Condamnați

10. Nevada (1)

Harry' s P.O.V

Imi ridic cu greu capul de pe peretele de beton si fac un pas in stanga, stand fata in fata cu oglinda gigantica de pe hol. Imi dau cu mana intr-o parte carliontii de pe frunte si imi mijesc ochii la reflexia mea idioata.

De ce nu se invineteste?

Ma dau cu capul de perete de aproape o ora si nici macar un centimetru de piele neagra nu a aparut pe capul meu idiot plin de idiotenii.

Vreau ca lumea sa vada si sa stie cat de idiot e Harry Styles in momentele astea.

Un idiot al dracului de nenorocit.

Dupa ce vazusem pozele alea din telefonul Mariei, o intrebasem de ce nu mi-a spus ca are un copil. Ce intrebare e asta? Avea dreptate, ma stia de cateva zile si eu ma asteptam sa-i aflu toate secretele.

Incepuse sa se agite si probabil ca inca ii puneam intrebari, dar starea ei de anxietate, de parca era speriata de ceva, desi stia ca e in siguranta, ma facuse sa ma incrunt si sa ma gandesc.

Am mai vazut aia.

Si o simtisem atat de bine, de parca un ciocan imi lovise oasele degetelor.

Inima mea incepuse sa o ia la goana, sa bubuie si sa explodeze, ca aproape credeam ca toata viata o sa se scurga din mine. La fel ca prima data cand ii auzisem numele pronuntat de buzele tatalui meu.

O stiam pe Maria de ani intregi.

Maria Wilde era aceeasi Maria Petrova care tremura in bratele mele in noaptea in care a acceptat sa fie nevasta nenorocitului de Lachowski.

Aceeasi Maria pe care am mai tinut-o de multe ori in brate dupa momentul ala.

Si era tot aceeasi Maria care mi-a distrus adolescenta mea fututa.

Si statea in fata mea dupa atata vreme.

Si avea un copil.

Eram distrus in momentul ala.

Probabil ca daca Dylan si prietenii mei nu intrau in casa, o izbeam de perete si o pedepseam pentru toate momentele dureroase traite din cauza ei.

Nici nu avea idée cat de mult am blestemat-o, cat de mult am urat-o si cat de mult mi-o doream moarta de cand taica'miu ma pusese sa fac toate acele lucruri nenorocite.

Eram un criminal pe vremea aia, nu aveam niciun regret ca omoram oameni. Am omorat inca de cand avea 15 ani, dar trecusem prin atat de multe situatii, incat devenisem un adevarat terorist.

Nici Dean nu stia asta. Am atat de multe secrete, ca si eu le uit cateodata si stau mereu cu teama ca nu cumva sa spun ceva ce ar trebui luat in mormant.

Dupa ce a plecat cu Dylan pe usa, incepusem sa trantesc toate lucrurile ce imi ieseau in cale. Eram atat de nervos, imi venea sa imi trag toata pielea de pe corp ca sa nu mai simt acea anxietate din mine. Mi-au trebuit cateva tipete si doua palme zdravene de la Gigi ca sa-mi revin.

Si imi dadusem seama ca Maria nu avea absolut nicio vina pentru ce am fost pus sa fac.

Amandoi eram doar niste pioni plasati in jocul gresit. Ea regina si eu nebunul.

Victimele propriilor noastre familii.

Nu stiu ce facuse ea dupa aceea, dar eu plecasem sa i-o trag lui Fancy ca sa imi eliberez furia ce statea sa arda in mine. Voisem initial sa imi inec suferintele intr-un bar, dar realizasem ca daca incepeam sa beau, imi aminteam de tot ce s-a intamplat in viata mea nenorocita. La mine alcoolul merge pe invers, in loc sa uit, imi amintesc.