Condamnați

12. Sub presiune

Maria's P.O.V

Asta trebuie sa fie un vis.

Da , Doamne, sa fie un vis.

Nu mai vreau sa vad barbatul asta niciodata in viata mea.

Dar cum e posibil? Ar trebui sa fie trei metri sub pamant in momentul asta, si el sta in carne si oase in fata mea, asteptand sa-i prind mana si sa ne comportam ca si cum ceea ce a fost in trecut nu s-ar fi intamplat vreodata.

Imi incrunt sprancenele si marai cand zambetul ii devine un ranjet bolnav si respir usurata cand vad ca Harry doar sta pe loc, asteptand sa auda cine e monstrul din fata mea.

- Nu erai chiar asa tacuta cand eram peste tine....sau in tine! Spune gemand ultimele cuvinte si simt cu greata ma cuprinde, facandu-mi gatul sa maraie atat de puternic, incat credeam ca o sa vars pe incaltamintea sa de firma.Ma asteptam sa ma strangi in brate si sa-mi spui numele tipand, exact asa cum ai facut atunci....cumnatica! continua si isi retrage mana cand vede ca ma uitam in dezgust la el.

Simt cum cateva lacrimi isi fac aparitia in colturile ochilor mei si imi vine sa ma impusc la cat de afectata mai eram de ceea ce mi-a facut tipul asta.

Cred ca niciodata nu am sa uit acele momente ce mi-au stricat viata mea deja nenorocita. Il urasc mai mult decat am urat vreodata pe cineva si inca ii doresc moartea, la fel cum i-am dorit-o inca din prima clipa in care a intrat pe usa casei .

Il vad prin ceata pe Harry cum se tensioneaza, dar nu reactioneaza, si probabil ca astepta ca eu sa o fac prima, ceea ce am si facut.

- Nu-mi mai spune dracului asa! tip si toate persoanele din sala de mese impietresc. Isi ridica sprancenele surprins, dar incepe imediat sa rada sadic si isi aseaza palmele pe genunchi.

- Ah, cat de dor imi era de strigatele astea asa de...pasionale! Vad ca inca iti aduci aminte cum imi pr-

- M-ai violat, nenorocitule! Urlu ca sa-i intrerup cuvintele sale care imi faceau atat de mult rau, si lacrimile imi curg pe obraji, fara sa le pot opri caderea.

Aud cum ceva de sticla se sparge in spatele meu, dar nu indraznesc sa ma intorc si imi strang ochii o clipa cand fata lui Harry se albeste si cateva vene incep sa-i zvacneasca pe gat. Il aud imediat cum maraie si imi deschid pleoapele cand pasii sai afundati pertuba linistea incaperii, si ma asteptam sa-i vad in orice milisecunda pumnul sau puternic ricosand in maxilarul barbatului ce statea cu spatele la el, dar se pare ca cineva i-o ia pe neasteptate inainte.

Imi inchid un ochi, iar pe celalalt il tin larg deschis, si icnesc socata cand Alexander Sorensen in persoana il doboara la pamant si il trage de gulerul tricoului, ridicandu-l spre fata sa.

- Cum dracu' iti permiti sa-i spui asa ceva, monstrule? Tuna si degetele mainilor sale se albesc pe materialul pe care il tinea strans.

Barbatul cu ochii verzi scuipa o gura de sange in dreapta sa si isi indreapta capul ranjind spre el.

- Cum de intotdeauna catelusul Mariei isi face aparitia la momentele nepotrivite?

- Nenorocitule, erai mort!

- Nt, eram! Dar se pare ca taticul ei nu m-a omorat prea bine , spune razand, dar isi inghite cuvintele cand primeste alt pumn aspru.

- Ce cauti aici, Milov ? il intreb nervoasa si ma ridic pe picioare, sprijinindu-ma de Melinda, ce imi tinea talia.

- Eram intamplator intr-o mini vacanta si am poposit aici sa iau un pahar de vin, si ce sa vezi! Insasi Maria Lachowski in persoana! Cum sa nu salut fata pe care am ravnit-o atat de mult si am putut sa o am doar dupa ce nenorocitii aia de verisori ai mei au murit?