Condamnați

25. Ce faci atunci când nu e? (2)

Ma trezesc respirand sacadat si singurul lucru pe care il pot face pret de cateva secunde e sa tip. Si stiu ca tip cu toata puterea mea, desi nu pot sa aud decat niste sunete vagi, inabusite. Nu aveam voce.Nu aveam voce si stiam ca asta e din cauza sperieturii pe care tocmai am patit-o. Pieptul meu se ridica si cobora de parca era un balon in cursul umflarii, gata sa se sparga in orice moment.Clipesc des si imi trec mainile prin par, unde sunt surprinsa sa realizez ca era fleasca. De parca tocmai ce imi facusem baie. Imi asez palma pe piept ca sa imi calmez bataile inimii si in tot timpul asta privesc camera cuprinsa de intuneric. Doar luna lumnina un colt al patului, unde in mod normal ar fi trebuit sa fie picioarele lui Harry. Picioarele lui Harry, impletite cu ale mele. Dar nu sunt. Ma misc confuza si imi plimb ambele maini pe locul din dreapta mea, pe care se afla pilota alba.

Si nici urma de Harry.

Realizez ca tocmai m-am trezit dintr-un cosmar, unul din acelea care ma bantuie de trei luni incoace si ma trezeste in miez de noapte, infricosandu-ma din ce in ce mai mult.Am visat din nou ca sunt intr-o situatie nasoala, in care in mod normal nu as avea cale de iesire. Eram insarcinata, si Millikan venea dupa mine. Privind ceasul de pe noptiera, oftez cand acesta arata 23:47:54, suparata de faptul ca m-am culcat abia acum doua ore.

Sunt insarcinata in sapte luni. Si sunt acasa. Sunt bine.

Mai privesc o singura data intreaga camera, ca mai apoi sa imi scot tricoul negru al lui Harry de pe trupul meu, care acum era plin de transpiratie, si ma indrept cu pasi greoi spre dulap, de unde iau o camasa alba de-a lui. Harry nu prea poarta camasi, dar in situatia in care ma aflu acum,sunt numai bune pentru mine. In sfarsit hainele sale imi vin bine.

Incremenesc cu piciorul stang in aer cand un junghi imi strapunge partea de sus a abdomenului, dar trece la fel de repede precum a venit. Bebe imi arata ca e un neastamparat foarte energic, si cu siguranta o sa semene cu Harry. Indiferent daca e fata sau baiat. Desi el moare de nerabdare sa ii afle sexul, la fel ca si mine, nu am facut nicio ecografie. Nu am facut nici la Katia, si nu o sa fac nici acum. Tot ceea ce conteaza e sa fie sanatosi si sper sa aiba mila de mami in momentul in care o sa vrea sa vina pe lume. M-am ingrasat in astea cinci luni mai mult decat s-a ingrasat Ethan de cand a revenit in Londra, si drept sa spun, asta inseamna multe, multe kilograme. Probabil ca al meu copil va avea la fel ca si tata: 4 kilograme si ceva la nastere. Desi nu vreau sa imi imaginez cat de greu o sa fie momentul ala. Sunt mult mai speriata decat am fost la Katia, din moment ce acum sunt o mata blanda fata de acea Maria de atunci.

Balasandu-ma ca un pinguin, deschid usa camerei mele si a lui Harry si pasesc in holul luminat doar de o veioza singuratica. Ma sprijin de perete in drumul meu spre camera copiilor, si in momentul in care ajung la destinatie, fac cat de multa liniste pot, avand grija sa nu ii trezesc.

Erau bine.

Oftez usurata.

Katia dormea linistita cu o papusa de plus in brate, una pe care Harry i-a facut-o cadou acum cateva saptamani si ma aplec sa ii sarut fruntea. In patul matrimonial din coltul opus al dormitorului, Dakota sforaia usor si era pierdut in lumea lui, infofolit in multe paturi, desi era cald atat aici, cat si afara.

Parul ii crescuse foarte mult, desi ii statea mult mai bine asa.

Daca in ultimile cinci luni am considerat ca totul a fost numai lapte si miere, un singur moment ne-a stricat povestea. La scurt timp dupa ce ne-am intors din Norvegia, starea doamnei Marta s-a inrautatit din ce in ce mai mult, iar doctorii au spus ca singurul lucru pe care il puteam face, era sa spunem 'adio'. Nu as fi crezut ca o femeie atat de puternica avea sa cedeze atat de usor in fata mortii. Cand am cunoscut-o, parea foarte fericita si sanatoasa, dar probabil ca niciuna din noi nu se gandea ca o sa se imbolnaveasca atat de mult in ultimile luni, incat sa para o leguma fara viata. Asa ca doamna Marta a murit pe patul de spital, lasandu-l pe Dakota fara bunica. Nu puteam sa inchid ochii la astfel de lucru, si cum il iubesc ca pe copilul meu, l-am luat in grija mea, desi a trebuit sa fac multe vizite la judecata. Harry nu a avut nimic de zis in toate astea, de vreme ce el indrageste foarte mult copiii si il adora pe Dakota, mai ales ca spune ca seamana foarte mult cu mine. Da, posibil. Avem aceeasi nuanta a parului si a ochilor, si deseori multe femei credeau ca imi e copil sau frate. La cei aproape trei anisori ai lui, Dakota a inteles ca buni lui a plecat intr-o calatorie placuta spre ingeri si nu se ma va mai intoarce, dar va avea grija de el. Asa ca nu a avut deloc de suferit. Pentru mine a fost o pierdere dureroasa. Doamna Marta insemna foarte mult pentru mine.