Condamnați

41. Despre Josip Vanko

- O sa treaca, Maria. Un cutremur trece, o furtuna trece, pana si un tsunami trece pana la urma. O sa vezi tu, iubirea asta ipocrita despre care tot vorbesti o sa treaca, Ian ridica tonul vocii si isi izbeste pumnul in biroul meu de lemn, facand ca putinele obiecte care se aflau pe el sa se clatine ca niste plopi sub vant. Ceasca goala de ceai face un dans tremurand, iar cand ajunge in colt, se dezlipeste de suprafata dura fara prea mari ezitari, ajungand in cele din urma sa se sparga pe podea.

Imi încleștez maxilarul si imi strang nervoasa pumnii, incercand sa imi pastrez calmul. Dar nu pot. Ma ridic ca un vartej de pe scaun si ma aplec peste masa, pana cand ajung sa stau o distanta destul de mica de fata lui Ian, putand sa-mi vad ochii clocotind de furie in chelia lui lucioasa.

- Cred ca ai murit de bucurie cand ai aflat ca m-am certat cu Harry, marai respirand sacadat. Am stiut ca niciodata nu l-ai placut. Mai degraba ai vrea ca eu sa fiu cu Alexander,huh.

- Baiatul ala imi e ca un fiu, iar tu ai fost atat de oarba incat nici macar nu ti-ai dat seama ca saracul e innebunit dupa tine, zice si gesticulează furios cu degetul aratator inspre mine.

- Stiu ca Alexander ma iubeste, si i-am spus ca nu are sanse la mine. L-am iubit pe Oliver cand el mi-a marturisit senimentele lui, si il iubesc pe Harry cand Alexander inca ma iubeste. Nimic nu se va schimba, indiferent de cat de mult ma veti mustra amandoi. Sau veti face diverse chestii astfel incat sa fim amandoi prinși intr-un spatiu restrans. Ca in Columbia Britanica,nu? Mai stii cand ai blocat liftul cu mine si cu Alexander? Crezi ca nu mi-am dat seama de intentiile tale? Dar uite ca de acolo nu a iesit nimic altceva, decat un Alexander cu mana rupta.

Poate ca ar trebui sa incetez sa tip daca nu vreau sa ma confrunt atat de aprig cu Ian. Stiu ca niciunul dintre noi nu va da inapoi din asta, si nimeni si nimic nu ne va putea opri atunci cand ne vom aprinde furia. Ian mai da inca o data cu pumnul in birou, si doar cateva secunde isi trece exasperat palma peste fata.

- Si unde e Styles daca tot afirmi ca inca va iubiți nebunește, desi v-ati certat acum cateva zile,huh?

- E aici, la Claire, ii spun cu un ranjet triumfator pe buze.

- L-ai lasat pe nemernicul ala sa intre cat timp eu sunt in casa?!

- Ce dracului vrei sa fac? E si fiica lui, nu numai a mea. Si e vina mea ca noi nu vorbim acum. Si de asemenea, e casa mea si fac tot ce vreau eu in ea, m-ai înțeles?! Ar fi bine ca data viitoare sa nu mai prapadesti degeaba kerosenul de la avion, imi voi pune oamenii sa te trimita inapoi de unde ai venit, daca ai de gand sa dai ochii cu mine.

- Te-ai ticnit la cap?! Urla si se intoarce pe calcaie, urmand apoi sa ma priveasca cu ura. Ai uitat ca eu sunt motivul pentru care inca o mai ai pe Katia in bratele tale si-

Ian isi intrerupe singur cuvintele cand Greg intra pe usa, uitandu-se mirat la amandoi.

Inghite in sec înainte de a-si focaliza atentia numai asupra mea.

- Doamna, sunt niste tineri afara. Asteapta sa va vorbeasca.

Stiam eu ca țipetele pe care le-am auzit nu sunt alor nimănui altcuiva, decat prietenilor mei. Inca ma amuza faptul ca Greg le spune ‚tineri' desi ii cunoaște foarte bine si a conversat de multe ori cu ei. Nu credeam ca o sa vina atat de repede dupa ce am lasat un mesaj pe grupul nostru de pe WhatsApp, dar intr-un fel ma multumesc ca ma scot dintr-o disputa cu Ian.

- Si am gasit astea in cutia postala, imi zice cand vede ca ma indrept spre el, si imi inmaneaza doua plicuri, unul mai mare, iar celalalt mai mic.

Stiam prea bine ce sunt. Le iau si le indoi in forma unui cilindru, si ies din birou fara sa-i mai arunc vreo privire barbatului care a indraznit sa spuna ca iubirea mea pentru Harry o sa treaca. Si ca tot ma gandeam la lup, usa de la camera lui Claire se deschide usor, si baiatul care a reusit sa imi dea ultimele zile peste cap apare din spatele ei, cu o fata confuza din cauza zgomotelor de jos. Parea ca trasese si un pui de somn in timpul in care eu eram ocupata cu problemele mele.