20. Destăinuiri

81 4 0
                                    


Maria's P.O.V

- Sa nu indraznesti sa mai faci un pas spre mine, Harry! Ii tip in timp ce merg pe aleea ce duce spre intrarea casei mele, nevrand sa acord atentie cuvintelor sale cu care m-a batut la cap tot drumul inapoi.

- Maria, te rog, asculta---

- Nu te mai ascult deloc, Harry! Cand dracu' aveai de gand sa imi spui un asemenea lucru?! Urlu intorcandu-ma spre el. Ti-am dezvaluit o buna parte din secretele mele, crezand ca vor fi in siguranta cu tine, cand colo tu esti cel care incerca sa-mi distruga familia! Ce urma sa faci cand ma goleai de informatii? Ma injunghiai pe la spate,huh?

- Oh , la dracu' cu tine! Spune si in secunda urmatoare sunt azvarlita ca un sac de cartofi pe umarul sau, intrand cu mine protestand in casa.

Il vad in drumul meu cu capul in jos pe Jace, ce statea aplecat pe podea, uitandu-se socat la amandoi, incercand sa se abtina din ras. El tocmai curata podeaua?

- Ignorati-ma , ignorati-ma! Nu e ca si cum as spala marmura cu propria periuta de dinti, spune ridicand din umeri si continuandu-si treaba, uitandu-ma in acelasi timp socata la el. Daca nu eram in situatia asta, as fi izbucnit cu siguranta intr-un ras de zile mari.

Harry decide sa nu ma bage in seama atunci cand ii tip sa ma lase jos sau cand il intreb unde are de gand sa ma duca, dar imi dau seama ca mergem spre etaj atunci cand paseste pe scari. Dupa alte cateva secunde, deschide usa camerei mele, pe care o inchide mai apoi cu cheia si ma arunca pe spate pe pat, punandu-se deasupra mea si prinzandu-mi mainile de incheieturi in palma sa gigantica.

- Da-mi dracului drumul, Harry! Tip pentru a suta oara pe ziua de azi, in timp ce ma zvarcolesc sub corpul sau ce nu imi dadea nicio posibilitate de a ma misca.

- Poti sa taci macar pentru o secunda in viata ta si sa ma lasi sa-ti explic cum stau lucrurile? Se rasteste la fel ca mine, fixandu-mi nervos ochii cu privirea.

- Sa te lasi sa-mi explici ce? Ca vrei sa ma stergi de pe fata pamantului si ca treb-

- Tu ai vrut-o ! ma intrerupe si in secunda urmatoare isi intinde mana undeva in spatele corpului meu, si pot vedea cum apuca ceva.

Era o fata de perna, careia nu ii gasisem motiv pentru care o luase, dar imi raspund singura intrebarilor cand o strange ca si cum ar stoarce rufele si imi deschide cu usurinta gura, bagandu-mi-o de parca eram o papusa de plastic, nu un om. De ce nu imi dadusem seama mai devreme ca asta are de gand sa faca? Trebuia sa ii stiu toate miscarile pana acum, dar probabil ca fusesem prea distrasa de actiunile sale. Incep sa tip infundat cand nu puteam scoate un cuvant, ci niste mormaieli ca de urs, ce ma faceau sa imi dau ochii peste cap la cat de enervante erau. Limba mea atingea materialul, de parca era tinuta captiva intr-o celula de beton, nelasandu-ma sa o misc nici macar cativa centimetri. Sa te ia dracu', Styles!

- Te calmezi sau trebuie sa te leg si de maini si de picioare? Intreaba dur, si ochii mei iau marimea unor cepe cand ii asmiliez cuvintele.

Incep sa dau frenetic din cap, obrajii mei acoperindu-se cu parul pe care nu mai apucasem sa il prind cum trebuie.

- Nu te calmezi? Intreaba din nou, inaltandu-si intrebator sprancenele.

Oftez enervata si imi dau ochii peste cap cand incepe sa ma exaspereze cu vorbele sale, asa ca dau afirmativ din cap , rugandu-ma sa inteleaga ce voiam sa spun.

- Deci te calmezi? Spune si aprob tacuta , oprindu-mi toate mormaielile si protestele. Fata buna , zice si imi saruta lung fruntea, retragandu-se imediat pentru a ma putea privi in ochi. Vrei sa o iau cu inceputul, nu ?

CondamnațiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum