Condamnați

13. Clepsidra

Au trecut aproape 5 minute de cand l-am intrebat pe Vladimir, sau mai degraba am afirmat ca el s-a aliat cu Millikan si m-a iritat la culme faptul ca nu mi-a raspuns, ci doar s-a ridicat de la masa si a inceput sa se plimbe prin incaperea plina cu aer de groaza. Si-a impreunat mainile la spate si a inceput sa se uite pe tablourile vechi de pe pereti, iar cateodata incepea sa rada si ma speria de moarte. Erau asa de multi oameni cu armele indreptate asupra noastra, ca nici nu aveam curajul sa-i numar.Cate un rus pazea fiecare gramada de persoane ce se imbratisau si se consolau speriate, in timp ce cate doi stateau in jurul lui Harry, Liam, Ken, Kai si Zayn, cu pistoalele presate de tamplele lor. Nu observasem initial, dar Harry avea mainile legate la spate cu o funie groasa. Se uita constant la mine si ii zambeam cateodata slab, parca vrand sa-l asigur ca totul o sa fie ok.

Nu era nici pe departe ok.

Abia ce puteai sa arunci o privire prin jur, fiindca vedeai la tot pasul oamenii imbracati in costume ce odata obisnuiau sa-mi respecte doar mie ordinele. Niciodata altcuiva.

Doar pasii lui Vladimir se mai auzeau, fiindca ne-a ordonat clar sa nu scoatem vreun sunet. Poate ca daca nu spunea asta, toate persoanele ce asistau terifiate incepeau sa planga sau sa tipe de parca erau intr-un film horror.

Eu nu aveam voie absolut de loc sa ma misc de pe scaun, dar nici nu prea aveam posibilitatea. Cu 3 sau 4 oameni in spatele tau, numai la fuga nu iti sta gandul...

Asta, plus faptul ca mana mea stanga avea o nenorocita de furculita infipta in ea.Nu o analizasem prea bine, dar era-la dracu'-o furculita de gratar cu trei dinti! Eram mai mult ca sigura ca intrase pana si in masa, dar nu puteam garanta nimic, fiindca nu mai simteam durerea aia atat de ingrozitoare pe care am avut-o cand am simtit-o initial in carnea mea. Mana imi amortise de la umar in jos, iar sangele incepuse sa mi se prelinga pana la coate si pica pe podea de parca plouase. Probabil ca mai aveam putin pana sa lesin din cauza hemoragiei.

De fiecare data cand incercam sa o scot intr-un mod cat mai subtil, nu reuseam deloc. Eram vazuta pana chiar si atunci cand nu se uitau la mine si nu aveam posibilitatea sa incerc sa o inlatur de prea multe ori, fiindca mana dreapta era mai ocupata sa traga prosopul cat mai sus ca sa nu cada de pe mine.

Mucoasa nazala incepuse sa danseze prin narile mele, de parca lichefiam gazul metan. Nu stiam daca e din cauza ca e prea frig in incapere si sunt eu prea calda, sau invers. Dar as merge pe varianta ca si in sala e frig, cat si corpul meu , pentru ca pana si oamenii ce lucrau la centrala erau aici si amenintati la fel ca restul. Iar eu eram mai mult ca sigur inghetata, un prosop scurt nu putea sa pastreze atat de multa caldura, mai ales cand suntem la munte si afara ninge ca in decembrie, desi abia ce era inceputul lunii octombrie. Iar faptul ca talpile mele stateau pe podeaua atat de inghetata inrautatea lucrurile. Simteam raceala pana si prin aburii ce ii scoateam pe gura si se evaporau undeva mai la inaltime.

Pana si Ken era tacut.

Si as prefera si provocarile lui Fancy decat situatia in care suntem acum.

Cum de nu am auzit cand a intrat in camera mea? Sau mai degraba tipetele pe care mai mult ca sigur persoanele le scoteau cand s-au vazut tarate de atatia oameni.

Eram prea absorbita in somnul meu, incat nu mai constientizasem nimic.

Nici faptul ca era aproape ora 10 dimineata, asa cum arata un ceas de lemn de pe perete.

Ma asteptam ca profesorul de sport sa ne trezeasca fix cand rasare soarele, si poate ca asta era planul lui. Poate ca rusii sunt aici de ore intregi si nici nu vreau sa ma gandesc la asta.

Cine stie prin ce au trecut sarmanii oameni in timp ce eu dormeam.

Ah , la dracu! Profesorul de sport nu era aici! Unde ar putea fi ? E singura persoana care lipseste. Nu imi pasa deloc de el, dar e ciudat faptul ca e absent.