Condamnați

Ultimul

Îmi cer scuze pentru ultima oară că nu este un capitol nou şi nici nu va mai fi de acum încolo. M-am decis după mult timp de gândit că nu o să mai continui cartea, ci finalul ei va rămâne la capitolul în care Maria moare. Drept urmare, le-am şters pe cele în care aceasta şi-a înscenat moartea.

Cei care mi-ați citit cartea de la început probabil ştiți câte tentative de continuări am avut şi cât de multe din ele le-am şters apoi. Cred că şi pentru voi a devenit enervant să vedeți atâtea răsturnări de situație şi atâtea persoane care se întorc miraculos din morți (chestia asta a început să mă enerveze şi pe mine peste măsură).

Pe bune, totul se repeta, devenea prea clişeic şi aş fi continuat-o tot aşa mult şi bine şi şi-ar fi pierdut tot farmecul.
Unii veți fi dezamăgiți, alții poate uşurați, dar credeți-mă, e mai bine aşa, atât pentru mine, cât şi pentru voi. Plus că am spus de atâtea ori că nu am dispoziția necesară de a posta capitole noi la ea şi nici timp, acum că sunt în clasa a 11-a. A fost cu adevărat interesantă această călătorie, nici nu îmi dădusem examenele din clasa a 8-a când am început să scriu.

S-ar face 3 ani în mai de atunci şi cred că e suficient, nu e bine să o întind atât. În februarie am postat primul capitol din volumul 2 şi de atunci am postat doar vreo 5-6 capitole. Să postez doar atâtea într-un an, mi-ar fi ruşine față de voi.

Finalul pe care l-ar fi parcurs acest volum nu ar fi fost deloc pe placul vostru, fiindcă sunt o nenorocită care adoră suspansul, misterul, acțiunea, şi de ce nu, finalurile triste. Şi să vă spun de ce, nu credeți că o carte care se termină într-un mod dramatic îți rămâne întipărită în minte mereu, față de una care are un happy end la fel ca majoritatea cărților din lume? Cea care se termină trist îți va aduce acel sentiment în suflet, oarecum de depresie, care nu te va lăsa să dormi multe nopți la rând, îți va aduce multe "cum ar fi fost dacă..." şi te va face să te gândeşti pentru o eternitate la ea, să plângi şi să împarți suferința cu cei care au pierdut acea persoană pentru care şi-ar fi dat şi viața. Cel puțin, aşa simt eu când citesc sau vizionez un film cu final trist.

Aici nu ar fi fost nimic diferit. Maria şi-ar fi rezolvat pentru totdeauna problemele cu Josip şi cu toți duşmanii ei pentru ca fiicele sale să nu treacă prin ce a trecut şi ea. Ar fi intrat într-o tristețe continuă când urma să vadă că Harry îşi găsise fericirea alături de Nora, aşa cum ea îi spusese. Ar fi căzut într-o depresie totală când urma să vadă că Oliver începea să se îndrăgostească lent, pe parcursul a câtorva ani, de Niomi, dar ar fi fost fericită totuşi că ei îşi continuau viața, mai ales că Oliver l-ar fi adoptat în cele din urmă pe Dakota, de care, cu ruşine mărturisesc, am cam uitat de el. Şi dacă ar fi să merg şi spre epilogul acestui volum, şi totodată al cărții, Melinda şi Liam urmau să aibe doi băieți, Anna şi Chad o fată, Alexander ar fi ajuns un doctor renumit şi singur, dedicându-şi viața pentru tratarea leucemiei, Jace şi-ar fi continuat studiile şi şi-ar fi găsit în cele din urmă o fată care să îi amintească de buna sa prietenă, Maria, după care a suferit enorm. Fratele şi sora lui Harry şi-ar fi început şi ei familiile lor, Alexei nu şi-ar fi întemeiat una, ci ar fi rămas alături de Oliver ca un bun prieten loial, tratându-i copiii ca pe ai lui. Şi în cele din urmă, când Maria ar fi văzut din umbră că cei dragi ei şi-au continuat viața în fericire, poate ar fi făcut ceea ce a amenințat în primele capitole şi ce i-a spus fratelui ei, Josh: s-ar fi împuşcat în cap. Nu ar fi intrat din nou în viața lor şi nu ar fi vrut să le aducă din nou tristețea morții ei, ar fi făcut totul ştiind că şi-a îndeplinit scopul: să îi vadă fericiți pe cei pe care îi iubeşte şi fără pericole în jurul lor.

Bineînțeles, puteți să vă imaginați că aşa s-ar fi sfârşit cartea, pentru că ăsta ar fi cursul firesc, doar că s-ar fi întâmplat după ce Maria ar fi murit de leucemie.

V-am explicat în câteva rânduri ce s-ar fi întâmplat pe parcursul a mai multor capitole şi a mai multor luni. E la libera voastră alegere să vă imaginați sfârşitul.

Aşa că vă mulțumesc din suflet pentru această experiență de neuitat şi sper să mă înțelegeți. Dacă nu, eu vă înțeleg pe voi.

A fost cu adevărat frumos.

Ați fost, alături de noi, Condamnați la multă aşteptare şi tristețe, dar totul merge înainte.

Drumul meu cu această carte se va opri aici, dar îmi voi continua activitatea pe Wattpad cu cartea pe care am menționat-o în ultimul capitol, pentru că odată ce te apuci, e greu să te laşi de scris.

O să repostez ce am menționat:

Credeam că în vară o să scriu mai mult, dar se pare că nu a fost aşa, şi spre ruşinea mea, am avut un motiv care mi-a plăcut enorm😂
La sfârşitul şcolii am primit cartea pe care o voiam atât de mult şi de care nu ştiam multe lucruri, însă eram înnebunită după descriere: Banda celor şase ciori. Şi am fost atât de fascinată de ea şi de genul ăsta —fantezie— încât m-am întrebat cum Dumnezeu am stat 17 ani fără să citesc o carte fantasy. Pentru că e supeeer b e s t i a l. Şi pentru că a fost dragoste la prima vedere, dă-i, frate, şi citeşte cărți fantasy toată vara până la 4 dimineața, încât până în momentul actual am citit vreo 42 de cărți. Şi citesc în continuare. Pe lângă cititul ăsta obsesiv (şi pe lângă lucrurile obişnuite din vacanța de vară), am mai avut un motiv pentru absența mea de pe wattpad.

Mereu am vrut să scriu o carte fantasy, deşi până acum nu ştiam cu ce se mănâncă, ci doar m-am uitat la seriale de genul, însă acum m-am decis şi o să scriu una (slavă sfinților, nu cu vârcolaci şi vampiri). Când, nu ştiu. Dacă o veți citi şi vă va plăcea, nu ştiu nici asta. Cert e că încă din iulie m-am documentat, mi-am ales nume de personaje, de țări, de creaturi, abilități, intrigi, am citit legende şi m-am uitat la filme şi seriale istorice, pentru că povestea mea va avea regi şi regine, triunghiuri amoroase, dragoste neîmpărtăşită, blesteme, personaje negative, câteva creaturi mitologice, multe lucruri care arată atât de bine în imaginația mea. Ce mă încântă mai mult e că fata din personajul principal nu o să fie atât de bună, ci mai degrabă ticălosul din poveste. Nu pretind că ştiu toate rangurile oamenilor din istorie, de asta o să fie o carte AU (alternate universe), o să fie alte reguli, alte obiceiuri decât cele din realitate. Pot să mai dezvălui prescurtarea titlului: RC3B şi câteva cântărețe ale căror melodii m-au inspirat şi se potrivesc atât de bine: Ruelle şi Halsey în primul rând. Cartea va avea la bază puțin din cultura țărilor slavice. Acum lucrez la o copertă şi în curând o să transcriu pe calculator povestea care dansează în capul meu de aproape jumătate de an.
Nu pretind că o să am timp să postez des la ea, nici la Condamnați, pentru că o să încep tezele, simulările, meditațiile + că de la atâta stat pe telefon şi calculator trebuie să îmi pun ochelari. Deja nu mă am bine cu părinții din punctul ăsta de vedere:))

De atunci şi până acum, am postat-o şi o puteți găsi pe profilul meu dacă vreți să o citiți. Se numeşte Regatul celor Trei Blesteme (ştiu că normal ar suna mai bine Blestemul celor Trei Regate, dar o să vedeți) şi o să încep să postez de zilele astea, dacă mă lasă pregătirile de Crăciun.

Măi, asta e o despărțire a naibii de dureroasă.

Vă mulțumesc enorm de mult şi îmi cer mii şi mii de scuze. Sărbători fericite şi vă iubesc pe toți şi pentru tot! ♥

Fie ca aceasta să fie ultima postare de la Condamnați.