Condamnați

47. E Maria Wilde

Imi amintesc ca, intr-una din multele dati in care Maria a plecat din Londra, Oliver a aparut pentru prima data de la presupusa sa moarte. Si imi amintesc de asemenea ca Jace mi-a povestit despre cum Francisco Lachowski nu era cu adevarat un Lachowski. Zvetlana, mama lui, nu a fost niciodata o femeie fidela si l-a pacalit pe Miloslav, s-a culcat cu un francez si l-a facut sa creada ca pruncul din pantece e al lui. Si cum Oliver trebuia sa mosteneasca totul, sa se casatoreasca cu Maria, fapt planuit inca de cand erau mici, si sa duca mai departe numele si sangele familiei sale, Francisco a fost inecat de gelozie, si pe ascuns, cu ajutorul complicei lui, Zvetlana insasi, a cerut-o pe Maria de sotie. Bineinteles totul inscenat. Tot ceea ce s-a putut face atunci era ca Oliver sa o lase pe Maria insarcinata si sa o protejeze in acest fel de Noua Zeelanda, de furia celor care au fost nemultumiti planul lor nu s-a dus la bun sfarsit. In timp ce totul in jurul meu pare inghetat, un peisaj cu oameni care nu mai stiu ce sa faca, si cu un Josip socat pana in maduva oaselor, ma gandesc cat de mult a trebuit Zvetlana sa-l iubeasca pe Francisco pentru a complota impotriva intregii familii. L-a mintit din nou pe Miloslav si cel mai ales, si-a tradat fiul cel mic, pe care ar fi trebuit sa il iubeasca la fel ca pe celalalt. Nu vreau sa stiu cum s-a simtit Oliver, caci, dupa parerea mea, sa fii dezamagit de cea care ar trebui sa isi dea pana si viata pentru tine, e cea mai aspra pedeapsa pe care un copil o poate primi. Zvetlana ar trebui sa moara de zeci de mii de ori in mormant, pentru ca ea este cea care a pornit cu adevarat intreg razboiul asta care nu pare a se sfarsi prea curand. Poate ca daca nu s-ar fi implicat, Maria ar fi fost acum casatorita cu Oliver, nu m-ar fi cunoscut, nu ar fi avut niciun copil la optsprezece ani, iar acestea s-ar fi intamplat daca Noua Zeelanda ar fi reusit sa ii protejeze. Ceea ce, mai mult ca sigur, ar fi reusit.
Iar barbatul din fata mea, cel care spune ca e tatal lui Francisco, a aparut de nicaieri intr-un moment pe care nu stiu in ce categorie sa-l incadrez: una buna sau una rea? Nu am nicio idee de unde stie ce s-a intamplat cu Maria in ultimele doua luni, si nici nu stiu daca sa am incredere in el. Banuiesc ca asta voi afla in timp.
- Fiule, imi spune si ma impinge de la spate, stiu ca ai multe intrebari sa-mi adresezi, dar ar trebui ma mergem de aici. Tu esti singurul pe care Josip o sa-si verse furia de indata ce se trezeste din soc.
Nu ca vreau sa am incredere in el, insa aici are dreptate. Cum Maria a luat-o pe Scarlett, asa ma poate lua si el pe mine. Clatin din cap si le fac semn celorlalti sa ma urmeze, avand grija sa nu atragem atentia, chiar daca toti tipau sau se intrebau ce se intamplase.
- Sa mergem?! Patricia striga cand suntem aproape de usa. Unde sa mergem? Rusoaica aia tocmai mi-a bagat o seringa in brat si nu am idee ce dracului e! Daca e otrava? O sa mor? Dumnezeule, nu pot sa mor acum! Trebuie sa ma duc la Grady si...si... se balbaie si incepe sa planga speriata de gandul ca nu isi poate termina toate afacerile pe pamantul asta.
Liam se duce langa ea si isi asaza palmele pe umerii ei, uitandu-se la locul unde seringa lasase semn.
- Calmeaza-te, Patricia! Daca ar fi fost otrava sau droguri, ai fi avut frisoane in tot corpul si nu te-ai mai fi tinut pe picioare, ii spune sa o linisteasca.
- Atunci ce dracului a fost aia, Liam?
- Nu stiu, nu am idee. Dar haide, o sa vedem la hotel. Trebuie sa plecam de aici.
- Haideti, SUV-ul meu e pe aici! tatal lui Francisco spune.
- Am venit cu masina noastra, Melinda ofteaza obosita.
- Credeti ca e in siguranta sa mergeti acum cu ea? Daca o lasati aici, poate il induceti pe Josip in eroare si mai trageti de timp, in cazul in care Josip se gandeste sa il atace pe Harry. Haideti, copii.
Ajunsi la masina, ma asez langa el in fata si ii las pe ceilalti in spate. Iese din curtea cladirii impunatoare si porneste pe sosea fara sa se mai uite in urma. Oftez si imi las capul pe tetiera; intalnirea asta, la fel ca si celelalte, a fost un dezastru. Presupun ca acolo unde ma aflu atat eu, cat si Maria, nimic nu are sa iasa bine. Ne bagam mereu in belele din care habar nu avem cum sa iesim, si, la sfarsitul zilei, tot eu voi fi cel cu inima si mintea franta. Dupa ce Melinda ii spune francezului pe unde sa o ia, incetineste, pregatit sa ne raspunda intrebarilor. Pe care, bineinteles prea devastat fiind, Liam i le adreseaza.
- Bine, pentru inceput m-as multumi cu un nume, spune lasat spre locul liber dintre scaune.
- Ambrose Dumont.
- Minunat, acum banuiesc ca stii ca sunt curios ca dracu sa aflu ce cauti aici, de unde stii lucrurile alea despre Maria, de ce ne ajuti, ce ai de gand sa faci, de ce nu am auzit de tine pana acum, daca stiai de faptul ca Francisco era fiul tau, unde ai fost cand a murit, daca ai stiut ce avea mama lui de gand sa faca, daca...
- Liam, ai vorbit prea mult, bine? Linda tipa pentru a-l opri si isi da ochii peste cap.
Il aud pe Ambrose oftand si privesc cu coltul ochilor cum pumnii i se inclesteaza pe volan. Probabil nu era placut sa auda de moartea baiatului sau, cum si tonul pe care Liam il folosise era acuzator, facandu-l poate sa se simta vinovat. Hotelul la care eram cazati nu era prea departe, insa aveam sa facem cateva minute bune dupa felul lent in care conducea.
- Istoria dintre mine si Zvetlana a inceput acum douazeci si doi de ani, incepe incet si continua cand vede ca nu il intrerupem. Era impreuna cu Miloslav atunci, probabil in luna de miere, unde altundeva decat in Paris. Sa sar peste lucruri neplacute, ce s-a intamplat a fost totul din vina ei. S-a dat la mine cand era singura in discoteca, si cum eram beat, stiti prea bine ce a urmat. Daca aveam idee cine era femeia aia, nu m-as fi incurcat niciodata cu ea. Am aflat ca a ramas insarcinata cu mine abia cand Francisco avea cincisprezece ani, iar de atunci tot am incercat sa iau legatura cu el. Am vorbit cu el pe ascuns si a fost furios pe mine, nu a vrut sa auda tot ce aveam de spus, dar mai nervos a fost pe Zvetlana. Ne-am apropiat cu timpul, Miloslav mu stia de iesirile pe care le faceam impreuna, cum nici macar nu banuia ca nu era fiul lui. Am cunoscut-o pe Maria aproape cinci ani mai tarziu, cand Oliver a adus-o in New York. Francisco inca era suparat pe Zvetlana si a santajat-o ca ii spune toate minciunile ei lui Miloslav pentru a o lua de sotie pe Maria. Cand tot dezastrul ala s-a dezlantuit...eram acasa. Nu aveam idee ce se intampla si ma urasc cu toata fiinta pentru ca nu am putut face nimic in a evita moartea fiului meu. Dar am promis ca il razbun, si asta fac acum. Maria nu ma mai recunoaste, asa ca acum aproape jumatate de an m-am angajat pentru ea, fara ca macar sa aiba vreun dubiu. Sunt aici sa o protejez, desigur, dar ea nu m-a vazut intrand in casa aia. De indata ce va las la hotel, ma asigur ca e bine si incerc sa o conving sa ii dea drumul lui Scarlett.
- A facut o prostie sa o ia, constat surprinzator de calm.
- Stiu, spune. Am avertizat-o cand ati fost in Romania sa stea departe de Josip, insa dupa cum vad, nu a vrut sa asculte.
Desi clatin din cap, nu imi dau seama la ce se refera. Cand am fost in Romania? Cand am fost in Romania am avut o vacanta placuta si nu ne-a deranjat nimeni, in afara de faptul ca atunci am aflat ca Maria are leucemie si m-am certat apoi cu ea. Dar Ambrose sa o avertizeze? Nu cred ca am dormit atunci prea mult. Nu mi-a scapat nimic atunci.
- Ce vrei sa spui? Cand am fost in Romania tu nu erai pe acolo.
Liam si Melinda ma aproba. Deci si ei erau confuzi.
- Nu eu, oamenii mei. Croatii pe care i-am trimis si pe care Maria i-a omorat cand a intrat cu fratele tau in hotel.
Nu stiu daca am fost vreodata mai mut, mai socat si mai nervos in acelasi timp, insa acum stiu foarte bine ca sunt. Imi simt palmele cum transpira, cum fata imi arde si picioarele parca incep sa tremure. Habar n-am ce ma supara mai tare: faptul ca Ethan si Maria au intrat amandoi intr-un hotel si au omorat doi oameni sau faptul ca nu mi-au spus si aflu tocmai acum din gura unui necunoscut.
- Bine, te stiu de cateva minute si imi vine greu a crede asta, Liam spune calm. Dar Ethan si Maria au fost tot timpul cu noi si nu am vazut niciun om mort la hotel.
- Stiu ca nu ma credeti, aveti toate motivele sa nu o faceti. Dar asta s-a intamplat. Am oameni din gangul lui Josip care ma ajuta pe ascuns si i-am trimis sa o avertizeze pe Maria sa nu se duca la el. I-a omorat, insa. Stiu asta pentru ca am avut mai multe persoane acolo si au vazut totul.
- Asta e o prostie, pufnesc si imi afund palma in fata, simtind cum mai am putin si explodez de furie.
Se lasa liniste in masina pentru cateva momente lungi si nu ppt gasi explicatia pentru care Maria m-a mintit din nou. Poate ca as fi inteles-o daca mi-ar fi povestit cum a stat totul. Si poate ca nu as mai fi intrebat-o ce cauta cu netotul de frate-meu acolo.
- La ce hotel stati? Ambrose intreaba.
- Central, Melinda e cea care ii raspunde.
Il simt cum se incordeaza langa mine si il intreb din priviri ce se intampla. Coteste la dreapta si mareste viteza masinii.
- Si Maria tot acolo e cazata. Sta la ultimul etaj si absolut fiecare metru patrat din hotelul ala e pazit.
La naiba, sunt mai mult decat fericit ca aflu unde e. Omul asta mi-a scutit din treaba, fiindca oricum aveam sa merg sa o caut.
- Sper ca s-a asigurat ca nu o vede nimeni cand pleaca, nu?
- Bineinteles. A intrat in baza de date a camerelor de filmat de pe o raza de cinci kilometri de la hotel si le-a oprit. Are lunetisti pusi cu gramada pe blocuri, gata sa anunte daca ceva nu e in regula. E mai pregatita decat a fost vreodata.
Atunci ar fi bine sa fie si pregatita psihic, fiindca nu am de gand sa ma las din nou pacalit de privirea ei inocenta. Vreau sa aflu de ce a plecat stiind ca Oliver inca era in coma si ce a facut in astea doua luni. Odata ajunsi la hotel, Ambrose isi parcheaza masina undeva mai departe de cladire si stam aproape doua minute sa se asigure ca nimeni nu vede ca ne-a adus. Oricum, am impresia ca tipii aia sunt bagati pana si in pereti, caci ma simt de parca as face o infractiune. Nu cred ca dau nimic de banuit, pentru ca si eu sunt cazat la acelasi hotel si mai mult ca sigur m-au mai vazut intrand.
- Harry, Ambrose imi zice in fata liftului si ma prinde de mana. Ai grija, totusi. E Maria Wilde.
Clatin din cap si chem ascensorul, durand mai putin de un minut pana sa ajunga la mine. Apas butonul care duce la ultimul etaj si ma bucur de faptul ca sunt singur. Era Maria Styles, dar banuiesc ca Wilde o reprezenta intru totul.
Cand usile liftului se deschid, raman surprins cand vad cat de incarcat de oameni era etajul asta. Nu aveau o costumatie specifica, ci erau imbracati lejer, probabil sa nu dea ceva de banuit. Ambrose imi spuse ca dormitorul ei era la capatul holului, langa scari, asa ca ma indrept acolo, incercand sa evit privirile care imi erau aruncate. Mai aveam doua usi pana la a ei, si chiar in momentul ala, Alexander si Kia ies din camera ei. Nu observasem ca si rusul ala, Alexei, statea sprijinit de peretele stang si se uita tacut la mine. Alexander ma priveste parca plictisit, iar Kia ma devoreaza din cap si pana-n picioare. Ma simteam ca un intrus, fiindca inca nu stiam cine e tipa asta, ce i-a injectat Patriciei si de ce avea chip de criminala. Alexander e primul care isi da seama ca vreau sa intru la Maria si se da din calea mea fara sa spuna ceva. In schimb, Kia aproape ca ma omoara.
- Poate ca oi fi tu sotul ei, dar nu te las sa intri! zice si isi impreuneaza mainile la piept.
- Uite ce e, chiar nu am chef de cearta, asa ca mai bine te dai si lasa dracului totul asa cum e, spun privind-o simplu.
- Nu.
- Kia! Alexander striga. Lasa-l sa intre.
- Esti nebun?! Nici daca ma impusti.
- Fir-ar sa fie, Kia! Da-te naibii din calea lui si vezi-ti de treaba ta, Alexei tipa la ea si vine sa o traga de mana.
- Bine, cedeaza ea dupa cateva clipe si spune maraind restul propozitiei. Dar daca o gasesc mai rau decat e, iti jur ca vin peste tine si te omor cu mainile goale.
Se da din drumul meu si ma priveste amenintator pana in clipa in care deschid usa. Mai rau decat e? Sunt curios ca dracu sa aflu ce are, si de aceea intru mai repede in apartamentul ei.