Condamnați

Epilog

 "Știi acel moment când simți că ai depășit imposibilul și toată fericirea din lume se revarsă asupra ta?
Cred că am fost atât de aproape de el, dar numai o singură dată l-am atins. L-am prețuit ca pe cea mai rară comoară din lume și am clădit în jurul lui ziduri imense, împânzite cu spini îmbibați în sânge. Am ridicat o întreagă fortăreață și am pus cei mai buni paznici regali ai tuturor timpurilor: răbdarea și iubirea.
L-am protejat așa cum întreaga curte protejează un rege și mi-am închis inima în mine, când am văzut câtă fericire poate împrăștia acel moment.
Era ca și cum un întreg continent sărbătoarea în veselie nașterea unei noi minuni a lumii și tristețea era un cuvânt a cărui semnificație nimeni nu o știa.
Am învățat de-a lungul timpului că poți să ai întreaga lume la picioare, și să o pierzi într-o singură secundă. Dacă nu ai alături de tine pe cineva, e greu să treci peste acea depresie provocată de pierderea cuiva.
L-am avut de la bun început alături de mine pe Jace; scumpul meu prieten care m-a protejat și m-a crescut așa cum știa el mai bine și niciodată nu m-a lăsat la greu. Mi-a crescut copilul atunci când nu eram acasă ca și cum ar fi fost al lui, nu al unei fete blestemate care aducea odată cu ea numai nenorociri.
Am înțeles cu adevărat de ce mama zâmbea cu lacrimi în ochi atunci când mă vedea râzând. Nimic nu se compară cu sentimentul acela care-ți înjunghie plăcut pieptul când îți vezi copiii zâmbind, când îți dai seama că nu au nicio grijă pe lume și se pot bucura în pace de fericirea lor.
Am învățat că iubirea e sentimentul care te poate înalța până la cer, până la ultima limită a omenirii, și în același timp, care te poate duce până la marginea prăpastiei, și fix atunci când erai gata să îți întinzi brațele așa cum o pasăre își întinde aripile, să te lași purtată de vânt, căzând în gol, fix atunci te trage înapoi și îți spune:"Hei cucoană, încă mai e timp și pentru tine." Căci dacă iubești o dată, asta nu înseamnă că nu mai poți iubi și a doua oară, și a treia oară... Iubirea e un sentiment care nu poate fi explicat în cuvinte, ci în trăiri și emoții. Dacă prinde drag de tine, te vizitează ori câte ori vrea.

L-am iubit pe Francisco Lachowski, tipul acela rău, nepăsător și atrăgător, care reușea să sucească mințile oricărei fete naive, așa cum eram atunci când l-am întâlnit.

L-am iubit pe Oliver Lachowski, tipul drăguț și romantic, care m-a dus până în pânzele albe și căruia i-am dăruit primul meu copil, și alături de care mi-am petrecut ultimii ani.

L-am iubit pe Harry Styles, tipul care trebuia să facă parte din răzbunare mea, dar care a ajuns să facă parte din inima mea. Alături de el am dat naștere unui nou îngeraș: micuța Claire. În ultima perioadă a vizitat-o de mai multe ori, dar de atunci, de aproape trei ani, eu nu i-am mai întâlnit ochii săi verzi care obișnuiau să mă privească cu atâta ardoare. Am vrut să-l văd. Pentru ultima dată, chiar dacă era și pentru un moment. Am vrut să știu dacă a decis să-și lase părul mai lung sau dacă a decis să-și mai facă încă un tatuaj. Am vrut să fiu capabilă să zâmbesc atunci când urma să-l văd, de parcă nu aș fi fost niciodată rănită. Ani au trecut, iar timpul ne-a luat atâtea...
Acești trei bărbați care au însemnat atât de mult pentru mine, numele acestor bărbați vor rămâne gravate cu sânge pe inima mea.
Prietenii mei... acele persoane care mi-au făcut zilele mai frumoase și care m-au învățat că nu trebuie să mă închid în mine. Uneori e mai bine când știi că cineva își face griji pentru tine.

Jace e cea mai importantă persoană din viața mea. Ne-am ciondănit de multe ori, însă amândoi știam că iubirea dintre noi e mai presus de orice. Regret din tot sufletul că nu mă mai poate vedea pentru ultima oară, să mă vadă zâmbind, știind că îl privesc, să îmi vadă ochii căprui inundați de lacrimi de bucurie.

Melinda, buna mea prietenă care urmează să fie mamă pentru prima dată. Pântecul ei crește pe zi ce trece și zâmbetul îmi dispare de pe buze când îmi dau seama că nu o să îl văd niciodată pe micuțul Lawrence, fiul ei și al lui Liam. Știu că și ea încearcă să fie puternică, însă lacrimile o podidesc de fiecare dată când îmi întâlnește privirea. E o fată bună, și din păcate nu am șansa să îi mai văd zâmbetul blând.