Condamnați

37. Disperare

Oh, fir-ar sa fie.

De ce tocmai acum? Totul mergea extraordinar de bine. Faceam planuri de nunta, vorbeam despre cum voiam sa fie, ii ascultam atent fiecare cuvant scos de gurita aia pe care as vrea sa o sarut la infinit, vocea ei blanda si linistitoare.

Si acum?

O privesc cum nu imi raspunde cand o strig, fruntea ei fiind sprijinita de geamul rece, cu ochii inchisi si pielea fetei palida. Era rosie in obraji pana acum cateva minute. Stiu sigur ca nu a adormit. O cunosc indeajuns de bine pe Maria sa stiu ca ea nu adoarme atat de repede, nici macar cand ia somnifere sau cand e sedata de doctori, atunci cand ajunge din cine stie ce motiv la spital. Asta nu s-a intamplat prea des, dar stiu ca nu e genul de persoana care sa ramana inconstienta atat de repede.

- Iubito? Mai incerc inca o data si imi asez mana pe umarul ei rece, incepand sa o zgudui.

La naiba, i-am spus sa nu isi ia un maiou atat de subtire.

Inainte sa realizez ce fac, trag puternic de volan spre stanga, nepasandu-mi ca e linie continua si trec milimetric prin fata unei masini, aceasta claxonandu-ma enervanta. Nu ii mai sun pe ceilalti, pentru ca imediat masina fetelor parcheaza langa a mea. Liam pare confuz prima data, si conduce cativa metri in zig zag, insa apoi se alatura si el. Intrasem intr-o zona in care erau trei mese de lemn, cu banci si acoperis deasupra lor, probabil amplasate ca turistii sa ia masa aici. La vreo treizeci de pasi se intindea un rau gigantic, si nici nu vreau sa imi inchipui cat de adanc e. Ma dau jos din masina si o inconjor, pana ajung in dreptul Mariei. Ceilalti imi urmeaza miscarile.

- De ce ai oprit asa de brusc? Liam intreaba furios, probabil pentru ca mai avea putin sa intre in sant.

- Maria a lesinat, zic serios si deschid portiera.

- Poftim?! Intreaba toti in acelasi timp si nu le raspund.

- Iubito, trezeste-te, ii zic ingrijorat si incep sa o scutur de umeri.

Dakota ma privea confuz.

- Ce are? Intreaba Liam din nou.

- Probabil ca ti-as fi spus daca as sti!

- Nu imi vine sa cred ca ai lasat-o iar bortoasa! Ethan intervine sarcastic si il sagetez cu privirea.

- Ce naiba vrei sa spui, idiotule?

- Hah, v-am vazut acum cateva zile in bucatarie, zice zambind si simt cum sangele imi clocoteste in vene.

- De-asta nu ti se auzea glasul in casa! Ce dracu' ai vazut?

- Nu prea multe. Nici nu am avut timp sa vad cum ii ridici rochia, ca imediat a venit Greg si m-a tras de acolo...

Imi dau nervos ochii peste cap. Probabil ca daca Maria nu ar fi fost inconstienta, l-as fi batut sa se invete minte sa nu-si mai bage nasul unde nu-i fierbe oala. Nenorocitul, jur ca imi vine sa il trimit inapoi de unde a iesit. Ii desfac centura Mariei si o prind cu o mana de coapse, cealalta punandu-i-o pe spate si o ridic de pe scaun. Nu aveam unde altundeva sa o pun, decat pe una din acele mese care ar fi servit mancatului. Melinda da cateva sticle goale de pe ea, inainte sa o asez cu grija. Parul frumoasei din bratele mele se intinde in jurul capului ei, parand a fi un inger ce doarme linistit.

- Maria nu e insarcinata, daca la asta te referi, ii raspund dupa cateva momente.

- De unde stii?

- Fiindca nu am facut-o, bine?! Acum taci si vezi-ti de treaba, nu am timp de glumele tale seci, ii spun serios, iar acesta isi muta privirea, inghitind in sec.

- Okay, calmati-va cu totii. Harry, zi-mi daca i-a fost rau, daca ii venea sa vomite sau ceva de genul, Liam imi atrage atentia. Sau daca transpira, sau nu stiu...orice!