Condamnați

1. Povestea vieții mele

Picăturile de ploaie se izbeau într-un mod haotic de geamul casei mele, aflată în centrul Londrei. Camera purta ca întotdeauna un aer sadic de tristețe, în care îmi înec toate suferințele vieții mele.

Încă de când eram mică îmi plăcea să privesc cum ploaia își exteriorizează durerile, trimițându-ne câteva fărâme din lacrimile ei. Și acum trimite și din ale mele...

Mi-am târât pașii până la canapeaua neagră din living, peste care m-am aruncat cu nepăsare. E o stare așa de plăcută să simți suprafața moale și caldă sub corpul tău, după atâtea momente în care am dormit–sau nu– pe cele mai aspre lucruri din lume. Am lăsat un oftat să-mi scape și mi-am plimbat privirea prin camera atât de goală, invadată de o liniște mortală, care îmi provoacă fiori pe șira spinării.

O mică ramă neagră, aflată pe noptieră mi-a captat atenția. Eram eu, la vârsta de 7-8 anișori, alături de frumoasa și fericita mea familie. Mama mea, Raquel, cu zâmbetul ei de milioane care o făcea să pară o zeiță a frumuseții, mă ținea în brațe în timp ce eu purtam o mică rochie roz cu bulinuțe și îmi priveam confuză mult iubitul meu frate Josh. El era îmbrăcat într-un maiou negru și o pereche de bermude roșii, ținând în mână o undiță de două ori mai înaltă ca el, în timp ce arătosul meu tată, Mikhail, ținea în mâini un acvariu cu câțiva peștișori. Îmi aduc atât de bine aminte cum am început să plâng ca un copil mic ce eram fiindcă Josh îmi aruncase toți pestii din acvariu, dar tata mi-a adus alții și l-a certat pe enervantul de frate-meu.

M-am aplecat după sticla de Whiskey începută cu o jumătate de oră mai înainte și mi-am dus-o alene la gură. Lichidul rece se simțea atât de bine pe gâtul meu, încât am lăsat un geamăt să-mi părăsească gura. În momente ca astea, alcoolul e singurul capabil să mă ajute...

Închizându-mi ochii, clipe mărunte ale vieții mele mi-au străbătut mintea, clipe pe care le doresc atât de mult... Cum a început totul?

Aveam o viață fericită, o familie frumoasă și tot ceea ce își putea dori o persoană.

Înainte de a-l cunoaște pe tata, mama era o prostituată narcomană din Franța care-și petrecea zilele pe străzi. Părinții ei – pe care cu greu îi pot numi părinți – au abandonat-o înainte de a împlini 18 ani, fiindcă – după scuza lor – nu mai aveau cu ce să se întrețină. A stat multe zile la rând nemâncată și fără un loc în care să doarmă, iar când a simțit că nu o mai poate duce mult, s-a prostituat. Dar nu a regretat niciodată asta, fiindcă așa nu-și mai întâlnea iubirea vieții sale. Tata. El era un bărbat fermecător, care avea la coada un șir kilometric de femei care tânjeau după atenția lui. Dar dintre toate prezențele feminine, el a ales-o pe Raquel să-i fie nevastă până când moartea îi va despărți. Spre oroarea tuturor, a facut-o... Cei doi s-au căsătorit rapid, fiindcă s-au îndrăgostit iremediabil încă de le prima privire. Un an mai târziu, s-a născut Josh, iar după cinci ani – eu. Cum tata era bulgar, locuiam într-un mic orășel din Bulgaria, Stara Zagora. Mama a renunțat imediat la job-ul ei și l-a urmat pe tata până la capătul lumii. Mereu am admirat dragostea lor, fiindcă se iubeau atât de mult și nu se certau niciodată. Pe noi ne făceau mereu să râdem, ne spuneau povești despre cum s-au cunoscut și cum tata a abordat-o pe mama, ne ajutau întotdeauna și se comportau ca niste adolescenți în jurul nostru.

Eram acel tip de familie pe care toată lumea o invidiază și pe care numai în povești o vezi. Asta până într-o zi, în care parcă un blestem s-a năpustit pe viețile noastre.

°°°

Mergeam nepăsătoare pe străzile întunecate ale orașului în care m-am născut. Afară era destul de cald, deși era trecut de miezul nopții. Singura sursă de lumină era luna, care îmi călăuzea drumul cu sclipirile sale argintii. Cerul era senin, mult prea senin pentru o noapte din mijlocul verii. Până și cerul e singur...