Condamnați

35. Planuri

Suspinele lui Harry sunt singurele lucruri care se aud inca de cand a inceput slujba-in afara de vocea duioasa si balbaita a preotului. Acesta isi stergea deseori lacrimile ce i se formau in colturile ochilor si isi curata de multe ori gatul ca sa nu clacheze-dar asta nu pentru ca ne cunostea, ci pentru ca imaginea ce i se desfasura in fata parca era rupta din filmele lacrimogene. Plangeam cu totii, mainile ne tremurau, nasurile ne erau incarcate de muscoasa, iar fetele patate pana la gat de lacrimi. Pielea noastra incepuse sa arate foarte mult cu cea de pe ghearele gainilor, dar sunt destul de sigura ca nu din cauza frigului de vara. Cu totii eram emotionati si nu ne venea a crede ceea ce se intampla la doi pasi de noi. Ploua la fel ca in ziua in care a inceput totul, si desi nu stau in Londra, ador ploaia-dar nu si de data asta. Am avut un moment scurt de gandire in care am crezut ca pana si cerul e emotionat de ceea ce vede si plange odata cu noi, insa picaturile ce imi atingeau din ce in ce mai mult pielea aveau sa scoata din mine un urlet pe care l-am abtinut inca de ieri. Si nu stiu daca asta o sa fie pe atat de placut pe cat as vrea eu sa fie.

Ploua de doua zile, din aceasta cauza pamantul incepand sa se inmoaie, sa arate ca o mlastina si sa fie plin de mocirla ce ne strica incaltarile-dar asta era lucrul care conta cel mai putin.

Nu eram prea multi, doar cei care contau. Grupa Sardinelor, eu, Melinda, Ethan, Alexander, Dean si Ian. Stateam cu totii tacuti, privind luciul de pe bucata neagra de lemn ce se uda din cauza cristalelor ce cadeau din cer, insa nu se deteriora. Era lacuita. Si eu plangeam, dar puteam sa imi maschez emotiile mai bine decat ceilalti. Insa ma durea. Enorm de mult.

Alexander si Ian sunt singurii care nu sunt chiar atat de emotivi, si nici macar nu au cuvinte. Kai isi ferea de toti privirea, incercand sa ne induca in eroare, sa ne faca sa credem ca el nu plange. Insa o facea. Ken si Gigi suspinau tacut unul in bratele altuia-ea isi ascundea fata in umarul sau, iar el avea ochii inchisi, barbia sa stand pe capul ei. Cateva lacrimi ii curg pe fata, strabatandu-i intregi obrajii, prelingandu-se pana se imbiba in materialul costumului sau negru, sifonat.

Ethan afisa doar o fata trista, degetele tremurandu-i pe floarea alba pe care o tinea in maini, proaspat rupta din curtea din spate a casei mele. Dean era aproape la fel, numai ca el plangea, desi puteai spune cu usurinta ca cineva i-a pus lacrimile in ochii aia albastri. Si pe el il durea asta.

Melinda plangea. Ea intotdeauna a fost o fata care sa nu isi poata controla sentimentele, iar sensibilitatea a adus-o in pragul de a suspina la doi pasi de mine.

Dylan, Liam si Harry erau intr-o stare deplorabila. Liam era devastat pana peste cap, ochii lui erau rosii din cauza plansului, la fel si obrajii. Parul lui-ca si al nostru, de altfel-era fleasca, prinzand o nuanta inchisa. Maxilarul ii zvacnea de fiecare data cand isi arunca privirea in fata, si era nevoit sa isi mute capul pentru cateva secunde pentru a se calma, iar apoi isi punea mana la gura pentru a nu izbucni zgomotos.

Dar Harry era cel mai indurerat, mai devastat dintre noi. El nu se deranja sa isi ascunda emotiile, plangea galagios in bratele mele si imi strangea in pumni materialul rochitei mele negre, scurta, dar groasa. Avea capul asezat in locul dintre gatul si umarul meu, mainile ii erau impreunate in jurul taliei mele, iar lacrimile ce i se prelingeau din ochii sai frumosi formau o adevarata balta pe pielea mea. Buclele sale erau acum doar niste suvite drepte si intunecate de par, ce ii inconjurau chipul strabatut de durere. Buzele ii tremurau din cauza hohotelor de plans, iar ochii i se inchideau si i se deschideau de parca voia sa elimine imaginea din fata retinei sale.

Desi nu imi placea, as fi vrut ca toti sa rada acum, sa se ia in gluma la bataie intre ei, sa faca baza-chiar si pe seama mea. Orice, dar numai aerul asta sinistru nu.

Ceea ce cu greu imi dadusem seama era faptul ca astazi Grupa Sardinelor se destrama. Un membru iesise din joc, pleca pentru totdeauna si nu se mai intorcea. Iar acum era ultima data cand mai stateam in preajma lui, desi cu scopul unui eveniment nefericit.