Condamnați

2. Când regina întâlnește demonul

Maria's P.O.V

— Încă unul! îi spun băiatului blond din fața mea, întinzându-i paharul gol pe tejghea.

Acesta se uită suspicios la mine și îmi umple paharul cu vodkă, după care mi-l întinde, murmurând ceva incoerent.

A trecut aproape o lună de la beția provocată de amintirile ce-mi macină sufletul. Între timp m-am comportat ca o adolescentă normală, făcând shopping și decorându-mi casa. Încerc să par normală, nedorind să dau ceva de bănuit nenumăraților mei dușmani. M-am înscris și la liceu. Până la urmă, trebuie să-mi termin studiile, nu?

Mi-a plăcut școala; întotdeauna am avut note mari și nu lipseam deloc de la cursuri. Mai pe scurt, eram o tocilară afurisită care stătea toată ziua cu nasul în carte, visând la un liceu și o facultate dintre cele mai bune din lume. Acum mi se pare atât de nefolositoare o facultate și regret că nu îi pot îndeplini visul mamei mele de a ajunge doctor...

O persoană care și-a curățat gâtul m-a scos din gândurile mele. Mi-am înălțat capul și mi-am mutat privirea la barmanul care se uita prea insistent la mine. După câteva secunde și-a dat seama că l-am prins holbându-se și și-a scuturat capul, roșeața apărându-i în obraji. Știam că intimidez multe persoane, dar nu multe au îndrăznit să roșească sub privirea mea.

I-am aruncat tipului o privire gen "spune-odată-ce-vrei-că-de-nu-îți-mut-capul" și am rânjit la efectul pe care îl am asupra lui, deoarece mai avea puțin si leșina de frică.

— Ăăă, sc-cuze – și în sfârșit a dat Domnul minunea să vorbească – scuze că te întreb, dar ești nouă pe aici? A-adică nu te-am mai văzut și-și–

— Uite ce e tu idi – m-am întrerupt singură când o amintire cu mama, spunându-mi că e bine să te destăinui unui străin, mi-a trecut prin minte. Și poate că lăsam deoparte acest gând până când mi-am dat seama că nu am mai vorbit dracului cu cineva de prea multă vreme. Și de ce nu?

— Da, sunt nouă, am spus persoanei din fața mea, m-am mutat acum două luni aici.

— Ești din America, nu?

— Da, dar sunt născută în Bulgaria, i-am spus blondului și am dat un alt pahar de vodkă peste cap.

Acesta a aprobat ușor și s-a uitat preț de câteva secunde la mine, după care mi-a întins mâna.

— Sunt Andy Benson.

I-am privit mâna cu indiferență, iar apoi am întins-o pe a mea.

— Maria, murmur.

— Un nume frumos pentru o fată frumoasă.

Aproape că mă înecam când am auzit cuvintele ce i-au ieșit pe gură. Am strâns paharul rece de sticlă în mână și l-am așezat zgomotos pe suprafața tejghelei, provocând toată lumea din micul club să fie cu ochii țintă spre mine. Andy mă privea terifiat de mișcarea bruscă pe care am facut-o. M-am ridicat în picioare și m-am aplecat deasupra mesei, astfel încât să am fața cât mai aproape de a lui.

— Uite ce e, Andy, am spus clar și tare, acesta tresărind la tonul grav al vocii mele. Dacă ai fi fost băiat deștept, ți-ai fi dat seama că nu sunt o persoană căreia să-i placă să vorbească cu orice fel de om și cu siguranță nu mi-ai fi spus niciun cuvânt. Încerc să fiu o persoană cât se poate de drăguță, dar văd ca nu îmi reușește.

M-am uitat țintă la ochii lui, care păreau mult mai speriați ca la început. Băiatul ăsta se comportă ca o fetiță, dar probabil și eu aș fi terifiată de comportamentul vulcanic al unei persoane nebune ca și mine. M-am lăsat lent în jos, până când fundul meu a atins materialul rece al scaunului din piele. Mi-am întors capul spre încăperea clubului și le-am aruncat o privire mortală persoanelor care se uitau cu ochii holbați la mine, aceștia văzându-și de treabă, deși știam ca sunt cu urechile ciulite. Bârfitorii.