Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 20

Au trecut doua saptamini de la acel incident.Nu l-am mai vazut pe Robert in oficiu, primeam apeluri de la el uneori referitor la proiectul orfelinatului. In rest totul era bine si calm.Domnul Andrew fusese externat dar era la regim de pat.Ma suna in fiecare zi sa vada ce nou la serviciu si Mary mi-a spus ca lucra de acasa atunci cind nu il vedeau ai sai.Doamne..chiar e dependent de munca.

Micuta mea Di crestea pe zi ce trece, ii placea la gradinita si mereu ma ajuta prin casa.Am fost promovata asa ca ne era destul de bine. 

Era linistea dinaintea furtunii. Simteam ca urma sa se intimple ceva dar nu stiam ce.Intr-o joie ma sunase Andrew sa ma roage sa i-au toate documentele necesare si sa trec la el acasa ca sa faca unele schimbari. Mary nu a fost mirata deloc.

-Ma mir ca abia acum te-a sunat, spuse si rise incet.

Am luat un taxi pina la resedinta lor.Era o casa inconujurata de un zid bej cu dungi cafenii. Am apasat butonul de la intrare si imediat mi s-a deschis poarta unde m-a intilnit o servitoare:

-Buna ziua domnisoara Merslow.

-Buna ziua, i-am raspuns un pic uimita ca-mi stia numele.

-Domnul Andrew va asteapta in salon.

M-a condus intr-un salon cu terasa unde sedea domnul Andrew imbracat in niste pantaloni trening si un maiou cu emblema clubului de fotbal Manchester.

-Jenny,ma bucur ca ai putut veni, imi spuse si imi facu semn sa i-au loc.

-Nu e nici o problema,domnule.

-Hai las-o balta cu "domnule".Zi-mi Andrew.

-Bine.Andrew.Ce schimbari doriti..doresti ?

-Schimbarile sunt minore pentru ceilalti dar majore pentru mine ca arhitect.

Am stat si am lucrat aproape doua ore intensiv.Nici nu am observat cum a intrat Polly in odaie.

-Tu ai lucra  si daca ai fi in coma,asa-i? rise Polly.

-Polly!ii spuse Andrew pe un ton sever.

-Da, da..iaca asa sunt fratii astia a mei..., zise Polly facind o mimica hazlie.

Andrew o privi lung.

-Tu nu ai vazut cum o priveste Robert?intreba ea si se aseza pe canapeaua de linga noi. Eu deja ma simteam in plus.

-Poftim?intreba Andrew neintelegind ideea.

-Pai seamana tare..

-Polly, ajunge.

-Imi cer scuze, dar cind am intilnit-o pe mama ta la spital, la fel mi-a zis ca seaman cu cineva.Asa ca scuzati-ma, dar cu cine ?intreb cu o voce  joasa fiind curioasa.

-Nu e..., nu reuseste sa termine fraza Andrew ca Polly o ia inainte:

-Cu fosta logodnica a lui Robert, spune si tace vazind mutra serioasa a lui Andrew.

Robert are logdnica?Adica a avut?S-au despartit sau ce? 

-Ok,cred ca eu ar trebui sa plec, spun si ma ridic.

-Jenny, ti-a facut Robert ceva?ma intreaba Andrew.

-Nu...nu nimic, ezit un pic. Ce sa ii zic?Ca ma enerveaza?Ca m-a sarutat cu forta? 

-Nu am vrut sa vorbesc pe tema aceasta dar....

-Lucy era insarcinata si l-a inselat.Cind a aflat Robert ea din cauza stresului a pierdut copilul, spuse intr-o rasuflare Polly.

-Eu..aa.., incep a ma bilbii.Nu aveam nevoie de asa confesiuni..

-Domnisoara Merslow, ce cauti aici?aud o voce ragusita si pot sa ii simt enervarea.

Imi intorc privirea incet spre usa si simt niste fiori atunci cind ma priveste.Imi dau seama ca are ceva cu mine.Nu ii plac.Probabil din cauza asemanarii mele cu logodnica sa.Oricum asta nu e motiv pentru a se purta asa cu mine. 

-Eu deja plecam.O zi buna Andrew.Daca mai ai careva sugestii, trimite-le prin fax, spun cu o voce foaaaaarte calma.

-Si tie o zi buna. spune Andrew uitindu-se urit la Robert.

Ies din casa cu o viteza cosmica si ma urc in primul taxi care il vad. 

Ajung la birou unde revizuiesc actele de la Andrew si raspund automat la telefon.

-Va ascult.

-Jenny, in weekend mergem sa vedem obiectul, imi spune Mary cu o voce fericita.

-Poftim?intreb confuza.

-Domnul Michael organizeaza o seara de binefacere in hotelul din apropierea orfelinatului si tu tot trebuie sa fii ca asistenta lui Andrew.Nu e minunat?vorbeste atit de repede si emotionata ca imi trebuie citeva secunde sa inteleg idee.

-Pai,nu stiu daca o sa pot,zic gindindu-ma la Di.

-Ok,vezi si tu.Oricum acus o sa vina domnul Robert si cred ca el tot iti va spune de serata/

Am fost o singura data la o serata de binefacere.Si sincer, nu mi-a placut deloc.Niste mincaruri delicate si foarte scumpe.De bautura nici nu mai spun mici. Si cui trebuie asta?Doar serile de binefacere sunt mai mult pentru cei care participa si nu pentru cei nevoiasi. Asa cred eu.In loc de a cheltui pe mesele scumpe nu ar fi mai bine sa dea banii astia celor care au nevoie?

Sunt trezita din gindurile mele de o trintire de usa. Usa mea. Robert a trinti-to cu putere.

-Diseara e o cina de binefacere.Ar fi bine sa fii si tu, spune si iese dar nu trinteste usa de data aceasta.

................

 Sammy m-a ajutat sa imi aleg o tinuta demna de evenimentul de azi seara. O rochie de culoarea sampaniei lunga pina in pamint, fara decolteu dar destul de frumoasa. Parul mi l-am prins sus.Niste cercei si un colier mic ajunge. Machiajul simplu de tot imi place la nebunie.Sunt gata de cina.Sper sa treaca timpul repede si linistit. 

Atunci cind ies din casa observ taxiul comandat si un audi negru.Nu am nici o idee si ma indrept inspre taxi.Atunci il vad cum coboara din masina imbracat in costum cu cravata, parul pieptanat peste cap, si deja ii simt parfumul si privirea sa asupra mea...Imi deschide usa, presupun ca mie, caci suntem doar noi in strada. Ma uit cind la el cind la taxi si ma opresc la jumatate de drum.

-Dificila alegere,asa-i? ma ia in ris.

 Ma apropii de masina lui si urc. Pe parbrizul masinii in fata mea este o cutie mica.Nu ii atrag atentie ci imi pun centura si ma uit pe fereastra.

-Esti superba,imi spune incet cu ochii la drum.

-Multumesc.Si tu...arati bine, spun confuza de avalansa de sentimente ce se abat asupra mea.