Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 25

E ora 5 dimineata si eu nu pot dormi.Sunt treaza de trei ore dupa ce am avut un cosmar.

Nu am avut cosmar inca de cind eram la liceu.Parca alergam undeva in intuneric si cineva venea dupa mine.Nu ii puteam vedea fata dar il simteam aproape.Desi nu pare nimic strasnic, ma trezeam trasnpirata si inghetata de fiecare data ce aveam acest cosmar.

Ai mei rideau de mine,imi spuneau sa nu ma uit la filme horror.Dar nu era din cauza filmelor, mai ales ca horror priveam foarte rar.

M-am ridicat si m-am apropiat de Di care dormea cu ursuletul de plus in brate, zimbind prin somn. Ii netezesc un pic obrazul si ies din camera.

Conectez aparatul de facut cafea si ma indrept spre frigider ca sa i-au laptele dar ma razgindesc.O sa beau cafea fara lapte.Am nevoie de ceva care intr-adevar sa ma trezeasca, oricum in 2 ore trebuie sa ne pregatim de serviciu si de gradinita.

I-au o gura din cafeaua amara dar nu ma strimb.Imi place.Lichidul amarui ma trezeste placut.Ma apropii de fereastra si ma uit cum ploua.Ador ploaia. Ploua cu stropi mari si des.

Imi place ploaia, ador sunetul picaturilor care se lovesc de suprafata dura a ferestrelor sau a drumului.Ma uit fara ca sa vreau in jos si observ o masina parcata in fata blocului meu.Ciudat, imi este cunoscuta masina.Nu, nu are cum sa fie.Mai ales la ora aceasta.

Ma uit mai atent jos si observ o silueta iesind din masina.Desi e etajul 14, il recunosc..sau innebunesc? Ramin cu gura deschisa cind observ ca isi ridica capul in sus, parca privindu-ma.Ma dau la fuga jos si rasuflu grabit de parca as fi fost prinsa in flagrant.

Nu cred sa ma fi vazut.Nici nu stie ca locuiesc aici.

Oare incep sa am halucinatii??

Ajung la birou devreme si cum intru in cladire simt mirosul de cafea.Va fi o zi buna desi afara ploua.Trec pe linga MAry care imi intinde o ceasca mare de cafea cu lapte si imi zimbeste.Ii place si ei ploaia?!?

Intru in birou sorbind din cafea si icnesc cind observ pe fereastra o vaza din cristal simpla cu trandafiri albi in ea, cred ca erau vreo 15, poate mai mult.

Trandafirii albi....ii ador...Oare cine mi-a facut acest gest dragut?

Desi daca sunt birou, inseamna ca Mary trebuie sa stie ceva.Ies grabita din birou dar ma palesc de ceva.mai bine zis de cineva.

Nu e nevoie sa imi ridic ochii caci desi stiu ca e el.Ii simt mirosul lui. Parfumul sau barbatesc, seamana cu Hugo Boss, si mirosul de barbat.

Constiinta imi da palme imaginare sa ma trezesc si sa fac ceva caci e o situatie stinjenitoare.Fac un pas in spate si imi ridic ochii ca sa vad ca ma priveste.

-Buna dimineata, ii spun.

-Buna dimineata,imi raspunde sec.

Iar e in toane rele? Nici nu stiu ce sa zic dar ii observ privirea atintita asupra vazei cu flori.

-Iti plac florile?ma intreaba.

-Da, sunt frumoase.Doar ca..nu au nici un bilet, nu stiu cui sa multumesc.

-Pai,e mai frumos acest buchet decit crengile celea ofilite de ieri,imi spune si ii observ zimbetul arogant.

-Sunt de la tine?intreb direct.Daca imi zice ca nu, am dat-o in bara.

-Da.

Raspunsul simplu ma uimeste si ma blocheaza.

-Nu te-ai asteptat,da?

-Daca sincer nu.Esti un..., si nu stiu cum sa ii spun mai amabil.

-Un..? ma intreaba asteptind.