Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 71

Felicitari mie!!!!! Am reușit să postez!!))))))

În sfârșit am putut posta... Nu știu dacă ați avut răbdare să așteptați atâta vreme și ați șters cartea sau ați așteptat totuși următorul capitol.

Vă mulțumesc tuturor, pentru timpul și atenția acordată. Sper să vă placă acest capitol și să aveți răbdare căci chiar nu știu când va fi următorul capitol.

Lectură plăcută!!

Îl priveam prin sticla ce părea să fie un zid între noi. Poate că eram pe un pat de spital din nu știu ce motiv, poate că îmi simțeam ochii închizându-se și tavanul venind deasupra mea dar văzându-l acolo, așa răvășit și supărat, nu mai conta nimic. Atunci am înțeles că sunt slabă și neputincioasă în fața lui și a celorlalți. Daca ar intra aici, aș fi dispusă să uit tot și să-i sar în brațe.

Cel mai dureros era sa conştientizez cat de disperată eram, cât de neputinciosă  şi slabă. Aveam nevoie de el mai mult decât îmi imaginam. Aveam nevoie de prezența lui, de dragostea lui... Deși nu știu dacă mă iubise vreodata sau dacă știa ce înseamnă dragostea...

-Scumpo, ești bine?

Mi-am luat ochii de la cel care nu îndrăznea să intre și am privit-o pe Sam. Avea pungi sub ochii roșii și era nemachiată.Ceva nou pentru ea.

-Păi, cred că sunt mai bine decât tine, îi spun serios  și  totodată o apuc de mână căci simțeam cum mi se începe a  învârti capul cu tot ce era împrejur.

-Să chem medicul? Ții rău?

-Ce s-a întâmplat Sam? Unde e Di? Straniu dar nu-mi amintesc prea bine.

-Ai leșinat Jenny, răspunse încet Sam. 

Nu i-am zis nimic și nu am mai vrut să întreb nimic. Mi-am adus aminte de vocea lui când am intrat în apartament. Dar ce căuta acolo? Cine i-a permis să intre? Cine i-a permis să-și bată joc de mine? Cine era el? Nu conta ce simțeam eu pentru el. El trebuia să fie bărbat și dacă decise să plece din viața mea, atunci trebuia să-și urmeze traseul. 

- Vreau să merg acasă Sam , i-am spus obosită dar nu am reuşit să o întreb nimic căci intră un domn in halat alb.

-Mă bucur să văd că te simți mai bine Jenny, spuse şi luă loc lângă mine.

Am dat din cap neştiind ce să-i spun. Eu încă nu realizasem ce se întâmplase cu mine. Am leşinat din cauza lui. El era motivul. Aşa credeam eu. Păcat.

-Ai leşinat din cauza unui şoc puternic, aceasta nu s-ar fi întâmplat dacă ai fi fost mai atentă la modul tău de viață.

-Dar ...

-Ascultă-l pe domnul doctor. El are dreptate. Ai avut o perioadă mai dificilă  şi ai uitat sa te alimentezi corect.

- Când pot pleca acasă ?

-Cred că o sa vă las. Dacă aveți nevoie de mine, sunt de gardă.

A fost tot ce am întrebat privind înspre fereastră.Nici nu am auzit ce a spus doctorul. Îmi făceam griji de sănătatea mea dar problema cea mare era că  eram dezamăgită. Mă așteptam ca el să intre să mă vadă. Chiar aș fi vrut să îl văd dar mai de aproape.  Îmi era ciudă că nu puteam renunța la el. Mă enervasem într-atât de tare pe mine însumi încât am tresărit când am simțit mâina cuiva pe umăr.

-Scumpo, chiar trebuie să-ți schimbi atitudinea de fată " totul e super, dați-mi pace!!". Te cunosc și ...

-Atunci ce vreau eu acum?