Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 76

-Ce s-a întâmplat? Robert ce cauți aici? Întrebă Sam apropiindu-se de Jenny care dormea.

-E bine, spuse Robert. Dar ai avut o idee rea să veniți în club singure, i-a spus rece Robert în timp ce capul lui Jenny se sprijinea de pieptul său.

-Bine, bine, spuse Sam răstit. Mi-a ajuns teoria lui Dereck, nu am nevoie de o alta. Și nu te aștepta să-ți spun că vă stă bine.

Robert începu a râde amuzat de cuvintele ei și o strânse mai puternic pe Jenny de parcă cineva ar fi venit după ea. Știa că acest moment era unic și că era de ajuns ca ea să-și revină ca să stea cât mai departe de el. De aceea savura aceste clipe alături de ea. Îi simțise lipsa cum nu simțise lipsa nimănui. Îi era dor și de minunea cea mică crețoasă a cărei zi de naștere se apropia cu pași rapizi.

-Deja ai spus-o, i-a răspuns el lăsându-și gândurile la o parte.

-Cred că ar trebui să mergem deja, spuse Dereck supărat pe Sam, care aștepta cu nerăbdare să fie singur cu ea ca să îi spună câteva cuvinte bune.

Nimeni nu spuse nimic căci Jenny deschise ochii plânși și prima reacție a fost să-i închidă înapoi. Știa a cui sunt brațele ce o cuprind, îl simțea aproape și îi era bine. Dar nu era corect. Nu putea să se arunce în brațele lui doar fiindcă el reuși să fie la locul și ora potrivită. Nu putea să-i cadă în brațe după ce el o părăsise. Poate că totul a fost în mintea ei și ei niciodată nu ar fi avut o șansă să fie împreună. De ce apăru el acum când ea reușea să plutească înăinte? De ce apăru atunci când ea cât de cât putea să doarmă liniștită ?

S-a ridicat încet din brațele lui Robert și a privit debusolată în jur.

-Cred că mi-a trecut pofta de club pentru următorii cinzeci de ani, a spus râzând Jenny.

-Data viitoare...a început Sam dar Dereck a privit-o atât de supărat încât ea nu și-a mai terminat fraza.

-Bine că e bine, a spus Jenny jenată că era atât de aproape de el.Putem pleca acasă Sam?

-Desigur, a spus Sam, stai să chem un taxi.

-Cred că vă ajung peripeții pentru ziua de azi, spuse Dereck privindu-l pe Robert.Noi o să vă ducem.Iar tu domnișoară, spuse privind către Sam, ai de dat niște explicații.

Sam nici nu se uită în direcția lui, urcă pe bancheta din spate urmată de un Dereck enervat și iritat care începu să-i dea întrebări.

Jenny se văzu nevoită să urce înainte dar se strădui să stea cât mai aproape de ușă, rezemându-și capul de fereastră. Trebuia să îl evite, să-și caute de drumul ei, indiferent că el avea să apară destul de des în peisaj.

-Ești bine?

Îi auzi vocea înceată dar nu-și întoarse privirea spre el ci doar dădu din cap în semn că e bine.

Dar el fiind atent la drum nu îi observă gestul așă că își puse mâna deasupra mânei ei. Instinctiv îsi trase cu viteză mâna și îl privi cu coada ochiului. Era atent la drum dar se vedea că era deranjat de ceva, de gestul ei sau în genere că din cauza ei și-a sfârșit seara. La sigur nu venise în club după ea. A recunoscut stradela și s-a așezat mai comod gata să coboare din mașina ce o amețea.

-Am ajuns, spuse Robert și privi în oglinda retrovizoare apoi la ea.

Sam ieși ca o furtuna cu Dereck din urma ei, strigând unul la altul necătând că nu erau singuri.