Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 68

Timpul a fost nemilos cu mine ultimele doua săptămâni. Cu toate că Sam încerca să mă distreze și să ocupe timpul liber cu diferite activități ca mers la cumpărături, plimbări în parc sau cine cu toții.Dereck era mai rezervat dar observasem că deja îi lua apărarea uneori, ce nu o enerva pe Sam ca la început. Dar mă străduiam să nu observ acest lucru, nu doream să mă cert cu ei. Eram epuizată de discuțiile cu Sam și încercările ei de a mă ajuta să trec ușor peste despărțirea de Robert.

Apreciam mult ceea ce încerca dar nu mai aveam puteri. Sau mai corect spus, nu doream să fiu tratată ca o nebună în depresie. Aveam să trec și peste asta doar nu aveam încotr-o. Și cât de mult nu țineam la Robert, nu era sfârșitul lumii. Nu trebuia să exagerez. Câte despărțiri aveau loc în fiecare zi? 

Ceea ce mă deranja erau privirile dintre Sam și Dereck. Eram mai mult ca sigură că ei știau unde e Robert și ce face. Dar nu am îndrăznit să întreb. Teama că aș putea afla că e cu altcineva sau că a uitat de existența mea mă făcea să tac și să ignor privirile lor.  Și totul a fost până într-o zi când i-am auzit certându-se în hol. Nu era frumos să stau la ușă să ascult dar de data aceasta curiozitatea a câștigat.

-Nu poți să-i ascunzi asta Dereck, se auzi vocea lui Sam.

-Și cum propui să-i spun? Jenny, știi Robert la băgat pe tatăl lui Melody  în închisoare de altfel avea să publice  despre viol?

-Nu știu honey, dar trebuie cumva să-i spunem..

Cred că mi se lipise fața de ușă. Mi-am simțit inima luând-o la fugă pe când eu nu puteam nici să mă mișc. Știu că puteam să par o proată îndrăgostită dar chiar mă bucurase că el avuse grijă de mine, într-un fel prin arestarea ăluia, că nici nu vreau să-i țin minte numele. Avuse el tupeul să publice totul despre ce făcuse sau voia bani ? Și cum oare reușise Robert ca să fie închis? Doamne, mai am o fărâmă de speranță că el ține la mine? Am dat nervoasă din cap și am răsuflat adânc. Nu mai conta. A

Soneria m-a speriat într-atât încât am tresârit. Am stat câteva secunde apoi am deschis ușa încet dar nu m-am mișcat din loc. I-am privit pe ambii atent și am onbservat că Dereck era nervos, al naibii de nervos.

-Și ce trebuie să-mi spuneți? am întrebat destul de serioasă dându-le de înțeles că i-am auzit doar la sfârșit. Sam s-a făcut albă la față, cee ce mă făcu să cred că mai era ceva ce nu reușisem să trag cu urechea.

-Da, trebuie să vorbim, spuse Dereck. M-am îndreptat spre bucătărie cu cei doi în urma mea. M-am așezat cuminte pe scaun și mi-am ridicat privirea spre ei așteptând să-mi spună tot.

-Idiotul ăla e în închisoare Jenny, începuse Sam dar fu întreruptă de Dereck.

-Robert a făcut totuși ca să fie închis. Avea să publice un articol despre tine. Nu știu dacă avea să aiba curajul să facă această prostie sau pur și simplu avea nevoie de bani. Poți sta liniștită, nu o să-l vezi. Iar tatăl tău e plecat din oraș. Nu am putut da de el.

Eram deja mai liniștită la sigur. Dar de ce procedase Robert așa? De ce ? Îi păsa de mine sau nu?  Care era motivul plecării lui? Și tata? De ce plecase din oraș? Se temea de ceva? Credea că puteam să scriu plângere contra lui? Nu, nu puteam. Cât de tare nu mă durea faptul cum procedase nu puteam să-l arunc după închisoare.  Nu eram chiar atât de rece și fără scrupule. Până la urmă, mă crescuse câțiva ani și uneori chiar se purta bine cu mine.

-De ce a plecat? 

Întrebarea o adresasem lui Dereck care rămase uimit. Da, ultimul timp mă gândeam la ceva dar vorbeam despre altceva.

-Uite, Jenny. Nu o să- i-au apărarea dar...

-Nici un dar, honey, spuse Sam. E un idiot prietenul cela a tău.

-Da, dar de care e îndrăgostită prietena ta, o contrase el. Și de care și el e îndrăgostit.

-Atunci de ce a plecat? întrebase Sam cu o privire rece spre Dereck.

-Ajunge! Nu e nevoie să vă certați din cauza mea sau a lui, am spus obosită. Nu contează de ce a plecat, e plecat și gata. Nu vreau să aud despre el, bine? Acum, nu vă supărați dar sunt obosită și trebuie să mă pregătesc de o cină. 

Au întrebat ambii la unison doar că diferit. Sam fu șocată să audă cuvântul cina iar  Dereck fu interesat de persoana cu care urma să i-au cina.

-Cină?

-Cu cine?

-Nu e nimic, doar o cină prietenească cu Alejandro Toss,  am răspuns indiferentă.

-Ce? Și eu de ce aflu ultima? strigă Sam. Cine e?

-Este rivalul lui Robert din copilărie, îi răspunse Dereck.

Deși am servit cafea de câteva ori cu el, nu am putut să aflu cu ce se ocupa. Dar după felul în care se purta, eram sigură că avea o funcție importantă.  

La întrebarea mea unde lucra, mi-a răspuns evaziv. 

-De ce să vorbim despre afaceri? Ești mult prea plăcută ca să vorbim despre afaceri.

-Nu țin cu nimeni, am răspuns privindu-l pe Dereck. E doar o cină.. simplă.

-Scumpo, oare e bine să te avânți într-o nouă relație?

-Sam , îți mulțumesc de grijă dar e doar o simplă cină. Nu am de gând să mă culc cu el dar.. am nevoie de ceva nou. Și Dereck, nu mă privi așa. Nu sunt întro relație cu nimeni.

-Nu, nu am zis nimic, spuse el confuz.

-Tu nu dar privirea ta spune multe, i-am răspuns. Știu că el era pentru relația mea cu Robert și poate nu îi era plăcut să audă că urma să i-au cina cu altcineva. Dar cred că aveam dreptul la o ieșire în oraș, nu?  Eram sigură că Dereck se aștepta să mă vadă plânsă și în casă dar nu era să fie așa.

-Ai grijă cu el, spuse el după o tăcere lungă și incomodă pentru ei doi, nu știi ce intenții are.

-Eu știu intențiile mele, să i-au cina într-un mod plăcut azi. Aaaa, și puteți sta cu Di azi?

-Da, desigur, să mă suni dacă ceva, bine?

-Sam ești uneori prea grijulie, știi? Dereck cum o suporți?

-Mai greu uneori, spuse și primi o palmă peste umăr de la Sam.AM râs cu poftă prima dată în tot acest timp.

Restu timpului l-am petrecut făcând o baie cu spumă multă. Doream să arăt bine și desigur să mă simt bine. Nu flirtasem cu domnul Toss și nici nu avea să o fac. Era o companie plăcută, doar atât.

Am îmbrăcat o rochie bej simplă cu imprimeuri, tocuri și m-am privit în oglindă. Nu aveam să fiu machiată tare, doar un pic ca să-mi ascund oboseala.  Mi-am luat clutch-ul și am chemat un taxi. Deși insistase să vină după mine, i-am spus ferm că ne întâlnim la restaurant.

Am ieșit din apartament cu un zâmbet pe față. Avea să fie o seară plăcută.

În sfârșit am postat și eu capitolul. Îmi cer scuze dar nu o să pot posta mai des.

Nu am răspuns mesajelor și câtorva comentarii la capitolul precedent și sper să nu vă supărați.

Nu suntem la final iar cei care așteptați finalul, înarmați-vă cu răbdare.

Mulțumesc celor care au răbdare!!!