Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 69

Am pășit încet spre scările ce duceau spre holul de la ieșirea din bloc. Aveam de gând să savurez cina în ciuda obervațiilor lui Dereck și Sam. Știam că poate păream un pic ușuratică din moment ce acceptasem invitația la cină dar însuși domnul Toss mă asigurase că nu avea să fie nimic jenant pentru mine. Sam încercase să mă convingă să ies cu altcineva dar nu îi reușise.

Faptul că era rivalul lui Robert mă neliniștea dar pe de altă parte eram curioasă să aflu de ce erau rivali. De unde pornise ura ceea? Dar să fiu între ei doi era o idee rea, deși nu aveam nici o intenție de genul, iar Robert fiind plecat, pot spune că problema nici nu exista. Domnul Toss era amabil, galant și nu-și permitea glume prostești ca majoritatea bărbaților. Era o companie plăcută așa că de ce să nu am parte de ceva plăcut, în special dacă această companie te invită în oraș.

Ușa s-a deschis și i-am obervat silueta impunătoare. Costumul de culoarea șampaniei era accentuat de un mantou cafeniu. Și ce văzuse la mine? Mereu aceeași întrebare... Am dat ușor din cap și i-am zâmbit bărbatului ce se îndrepta spre mine.

-Bună seara Jennifer, spuse el și îmi luă mâna ca să depună un sărut simplu dar destul de neobișnuit.

-Bună seara, domnule Toss.

-Înăinte de a merge, te pot ruga ceva? mă întrebă cu o privire ca de școlar.

-Da.., desigur, îi răspunsei.

-Crezi că ai putea să mi te adresezi cu Alejandro?

Mă așteptam la altceva dar și această rugăminte mă surprinse.

-Da, am încunviințat. Domn... Alejandro.

......

Drumul spre restaurant a fost destul de plăcut, ceea ce însemna doar un lucru. Seara începuse și avea să continuie bine. Am intrat în localul destul de pompos pentru gusturile mele și am fost conduși spre o masă mai retrasă lângă un șemineu frumos din lemn. M-a surprins faptul că erau tacâmuri pentru patru persoane și nu două dar am decis să nu dau importanță. Când am luat loc, un chelner s-a apropiat și ne-a întrebat ce servim. Am simțit privirea domnului Toss preț de o secundă asupra mea apoi i-a răspuns chelnerului :

-Cred că o să servim Château Canon-La Gaffelière St.-Emilion, spuse domnul Toss și pentru prima dată în viață m-am simțit ca o tâmpită. Știam de Chardonnay, Sauvignon, Pinot Noir și Rose dar ceea ce comandase el auzisem pentru prima dată.

-Bine, domnule.

-Jennifer, cum îți pare restaurantul? mă luă prin surprindere întrebarea lui.

-E foarte frumos dar mi se pare un pic..., și am tăcut. Să fie frumos să spui chiar tot ce crezi?

-Un pic..? Extravagant?

-Aș spune, exagerat de extravagant, am spus privind la tot ce părea fi aur. Coloane masive cu inscripții din aur. Speram să mă potrivesc acestui interior luxos.

-Ai dreptate, răspunse el într-un final. Nu prea vin pe aici dar recunosc. Am vrut să te impresionez.

-Ați reușit, am spus și am zâmbit. Era foarte plăcut să aud că încercase să mă impresioneze. Deși nu era nevoie, mă impresiona prin manierele sale și modul calm dar sigur de a vorbi.

-Apropo, nu te superi dacă o să se apropie încă un cuplu?

Iată de ce erau tacâmuri pentru patru persoane!!! Știam eu că urma să mai vină cineva. Răsuflam mai liber. Avea să fie o cină relaxată, alături de prieteni de ai lui. Puteam sta liniștită căci nu avea să fie o cină intimă.

-Nu, dom..Alejandro, îmi era greu să mă adresez altfel decât domnule.

-Jenny, te rog. Spune-mi Alejandro.

-Îmi cer scuze, dar...

-Bună seara.

Vocea care m-a întrerupt mi-a înghețat toate simțurile. Fiind cu spatele nu l-am observat apropiindu-se de masa noastră. Dar am simțit cu mi s-a oprit sângele. Nu am reușit să schițez nimic iar pe fața domnului Toss am observat o umbră de nedumerire. Ce căuta aici, era ultimul lucru care mă interesa. Ce urmam eu să fac, cum să mă comport de față cu el? Cred că aveam să rezist câteva minute cât se saluta cu domnul Toss.

Dar am rămas mută şi cu o durere de cap ca după o palmă zdravănă când am auzit răspunsul domnului Toss.

-Robert permite-mi să ți-o prezint pe Jennifer Merslow, o prietenă foarte bună. Apropo, lucrează in compania lui..... .

Ştiam că bunele maniere mă obligau să mă ridic şi să fac față acestei situații jenante dar am reuşit doar să întorc capul spre cel pe care nu mai sperăm să-o văd sau cel puțin să aud careva noutăți. Totul s-a prăbuşit peste mine când i-am întâlnit privirea. O privire rece sau mi-a părut. Era o privire indiferentă, de parcă într-adevăr eram o străină pentru el, o necunoscută.

-Încântat de cunoștință, spuse și mă privi fuga fără nici o emoție pe față. Catherine, sora mea, o prezentă pe Catherine care era ca și mine bulversată de toată situația.

-Jennifer, îmi pare bine să te revăd, spuse într-un final zâmbindu-mi cald. Și acest zâmbet îmi dădu curaj. Doar nu aveau să stea la masă cu noi. Câteva minute de politețe aveam să le trec cu brio.

-Vă cunoașteți? Atunci o sa vă pară cina mai înteresantă, spuse domnul Toss. Luați loc, vă rog.

Am privit atent cum cei doi au luat loc în fața mea. Nici nu m-a privit, nici nu mi-a zis nimic toată seara. Catherine a fost foarte amabilă și a menținut discuția într-un mod plăcut și relaxant. Domnul Toss a vorbit mai toată seara cu Robert despre afaceri, din când în când întrebând-ne câte ceva. Mâncarea a fost delicioasă și am savurat-o la maxim. Mă simțeam foarte aiurea că nu mă privea sau că nici nu-mi adresase un cuvânt după ce se salutase, măcar din politețe. Doar spre sfârșitul cinei și-a expus și el părerea deși cred că era adresat lui Catherine și nu mie. Nu știu dacă domnul Toss observase felul în care vorbea Robert dar mie îmi părea că toți observaseră indiferența lui. 

Ne-am luat la revedere în fața restaurantului.

-Jennifer, mă bucur că te-am văzut, spuse Catherine. Și trebuie să vorbim, căci nu înțeleg ce se petrece între voi doi.

Ultima frază a spus-o în șoaptă ca să aud doar eu. El doar a spus o seara bună și atât. De ce așteptam mai multe de la el? De ce nu îl uram pentru tot ce făcuse și pentru că nu avuse curajul să-mi explice plecarea lui?

-Jennifer, am ajuns, se auzi vocea domnului Toss.

-Vă mulțumesc pentru cină...Alejandro.

-Cu plăcere Jennifer, spuse și mă ajută să cobor din mașină. 

Mi-am luat la revedere de la el simplu, fără săruturi sau îmbrățișări. Am urcat pe scări, dorind să ajung mai greu in apartament unde la sigur mă așteptau ca pentru interviu. Am deschis ușa și i-am văzut stând pe canapea. M-au privit înțelegător de parcă știau cum fusese cina. 

-Bună tuturor, detalii nu vă dau așa că...

-Bună Jenny....

Și iarăși aceeași voce..... după care o lovitură și întuneric...