Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 61

Andrew a intrat în grabă și a început a-l lua la întrebări pe Robert neobservându-mă.

-Ce-i cu tine Robert? Nu te puteam suna. Mama a avut infarct.E mai bine dar vrea să ne vadă.

-La ce spital e? Trebuie să mergem.

-Eu cred că o să vă las, spun pentru a-mi face prezența.

-Jenny!!!Nici nu te-am observat, iartă-mă!

-E ok, nu-ti fă griji.Plecați, trebuie să fiți alături de ea acum, spun și ne îndreptăm cu toții spre ieșire.

-Baby, poți să stai aici până mă întorc, spune Robert în timp ce mă ține de mână.

-Robert, e ok, oricum trebuie să plec acasă, îi răspund și mă bucur de grija sa. Mă suni, bine?

-Bine, atunci...

-I-au eu un taxi, nu pierde-ți timpul.

-Îl rog eu pe Maverick să comande, spune Andrew și iese înăintea noastră.

Mă îmbrățișează și mă ține așa până încerc să mă dau la o parte.

-Trebuie să plecați, spun.

-Știu baby, dar nu vreau să te las, îmi spune și-mi dă o șuviță după ureche. 

-Nici eu dar trebuie, ne vedem mâine, nu?

-Desigur, te sun mai bine mâine la prima oră, ok?

-Da.

-Domnule Gold, mașina așteaptă, se aude vocea domnului Maverick.

.........

Am ajuns acasa destul de repede încât să reușesc să vorbesc cu mătușa Lola care nu știu din ce motiv evita subiectul deschis de mine.

-Vreai să mănânci?

-Nu, mulțumesc doar un ceai din ierburi, spun și mă întind în fotoliu. Tu știi cine e tatăl meu? o întreb direct și observ cum îi tremură mâinele și scapă din mâini  cutia cu ierburi pentru ceai. 

-Mă ierți dar sunt obosita azi, spune încet și se așează lîngă mine.

-Mama ta ar fi trebuit să-ți spună cine e  tatăl tau, începe mătușa Lola și face o pauză pentru a mă privi.E cam încurcat totul. Mama ta a fost îndrăgostită de Anthony Greysl, cel mai popular baiat din liceu. Deși fiecare a avut viața sa, mama ta mereu încerca să se vadă cu el.

-Cum așa? Tata avea motive  să fie gelos? întreb șocată. Nu știam ce să cred despre mama, care era întruchiparea fidelității. Anthony Gresl e șeful meu, adică tatăl lui Andrew?

-E încurcat nu-i așa? Rebecca Gold, vaduva lui Thomas Gold a avut un copil, pe Andrew Gold. Dupa moartea soțului ei care a murit într-un accident de mașină, a început să aibă grijă și de nepotul său Robert Gold. Federico Torres nu a avut grijă de nimeni altcineva decât de persoana sa proprie, iar un copișl necesită mult mai mult. Iata cum au ajuns Andrew și Robert să devină frați.

-Dar au aceiași familie, nu înțeleg.

-Robert avea, probabil încă are ciudă pe Federico, de aceea a acceptat rugămintea lui Rebecca de a lua familia ei. A fost ceva necesar pentru ambii.Cineva avea nevoie de o familie iar altcineva de omresponsabilitate și mai mare. Și a reușit să crească doi bărbați adevărați.

O ascultam pe mătușa Lola și eram din ce în ce mai încurcată și speriată..Dar ce legătură am eu în povestea aceasta???Sa fie Anthony Greysl tatăl meu? Doamne, parcă era un scenariu pentru o telenovelă ieftină...

-Azi mama ta a fost văzută azi în compania lui Anthony Greysl, în ipostaze nu prea ..

-Ajunge!, strig. Nu mai vreau să știu nimic, strig în timp ce lacrimile imi curg. Într-un final aflu că nu am trebuit nimănui...Pe mama o văzusem zilele trecute cu Federico, tatăl lui RObert.Azi dumneata spui că a fost cu altcineva..Nu te supăra dar chiar nu rezist..

Femeia mă privi cu compasiune și se ridică să mă îmbrățișeze. Îmi mângâie parul cu mâna și-mi șopti.

-Totul va fi bine scumpo, nu vărsa lacrimi în  van.  Știu că nu e ușor să afli așa ceva dar trebuia să afli, să știi.  Tatăl tau, cel adevărat, m-a ajutat să vă pot ține la mine. Da, aveai part-time jobul ala dar nu era de ajuns.M-am întâlnit cu el la bancă și nu am putut refuza ajutorul său.

-Nu-și pot reproșa nimic, spun printre lacrimi. Ne-ai ajutat enorm și îții rămânem recunoscătoare pentru tot.Dar nu vreau să știu de unde știi tu. La sigur că mama nu ți-a zis nimic.

-Nu plânge, te rog. Nu contează nimic altceva decât să fiți fericite ambele.Vreau să știi că  sunt mândră de tine. Ai reușit multe deși nu ți-a fost ușor deloc.

-Poți să mai stai la noi?întreb și sper să-mi răspundă pozitiv. Am nevoie de tine până mă liniștesc. Nu aș vrea ca Di să mă vadă așa.

-Desigut, scumpo, spune și mă sărută pe creștet. Acum, bem ceai?

-Da, o să mă ajute să dorm, spun și o ajut să toarne ceaiul în cești.

-Nu știu, nu știu, spune mătușa Lola. Dar cred că băiatul care tot insistă la telefon, te poate ajuta să dormi, spune și-mi face cu ochiul.

-Nuuu mătușă...nu vreau să vorbesc cu el, nu acum. Mâine da, azi nu.

-Cum spui tu, îmi spune mătușa și mă privește zâmbind. Poate mergi să faci o baie și eu îți încălzesc ceaiul? 

-N-ar fi rău, spun și mă ridic. O baie mă va liniști la sigur.

Intru în baie și dau drumul la apă să curgă, îmi dezbrac hainele și le arunc în coșul cu haine murdare și mă las încet în cada nici pe jumătate plină. Las capul pe perna ce am luat-o și închid ochii. Ce mai zi!!!

Când simt că adorm deja, i-au gelul de duș cu miros de iasomie și sper ca el să mă trezească. Ies din baie înfășurată într-un prosop mare roșu și intru atent în încăperea slab luminată și-mi i-au o pijama mai groasă, am de gând să las geamul deschis la noapte pentru a-mi răcori mintea. Mă îndrept cu ochii roșii de la plâns  spre sufragerie și mă opresc când aud o voce cunoscută, dar nu a mătușii mele.

-Robert?

-Bună, spune el și se apropie de mine încruntându-se când îmi vede ochii.A vrut să trec să te vad, să mă asigur că ai ajuns cu bine.Ce s-a întimplat?

-Puteai să suni, spun eu rușinată. Sunt bine. Cum se simte mama ta?

-E mai bine, mulțumesc. 

-Eu vă las, spune mătușa și ne zâmbește cald.

-Mulșumesc pentru ceai, spune Robert.Mătușa ta face un ceai  că nici cafea nu-mi trebuie, spune și zâmbește.

-Da, ea și gătește delicios, o spun eu fără ca să mă gândesc.

-Poate rămâi  la dejun?întreabă ea și ambii ne uităm la ea mirați. Jenny nu se simte prea bine și cred că i-ar prinde bine o companie mai veselă decât mine.

-Mâtușă....

-Noapte bună copii.

-Noapte bună, răspundem la unison.

-Baby, de ce ai plâns?Ce s-a întâmplat?

Mâ întreabă atât de serios și îngrijorat dar nu vreau să vorbesc azi pe tema aceasta.

-Putem merge la mine?întreb și îl i-au de mâină, gestul meu luîndu-l nepregătit.

-Desigur, cum zici tu baby.

Ne întindem pe patul meu și deși nu doream să vorbesc cu el, povestim căte ceva din copilăria noastră dar fără detalii importante. Îl aud ca prin vis dar ochii mi se închid. Mă ghemuiesc la pieptul său, inspirând mirosul său divin și ăentru prima dată în această săptămână adorm linistită. Visez cum că stau în iarbă și savurez razele soarelui tomnatic. E atât de bine.