Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 51

-Di, vrei sa mergem jos si sa ii facem o surpiza lui Robert?o intreb pe Di dupa ce imi bizaie o idee in gind.

-Mmmm..stii ca iubesc surprizele, spune micuta si bate din palme.

-Mergem sa luam niste popcorn si sa alegem un desen animat?o intreb.Avem timp pina diseara.

Coborim amindoua emotionate scarile. Di e bucuroasa ca va privi un desen animat si va minca pocorn, stie ca nu prea sunt adepta mincarurilor de genul dat. Eu eram fericita ca aveam sa ii multumesc intr-un mod mai putin obisnuit. Dar nu stiam ce sa fac cind in citeva ore aveam zborul. Trebuia sa ii fac o surpriza placuta, iar ideea cu desenul si popcornul era unica idee.

Il observ prin usa de la intrare deschisa.Il vad cum se opreste iar dupa el apare..ea... Ce naiba cauta acolo?Nu trebuia sa fie plecata din hotel?? Nu aud ce vorbesc dar o observ cum se apropie si il saruta. Iar el...El nu face nimic.Nu stiu daca se simte bine sau daca e ametit de amintirile trecutului dar un lucru e sigur.Trebuie sa plec.

El o iubeste pe ea. Cit de rea nu ar fi, e dragostea lui si nu cred ca e corect ca sa fie cu mine cind ar putea fi fericit . Ma simt aiurea de parca m-ar fi folosit din cauza asemanarii noastre. Dar daca ma gindesc mai bine nu avem prea multe in comun.

O i-au pe Di de mina si ma indrept cu ea in fuga spre lift.

-Mami de ce nu iesim?? ma intreaba ea speriata.

-Scuza-ma scumpo, iti explic acasa.Acum trebuie sa plecam de urgenta la aeroport, ii spun in timp ce ma uit cu frica spre usa. Nu vine....Urcam sus si in graba scap cardul de la usa. Ma bucur ca am reusit sa ne facem bagajele. Sun la room service si rog sa ne comande un taxi si sa vina cineva sa ne ajutre cu bagajele.

In 45 de minute suntem deja la aeroport si avem noroc caci intr-o ora avem zborul. Stiu ca ramin fara bani dar cumpar biletele, chiar daca sunt scumpe.In mod normal aveam sa stau la dubii dar in cazul dat gindul ca sa ajung mai repede acasa ma face sa i-au biletele la asa un pret exagerat.

..........................................

-Buna dimineata scumpo, spun dupa ce dau draperiile la o parte.Trezirea!

-Nuuuu...vreau sa mai dorm..., spune ea somnoroasa.

-Avem Nutella si ceai cu lamie la dejun, spun si ma pornesc spre usa dar nu reusesc sa fac nici doi pasi ca Di e deja linga mine. Cuvintul magic "Nutella"..

-Buna dimineata mami, spune si merge in baie.O ajut sa isi faca igiena de dimineata si mergem sa luam impreuna micul dejun.

Nu stiu de ce am deschis cutia cu Nutella, nu vreau ca sa fie deprinsa cu ciocolata dar .... stiu ca ciocolata ajuta atunci cind nu te simtit bine, sufleteste. Si dupa prima felie de pine cu aceasta delcioasa pasta, ma simt mai fericita.

-Multumesc mami, e cel mai gustos dejun, spune Di si isi linge buzele murdare de ciocolata.

-Cu placere dar stii ca nu se poate de mincat multa ciocolata, ii spun si o vad cum zimbeste.

-Mami!!

-Da?

-Nu exista "multa ciocolata" , spune si o mai ia o lingura cu ciocolata in graba ca sa nu reusesc sa ii spun ceva.

E atit de amuzanta si simt ca o ador pe zi ce trece tot mai mult. De ce imi fac alte probleme daca am un copilas care imi face viata fericita? Cui ii trebuie iubire si suferinta cind pot sa ma bucur de iubirea ei? Pentru ce sa ma chinui si sa sufar pe urma? La ce-mi trebuie bataile acestea de cap? Nu imi era mai bine inainte de al cunoaste pe el? De ce a trebuit sa imi dea viata peste cap???

Dupa ce am spalat vasele, ne imbracam si iesim din apartament. Di e fericita sa povesteasca prietenilor sai de la gradinita despre mica calatorie iar eu.... Eu sunt infricosata de ce se va intimpla la birou. Nu cred sa fie si el, nu ar avea cum sa reuseasca sa ajunga si la oficiu. Indata ce ma intorc sa inchid usa la apartament aud o voce cunoscuta: