Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 70

Un întuneric destul de plăcut ma cuprinse deși niște voci îmi încurcau să cad într-un somn strâns și dulce. Deși ochii îmi erau închisi ii auzeam cum vorbeau despre mine sau poate ma strigau. Dar de ce sa ma strige? Nu vedeau ca dorm? Oare nu puteau pleca si sa îmi dea voie sa dorm?

De parca mi-ar fi auzit gîndurile, vocile lor au dispărut iar eu am putut savura somnul. O stare de extaz îmi cuprinse tot corpul si cu toate ca nu-mi puteam misca miinele sau picioarele îmi era bine.Chiar prea bine.

Din punctul de vedere a lui Robert

Eram obosit, enervat si dezamăgit de medicii ce se învîrteau încet pe lîngă ea.Am strigat la doi care doar se holbau la ea. Pentru asta erau plătiți? Ca sa o privească?
Stiu Ca nici eu nu eram de pus la icoana dar...
Cînd am vazut-o ieri seara la masa lui Cross, m-am simtit trădat desi după cite ii facusem nu aveam nici un drept. Era atit de ... perfecta. Nu am observat sa o tina de maina sau sa o sarute . Erau doar prieteni? La dracu!! Care prieteni??? Il stiam pe Cross din colegiu si el nu înțelegea sau mai bine zis prietenie intre femei si barbati nu exista in vocabularul lui.
Îmi era greu sa inteleg ce caută baby...adică Jennifer cu el si îmi era si mai greu sa ma țin distant.

- Domnule Gold, se auzi vocea directorului spitalului.
-Domnule Smith, am inceput eu, ce se întîmplă? Nimeni nu ne spune nimic. Suntem de aseară aici dar nu vad nici un competent pe lîngă ea.
-Va inteleg preocuparea dar e un caz mai dificil.
-Ce-i cu ea? Am intrebat atintindu-mi privirea spre fereastra din salonul unde era Jennifer.
- In primul rind organismul ei e..
-Fara termeni medicali si mai direct, va rog.
-Organismul ei e epuizat la maxim.
-Dar se simțea bine zilele trecute, se auzi vocea lui Sam.
-Ea e prietena pacientei si locuiesc intr-un bloc, am adăugat rapid.
- Tomografia nu arată nimic dar celelalte analize nu sunt prea bune. A decedat cineva in familia ei? Un stres ar fi putut sa o aducă in starea aceasta.
Sam m-a privit lung apoi s-a întors spre domnul Smith.
-Da. A avut o perioada mai ... stresanta.
Răspunsul ei m-a tulburat si cred ca am privit-o intens incit mi-a facut semn sa ii dau pace.
-E fara constiinta?
-I-am administrat niste calmante ca sa o putem supraveghea atent.
-Domnule Smith dar cind o putem lua acasa? Are un copil mic si ...
-Da, va inteleg domnisoara dar nu va pot spune nimic acum.
O alarma puternica si o voce pitigaiata se auzi pe tot holul.
-Domnule Smith, sunteti chemat de urgenta in salonul 416.
Doar cîteva secunde ne-au fost de ajuns ca sa intelegem ca era salonul lui Jennifer.
Nimic nu se schimbase. Cum dormea mai devreme asa si acum. Doar ca...

-Robert, ma întreba Sam, de ce e asa de palidă?
-Domnule Smith ce naiba se întîmplă??
Stiu ca am ridicat vocea dar deja îmi pierdeam răbdarea.

-Va rog sa iesiti, se auzi vocea lui Smith. Va explic pe urma.
-Nu ies de aici pînă nu îmi spune cineva ce e cu ea, am zis si am facut un pas intr-o parte.

-Voi fi nevoit sa chem paza sa va ia din salon domnule Gold. Pierdem timpul acum.

-Robert, lasa-i sa o examineze, se auzi Dereck.Vom fi după usa.
Eram răvășit, îmi venea sa strig, sa trântesc sau nu stiu sa ii i-au pe toți la bătaie. De ce nu puteau sa spună ce era cu ea? Cum puteau fi atit de indiferenți??
De fapt, întrebarea corecta era adresata mie. Cum am putut sa o fac sa sufere? Cum am putut sa o las? Daca ajungem sa o .... țin la ea, de ce o ignorasem? Intr-atât ma speria o relație sau chiar îmi era frica ca o puteam răni involuntar? Era unica femeie din viata mea care nu avea nici un interes ascuns si cred ca era unica femeie de care eram atasat si faptul ca avea un copil nu ma deranja deloc, ba din contra.

- O cafea...? Robert, de cind te-ai apucat sa fumezi?

-Dereck, n-am chef de predici, am spus dar totusi am aruncat tigara fumata pe jumătate. Ceva nou?

-Nu, n-a iesit inca nimeni din salon.N-am reusit sa te întreb.De ce ai venit ieri?

-Am fost si eu la cina aia, am spus si amintirea de ieri seara aparu in fata ochilor mei. Îmi aprinsei inca o țigară evitînd privirea lui Dereck.

-Care cina? Nu inteleg..stai!!Ati fost ambii???

-Da, ea a fost cu Cross...

-Si tu? Cu cine ai fost? Nu-mi spune ca ai avut si tu pereche.

-Catherine a fost cu mine , am raspuns si am mai luat un fum. Chiar îmi fusese dor de acest gust.Am luat nepoliticos paharul cu cafea din mînă lui Dereck si am gustat lichidul negru si fierbinte.

-Ce gust oribil, de unde ai luat-o??

-De la aparat, spuse el zîmbind, sorrt nu au cafea e care beau tu, uite ca vine Sam.

-S-a trezit!S-a trezit, strigă Sam.

Ne-am îndreptat spre salon unde erau doar doi medici si o asistenta medicală.

-Si-a revenit doamna Merslow, spuse Smith. A fost Doar o sperietura. Dar o mai ținem aici.

-Daca e doar o sperietura o i-au azi acasă Asa ca pregătiți documentele pentru externare.

-Dar Robert, incepu Sam. .

-Nici un dar, am spus ferm.

-Revino-ti Robert, cum sa o i-ai? I luam noi si o sa avem grija de ea. Lui Di îi vom spune ca e doar o oboseala.

-Nu...

-Nu e nevoie sa o stresam Robert, poți veni la noi doar ca...

-Mai întâi sa isi revină apoi mai vedem, spuse Sam si intra in salon.

Am privit în urma ei și am lovit cu pumnul în perete.

- La naiba!!!

-Vrei să intri la ea?

-Tu cum crezi Dereck ? Clar că vreau la ea, dar nu știu... Nu vreau să o stresez, am spus și mi-am trecut mîinele prin păr nervos. Dacă aș fi fost sigur că nu aveam să o stresez, aveam să trec și prin perete doar pentru a ajunge la ea. I-am simțit privirea asupra mea 

-Intri? Oricum esti aici si poate...

-Ce poate? Si daca ii sta rău iar?Nu pot risca.

-Te-a vazut Robert, spuse Dereck si facu semn înspre fereastra salonului.

-Nu pot...Mii teama...