Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 65

Cuvintele lui au fost ca o palmă peste față sau mai bine zis ca un duș rece în mijlocul iernii. Ce nu putea? Nu putea să mă sărute? Nu mă dorea? Cred că  asta durea cel mai tare. Faptul că mă refuzase atunci când eu deja eram gata să fac și  acest pas, care până acum îmi era imposibil de închipuit ? 

Ce se întâmplase de își cerea iertare ? El, Robert Gold ajunse să-și ceară iertare de la mine? Îmi părea ceva  de negândit, ceva ce nu puteam înțelege. Vedeam că e chinuit, obosit și avea ochii ștersi, care obicei luceau și emanau putere și viață acum erau pasivi. 

Se depărtase de mine încet și îmi păru că se îndreaptă spre ușă. L-am apucat brusc de mână, să-l fac să se oprească, doar nu credea că putea să plece așa simplu fără nici o explicație ? Nu aveam să-l oblig să stea cu mine dar niște explicații oricum le meritam.

-Ce faci? 

Liniște. O liniște ce mă epuiza complet cu fiece clipă, iar el stătea  fără nici o emoție pe față. Privea dincolo de mine și asta mă speria. Am răsuflat zgomotos și am întrebat :

-Are legătură cu anchetatorii și cu.... Andreea?

Întrebarea mea se pare că la trezit căci brusc s-a înălțat și m-a privit intens. Se încordase și părea atât de furios că pentru câteva clipe mă speriasem.

-De unde știi de Andreea? A fost la tine? Ce ți-a spus?

-Trebuia să-mi spună ceva în particular? Sau să-mi explice de ce nu-ți plăcuse prosopul?

-Despre ce prosop vorbești?

-Ai dispărut două zile, nu ai sunat și nici nu ai scris un mesaj că totul e bine, încep a-i explica deși lacrimile îmi curg șiroaie,  nu pretind la mai mult.Dar chiar...

Și nu am mai putut vorbi. Lacrimile îmi blocaseră vocea, nu începusem a plînge dar nu aveam voce. 

-Baby...ți-ai făcut griji pentru mine?

S-a apropiat de mine încet, și mi-a șters lacrimile de pe față privindu-mă cu regret.

-La naiba Robert! Am strigat cât de tare am putut. Nu mă deranja că vecinii puteau să ne audă.Cred că mai bine e să pleci, te rog.

Nu a zis nimic dar nici nu s-a mișcat din loc.

- Am spus să pleci de aici până te decizi ce vrei de la mine dar nu te aştepta să fiu mereu când ai nevoie ca apoi să-ți ştergi picioarele. Nu sunt un din fetele cu care eşti obişnuit să-ți ştergi picioarele.

Am avut curajul să fiu sinceră cu mine dar şi cu el. Nu puteam să mă las în mrejele lui. Ajunsem să țin la el cum nu ținusem la nimeni dar nu puteam fi o alta din  lista sa lungă.  Trebuiam să mă respect, la urma urmei aveam un copil deja. Nu puteam să fiu atât de iresponsabilă.

-Baby..eu..., eram sigură că avea să-mi spună că nu va pleca, că ține la mine și că vom fi  împreună dar e a tăcut brusc.

-Pleacă, am strigat. Te rog...pleacă..

Nu am așteptat să văd cum pleacă dar am mers în sufragerie și m-am întins pe canapea. Mă luase deja frigul dar ignoram senzația aia care nu era atât de deranjantă ca cea din suflet. Nu încercase să lupte pentru mine. Nu încercase nimic. Nimic... Am auzit ușa cum s-a închis și atât. Doamne, ce aș fi dat ca să nu mă doară așa. Aș fi făcut orice ca să mi-l pot scoate din gânduri dar nu...trebuia să persiste ca un tatuaj vechi, veșnic amintindu-mi de .... Gata, nu are rost. Di trebuia să sosească cu Sam și chiar nu voiam să mă vadă în starea aceasta de aceea am mers din nou în baie. S-a auzit din nou ușa și m-am liniștit. 

-Mami, strigă Di, noi suntem acasă. Sam a adus pizza.

-Bine, începeți a mânca, am spus încercând să-mi fac  vocea  calmă. 

Mi-am spălat fața cu apă rece până nu îmi mai simțeam pielea.

-Hei, ești bine? se auzi vocea lui Sam care se strecură în baie.

-Da, da, am spus rapid acoperindu-mi fața încercând să par că sint bine.

-Jenny, uite-te la mine, îmi spuse ea și mă întoarse cu fața ea. Mă privi și o vazui îngrijorată, probabil de fața mea roșie și umflată. Ce s-a întâmplat? L-am văzut pe Robert.

-Nimic, am spus cu vocea tremurândă, nu mai e nimic, înțelegi Sam, nimic, am spus și am început a plânge în hohote. Nu mă puteam abține așa că am dat frâu liber emoțiilor.

-Îți fac un ceai fierbinte de mentă să te liniștești, bine? Doar stai aici. Am să-i spun lui Di că...că...

-Un porumbel a fost călcat de o mașină, am terminat fraza lăsând-o pe Sam cu gura căscată.

-Porumbel? Hmm..bine, ok, spuse și ieși.

Atunci când am ieșit din baie lumina era stinsă peste tot înafară de bucătărie. Am mers în odaie și mi-am luat un pulover pufos apoi am mers  să o văd pe Di. Îngerașul meu dormea liniștită cu jucăria în brațe. Am sărutat-o și m-am îndreptat spre ceaiul ce mă aștepta. Sam privea pe fereastră, când m-a auzit s-a întors spre mine  și m-a întrebat încet tristă:

-Nu știu ce să-ți spun ca să te simți bine, ceea ce știu e că vei fi bine, vei fi fericită căci meriți. Bine?

Am luat o gură din ceaiul aburind și deodată m-am simțit brusc obosită.

-Nu știu Sam, dar nu voi mai plânge după el.Știi, când îmi părea că totul e bine, că ține la mine, el pur și simplu mă ignoră două zile după ce niște anchetatori vin să-l anunțe de sinuciderea cuiva, apoi aflu că e în compania altei femei cerându-i un prosop.Iar când în sfârșit apare, mă refuză. Ce-i asta??

-Jenny, poate nu ai înțeles corect?Poate nu e așa cum pare?

-Nu, am înțeles totul corect.L-am auzit și pe Andrew vorbind cu aia, așa că ...Punct. Mulțumesc de ceai dar cred că o să merg la somn.

-Da, scumpo, desigur. Luați mâine cu noi dejunul?

-Nu, nu vreau să vă incomodez, spun și mă ridic.

-Hei, de unde știi că nu voi fi singură? întrebă Sam cu mâinele la piept.

-Porți sutienul cu mega push-up, am spu sși am auzit-o bufnind într-un râs molipsitor.

-Ahaaaa... dacă ai observat sutienul înseamnă că nu e chiar atât de rău, spuse ea și mă curpinse.

-Cred că și mătușa Lola cu miopie de gradul 3 ți-ar vedea , ihm, cum să-i spun?Megasuper push-up?

-Știi că te iubesc, nu?

-Da, Sam, i-am răspuns oarecum amuzată de ea.Hai, la somn și tu.

-Bine, noapte bună și vă așteptăm mine la 7, spuse și o luă la fugă nereușind să audă refuzul meu.

Am spălat ceașca și am mers a somn fără de a mă gândi ce va fi mâine. 

Ce va fi, va fi. Și tot ce e mai bun abia urmează a fi.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dragii mei, 

de ziua mea am decis să vă fac un cadou- un capitol mai scurt dar postat mai devreme, un capitol fara suspans la sfirsit dar cred eu interesant.))))

Sper să vă placă!!!

Noapte bună și o zi perfectă!!!

Ps- Mulțumesc pentru că sunteți alături de mine prin fiecare lectură și vot!!!