Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 64

-Pot ști de ce strigi la mine? întreb și merg să mă așez pe scaun, în timp ce-l privesc cum abia de se abține să nu mă stranguleze de furie.

-Ai lipsit 3 ore, începe a vorbi calm, ceea ce mă sperie. E liniștea înăintea furtunii..

-Ai să-mi ții predică referitor...

-De ce îți place să mă enervezi??

-Nu te enervez Robert. Am fost plecată. Am revenit.Punct!

Îl văd cum se încordează dar prefer să ignor. Se întoarce spre ferastră cu mâinele în părul răvășit. Nu știu la ce se gândește dar când se oprește își ține mâinele în buzunar și mă privește pierdut. Cât de tare îmi vine să îl cuprind și să îl sărut.Dar îmi mușc limba puternic încât pe câteva secunde reușesc să mă gândesc la altceva.

-Jenny, ai lipsit trei ore și nu ai răspuns la apeluri, se apropie de mine și îl observ cum se străduie din răsputeri să fie calm. Știu că e cam greu dacă eu sunt prin preajmă. Încearcă să mă ia în brațe dar nu știu din ce motiv mă dau la o parte. Ceva mă face să vreau să-l fac să sufere. Știu că nu e bine dar chiar nu mă pot abține.

-Am avut nevoie să plec, spun rece îndreptîndu-mi privirea spre fereastră. Am revenit așa că totul e bine.

-Nu, baby, nu e bine. De ce nu vrei să vorbești cu mine?

O bătaie în ușă ne face pe ambii să tresărim.

-Îmi cer scuze, se aude vocea lui Mary.

-Da, Mary, intră.

-Jenny, ai primit un colet și....

O văd cum își întoarce privirea în altă parte.Ceva e putred la mijloc.

-Și?

-Domnule Gold, sunteți așteptați de....

-Mary, poți fi mai directă??? ridică vocea Robert.

-Niște anchetatori vă alșteaptă, spuse și se făcu liniște. Anchetatori?? Îl așteaptă pe Robert? De ce?

-Bine, mulțumesc, îi spune lui Mary apoi se întoarce spre mine, cu tine încă n-am terminat.

Felul în care a închis ușa m-a enervat la culme, a închis-o încet. Cum poate fi atât de calm când îl așteaptă niște anchetatori???

-Nu te uita la mine, idee nu am ce caută ei.

-Mary, ești la recepșie și nu știi nimic? întreb în timp ce merg să-mi i-au un pahar cu apă.

-Poftim?

-Nu te supăra, am spus-o de bine, spun și o privesc cum roșește. Fără ca să vrei poși auzi ceva ce....ce ne-ar prinde bine acum. Deci? Ce caută anchetatorii?

-Uite, chiar nu știu nimic dar auzisem că era vorba de o sinucidere..

M-am înnecat îndată ce am auzit ultimul cuvânt. Sinucidere?? Doamne, niciodată nu am înțeles oamenii care așa simplu își lua viața. De ce ai lua ceva ce ți s-a dat?? Dar poate nu am fost în situația lor, poate nu am avut probleme care ei le-au avut?? Dar dacă ceea ce mi s-a întâmplat mie nu m-a făcut să merg spre sinucidere, ce problema au avut ei? Ce i-a facut să procedeze atât de crud față de cei dragi?

Stop!!!iar mă apucă gândurile. Ce legătură ar avea Robert cu sinuciderea cuiva?Vreo iubită?

-Jenny, ești bine? Mă ierți, nu trebuia să-ți spun nimic, uite ce albă ești.

-Nu, e ok. Mary, mă poți lăsa te rog singură?

-Ești sigură?

-Da, cam prea multe evenimente pentru o zi, spun și-mi las capul pe masă.