Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 57

-Credeam ca...

-Spune, vorbește cu mine..te rog.

-Crdeam că ai nevoie de ea, nu de mine.Te-am văzut cu ea.

-Cu cine?

-Cu Vivian, in Londra.

-Nu ai înțeles corect. Ea s-a apropiat de mine, nu eu.

-Nu pot..

-Mii foamee, se auzi vocea lui Di. Ce faceți aici?Sunteți iubiți??

Cred că amândoi ne-am pierdut cu firea căci o privim în tăcere.

-Am ghicit? Sunteți iubiți? Mii foame mami...

-Da..hm.. Haideți să mâncăm, spun în grabă, vrei să rămâi să mănânci cu noi?

- Vrea, nu vrea, nu contează, spune Di în timp ce-mi întinde șortul, dacă e iubitul tău, trebuie să rămâie la cină.

-Câți ani ai tu domnișoară? o intreabă Robert zâmbind.

-Curînd fac cinci, de ce? Nu știi ce cadou să-mi i-ai ?

Robert a început a râde cu pofta iar Di îi ține companie.Nu înțeleg de când se simte atât de liberă cu el,  de când se înțeleg atât de bine. La toate întrebările ei directe și amuzante, se simte totuși respectul față de el.

-De ce crezi că suntem iubiți ? întreabă Robert în timp ce împreună cu Di aranjează masa.

-Vă comportați ca iubiții, îi răspunde Di înapoi. Oi fi eu mică dar vă observ, aici, în Londra. Apropo, sper că nu am plecat din cauza unei cerți de îndrăgostiți.

Din neatenție sau din alt motiv, am scăpat un pahar jos. M-am aplecat în grabă să strâng bucățile de sticlă și totodată să nu mă dau de gol cu obrajii roșii.

-Ești bine? mă întrebă Robert în timp ce se aplecă să strângă niște bucăți de sticlă ce ajunseră sub masă.

-Da, sunt bine, îi răspund și încerc să-mi ascund privirea.

-Nu uita că nu am finisat, îmi spune și mă ajută să mă ridic de jos.

Am luat cina pe terasă, am savurat mâncarea delicioasa, cerul înstelat dar cel mai mult am savurat prezența lui. Nu știu dacă a observat că m-am holbat la el mai toată seara dar nu-mi pasă. Vreau să știu odată ce simt pentru el, și dacă el simte ceva pentru mine. Toate aceste dute-vino ma epuizează. Nu-mi plac certurile, nu-mi plac stările acestea de stres și incertitudine. Incertitudinea mă omoară, deși știu că uneori întârzii cu deciziile, mii frică să nu i-au decizii care mai apoi mă vor face să regret.

Toată seara am vorbit despre desene animate, dulciuri, grădiniță. Nu mi-a zis nimic referitor la discuția de mai devreme. A plecat târziu, se vedea că era obosit și el. Întilnirea de azi ne-a marcat și ne-a epuizat complet. Am avut noroc de buna dispoziție a lui Di, care ne-a distrat toată seara.

-Mami...

-Da, scumpo, îi spun în timp ce o învelesc.

-Robert e iubitul tău ?

-Nu, scumpo.

-Dar ați vrea să fiți iubiți?

-Di, ce întrebări...

-Se vede că te place, îmi spune adormită, și mi-a zis ca vei fi...

-Ce ?

-iubita lui curând..