Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 52

Ma asez la masa si incep a tapa un document pentru un proiect a unei librarii ce va fi construita linga scoala. In timp ce tapez si apas cu putere claviatura aud o usa trintita. Nu ma obosesc sa ma uit cine e caci ii simt parfumul si privirea asupra mea. Imi vine sa ii urlu in fata intrebindu-l ce cauta aici dar nu cred ca am curajul sa il infrunt.

Ma uit atent la ceasul de la calculator si observ ca stam asa de de 10 minute. Nu rezist si imi ridic privirea si il privesc. Sta rezemat de perete cu minele in buzunare si ma priveste dar fara nici o emotie.

-Ce vrei? il intreb in timp ce ma vad din profil.

-Pe tine, ii aud vocea ragusita.

Ramin impietrita la cuvintele sale. Ma asteptam la orice din partea lui, sa strige pentru ca am intrat aiurea.

Ce a vrut sa zica?? Poate a fost ceva de genul "metaforic vorbind"?? Sunt lovita aproape mortal de cuvintele lui. Daca nu as fi pe scaun as fi cazut jos la sigur. Oare nu isi da seama ce impact au vorbele sale??? Imi simt capul vuind iar buzele uscate pina la durere. Vreau sa ii raspund si incerc sa deschid gura dar nu am glas. Am mutit la propriu.

Si daca ar fi adevarat ce a zis????? Atunci de ce l-am prins in biroul sau cu tirfa aia, de imi vine sa matur cu ea podelele? Cum poti sa zici vrei pe cineva, ca tii si ca ai sentimente pentru cineva dar sa ti-o tragi cu altcineva??? Stiu ca barbatii nu stau bine la capitolul "Fidelitate", dar oare nu pot fi mai retrasi ? Chiar trebuie sa o "faci" pe masa din biroul tau si sa va auda tot etajul ?

Poate exagerez dar eu la sigur am auzit clar ce vorbeau si nu era nimic legat de contabilitate. Dar stai ca el nu a zis ca tine la mine sau ca ma iubeste. A zis destul de simplu ca ma vrea, fizic la sigur. Vrea sa fiu urmatoarea victima a patului sau dar nu am de gind sa cedez si poate asta il tine atras de mine ? Auzisem cindva ca fructul interzis e cel mai dulce, sau cam asa ceva.

-Cred ca ai incurcat usa, ma ia gura pe dinainte si nu realizez ce ii spun rece.

-Ce??

-Nu am pe usa inscriptionat "Tirfa biroului", trebuie sa cobori un etaj mai jos.

-De ce ma provoci? Tu ai dat buzna in biroul meu, spune si continua sa stea rezemat de perete.

-Imi cer scuze, domnule Gold.

-Nu te pot intelege desi crede-ma ca incerc, imi spune in timp ce isi trece minele prin par.

-Incercati sa ma intelegeti in timp ce sunteti cu altele??

-Nu-mi spune ca esti geloasa, spune si ii observ un zimbet mic ce dispare indata ce arunc cuvintele cu furie.

-N-as putea fi geloasa pe cineva ca dvs, domnule Gold. Nu avem statutul dat.

-Ma aduci la disperare, Jenny. De ce ai plecat din Londra??Tu iti dai seama cum m-am simtit cind nu v-am gasit in numar??

-Da, da... Stiu si exact ce ati facut, ii spun in timp ce tapez, V-ati cautat alinare intre picioarele cuiva.

-Intreci limita déjà.

-Cu dvs NICIODATA!!

Nu stiu de unde am putere ca sa ii raspund asa obraznic dar simt ca trebuie sa profit de curajul meu, la sigur nu e pe mult timp. Il vad cum se enerveaza si isi incordeaza minele dar incerc sa nu dau atentie furtunii care se apropie.

-Pai, multumesc, un etaj mai jos, ai zis, da?

Nu ii raspund dar ii fac semn din cap ca da iar el iese in graba trintind usa cu putere. Ma las cu spatele pe spatarul inalt al scaunului si rasuflu adinc de citeva ori. Asta a fost totul. Nu a incercat sa explice ca a fost o greseala sau ca nu e ceea ce am crezut. Nu a incercat nimic. Si asta ma omoara incet ca o portie zilnica de otrava.