Iubire de birou ( In curs de editare)

Capitolul 55

Saptămîna a început cu apeluri insistente de la mama.Cît de tare mi-ș fi dorit să îi răspund, să o ascult dar nu puteam. Știam ce avea să îmi spună și nu aveam puteri  să ascult încă odată coșmarul. Fiecare amintire era ca o retrăire nouă a acelei nopți. Am ignorat și al zecelea apel și m-am concentrat la documentele din fața mea. 

Telefonul de pe birou a sunat și deși m-am speriat și am tresărit, am răspuns cît de calm am putut.

-Da.., domnule Gold.

-Jenny, am nevoie de  mapa cu codul 3JK5, este undeva la tine, se aude vocea lui Robert la fel de calmă ca a mea.

-Da, o aduc îndată ce o gasesc, spun și pun receptorul.

Nu știam cum voi reacționa cind îl voi vedea sau îl voi auzi, dar se pare că degeaba mi-am facut griji. Nu ne-ar strica o relație formală, chiar ar face bine.

Gasesc rapid mapa și mă îndrept spre recepție, nu sunt atît de curajoasă ca să dau ochii cu el așa că am să o rog pe Mary să îi transmită.

-Mary, poți te rog să duci mapa aceasta domnului Robert? intreb cu speranța că va accepta.

-Jenny, mă scuzi, dar...mi-a zis foarte clar că tu trebuie să o duci, îmi spune și fac ochii mari cînd realizez că va trebui să dau ochii cu el.

-Bine, mersi...Voiam doar sa..finisez raportul, dar e ok.

-Îmi pare rău, spune și zimbește, se pare ca vrea să te vadă.

Nu ii raspund nimic, caci nici nu stiu ce i-as putea spune asa ca ma intorc incet spre biroul lui.Oare de ce e atit de aproape de receptie???De ce nu e la alt etaj ca sa am timp sa ma pregatesc inainte de a intra? Stiu ca daca voi sta mult in fata usii voi trezi suspiciuni asa ca bat in usa inainte de a-mi da seama ce fac.

-Intra, se aude vocea lui.

Intru si ma indrept spre biroul sau.Sta la masa cu parul dezordonat, minecile de la camasa rasuflecate si adincit in zeci de mape pe biroul sau masiv. Observ ca e enervat sau deranjat de ceva caci stringe cu putere pixul.Nu indraznesc sa ii vorbesc caci ma simt incapabila de a deschide macar gura. E un alt Robert, e Robert pe care eu inca nu il cunoscusem. E atit de serios si rece incit imi vine sa o i-au la fuga si sa ma ascund in biroul meu.

-Poti lasa mapa aici, îmi spune fără a-și ridica privirea și cu o mînă îmi arată măsuța pentru cafea  care e si ea plină de hirțoage și două telefoane.

-Bine, spun și simt că imi tremura minele. Nu reușesc să îi spun că plec. Ușa se deschide și intră o roșcată scundă, îmbrăcată  ca la o parada de ..hmmm..

-Robert, ce naiba încerci  să faci???? îi striga în timp ce se apropie de el.

-Ia te uita cine e aici, îi raspunse Robert intr-o maniera noua mie, cu o voce plina de furie si sarcasm.

-Nu am timp de prostiile tale, spuse roșcata și se aseză pe marginea biroului său. Cît crezi că aveam să te aștept în Las Vegas? Știi, e distractiv dar e aiurea că ai plecat așa fără ca să anunți.

Știam deja că trebuia să plec cît mai rapid dacă nu voiam să fiu martoră la discuțiile lor intime. Îl privii pe ascuns și îi observasem zîmbetul arogant în timp ce mîna lui urca pe coapsa ei. Atît de dezgustator!!! Și se comportau atît de indiferenți fată de mine, de parca ar fi fost doar ei aici. M-am întors spre ușa și am pașit ferm fără ca să mă deranjeze ce se întimpla aici, sau cel puțin speram să nu-mi pese.

-E totul ok? se auzi vocea lui Thomas. 

-Buna, îi spun mirata deși era normal să fie aici, de ce întrebi?

-Ai o mimică ciudată, spuse și încercă să mă imite.

-Ai vrut să zici "amuzantă" ? îi răspund în timp ce mă îndrept spre biroul meu. Thomas mă urmează și mă simt ciudat lingă el. 

-Nu ai vrea sa luăm prînzul ?

Intrebarea lui mș lua prin surpindere, mă așteptam să mă întrebe ce mai fac sau ce face Di, dar să mă invite la prînz. Pînă a ști că e fratele meu vitreg,  aș fi fost de acord să ies cu el in oraș, nu neapărat ca prieteni dar ca colegi. Acum chiar nu știu cum să îl refuz politicos. Deși, o ieșire în oraș n-ar strica.

Nu reușesc să îi răspund căci telefonul începe a suna.Ridic receptorul și mimez un "scuze", la care el îmi face semn ca e ok.

-Da.

-Fă-mi te rog o cafea.

Vocea lui acum imi dă peste cap toate planurile. Eu sa ii fac cafea? Nu mii greu dar are secretara pentru asa sarcini, nu? La urma urmei, mai este si roscata. Aia nu poate face o simpla ceasca de cafea?

-Bine, ii spun lui Mary sa va aduca, spun si ma pregatesc sa arunc receptorul dar e mai rapid decit imi imaginam.

-Nu!!Ce naiba n-ai inteles din ce ti-am zis??Te-am rugat pe tine, nu pe Mary, imi striga taios.Nu am rabdare, Jennifer.

-Bine, raspund sec și pun receptorul.

-Șeful tiran? se aude un chicot Și îmi dau seama că am uitat de Thomas.

- Ceva de genu, spun și mă ridic.Trebuie sa îi duc un document.

Doamne, de cînd am inceput sa mint? Cred ca de cînd șeful meu are tupeu..mult tupeu..

-Thomas, îmi pare rau dar...

-E ok, spune el încet. Nu vreau să te presez.Dar chiar aș vrea să te cunosc...ca soră..

Cuvintele sale ma fac să roșesc de emoție și teamă. Oare nu e tîrziu? Oare nu e tîrziu să fim prieteni sau chiar soră și frate ?  Sau eu deja nu am puteri pentru orice alte relații noi?

-Multumesc, dar chiar sunt obosită azi, spun și mă simt mai bine că nu mint.Chiar sunt obosită, obosită de tot.

-Bine, eu plec.Mai vorbim.

-Da, numaidecît.

După ce îl petrec și îi duc cafeua sunt dezamăgita să o văd pe ea tot acolo dar cu părul ciufulit. Mda, e clar...

Sunt furioasă pe el. Cum îndraznea să fie atît de ticălos, oare cum îi reusea??? I-am dus mapa deși putea Mary să o ducă. I-am facut și ceașca aia de cafea, deși recunosc, am exagerat la gust. Sper să o fi savurat la cît de amară era. 

Dar să îi comand un număr în hotel, pentru el și aia roșcata?? Ce eram eu pentru el, o secretară?? 

Doamne, cu cîta nerăbdare îl așteptam pe Andrew....El chiar știa cum să se comporte și chiar dacă la început îmi păruse un bădăran, devenise un prieten apropiat chiar dacă el nu știa. Unul din ei avea sa plece si celalalt să rămînă. Nu știam cine din ei va rămîne dar speram să fie Andrew. Era unica soluție pentru situația în care ne aflam. 

Am privit cu atenție acele ceasornicului, mi-am luat geanta și am ieșit fără ca să preîntîmpin. Oricum era deja ora de plecare. La ieșirea din oficiu, am luat un taxi și m-am relaxat pe bancheta din spate. Speram să îl fi enervat cituși de puțin...