Capitolul 32

7.3K 340 7
                                    

Prea multa liniste...Tatal meu se uita intr-o parte numai nu la mine. Imi evita privirea si asta ma deranja. Ajunsem ca propriul tata sa ma evite? Ii era rusine cu mine?? Nu avea timp de mine caci avea alta familie, asta imi e clar deja.


Ma i-au in mini cind vad ca Thomas si Robert se uitanos lung ba la mine ba la Robert.


-Jenny, s-a intimplat ceva? ma intreaba Thomas .


-Nu, doar ca tatal tau seamana foarte tare cu cineva cunoscut mine. Incintata de cunostinta, ii raspund in timp ce Robert se tot uita lung la mine. Sunt sigura ca nu mi-a crezut minciuna si ca are suspiciuni...Problema lui. Nu o sa ii recunosc lui ca omul din fata mea e tatal meu.NICIODATA!!


Din cauza lui am avut o copilarie cu amintiri nu prea placute. Din cauza lui nu am crezut in iubire, nu am crezut ca doi oameni pot trai in armonie si intelegere. SI nu am incredere in barbati.Recunosc ca e din cauza lui taica-meu. Poate nu am dreptate, poate ar trebui sa fiu mai toleranta dar nu pot. Nu pot sa uit scenele lui de gelozie si furie. Si atunci cind am avut nevoie de el cel mai mult m-a ignorat, si mi-a trimis 200 de dolari prin posta. Asa se procedeaza??

Si dupa acel eveniment ne-am vazut doar odata, si atit.. Nu aveam nici despre ce vorbi.


Si acum sta in fata mea ca un las si nici nu se uita la mine??? Daca el nu ma cunoaste atunci nici eu nu il cunosc..


-Multumesc pentru prinz, ii spun lui Thomas. Trebuie sa plec.


-Da, bine, am sa te conduc pina la usa, imi spune si vrea sa ma cuprinda dar Robert il intrerupe.


-Nu, lasa ca o petrec eu , tu ramai cu tatal tau, ii spune si il priveste serios, apoi ma ia de talie si ma impinge usor spre iesire. Nu mai reusesc sa spun nimic sau poate deja nu mai am puteri. Ma las condusa spre usa cind o voce il face pe Robert sa se opreasca brusc in mijlocul holului .


-Robert, draga.Ce faci aici?


Se intoarce tinindu-ma inca de talie.


-Melanie, buna, ii aud vocea serioasa si rece.


O tinara de vreo 25 de ani ii zimbeste cochet lui Robert si parca nici nu ma observa. Trebuie sa recunosc ca e frumoasa. Are un par negru lung si cretos. Ochii verzi machiati atent, buzele carnoase si corpul ca de viespe o fac sa arate ca o Miss World.


-Esti in oras si nici nu m-ai sunat, ii spune cu o voce senzuala. Am sa te pedepsesc.


-Nu am avut timp, ii raspunde si ma tine mai strins.Trebuie sa plecam.


-Nu iti prezinti prietena?il intreaba si abia atunci isi indreapta ochii spre mine doar pentru citeva clipe.


-Jennifer Merslow, iubita m..., nu reuseste sa isi spuna ideea caci il intrerup.


-Incintata de cunostinta, ii raspund rapid.


-Iubita ta? intreaba mirata Melanie.Ti-ai revenit usor,bravo.


-Si tie o zi buna Melanie, ii raspunde si ma ia spre iesire.


-Ce a fost asta?il intreb.


-Ce?


-Ai vrut sa ii...offf..Eu am plecat,ii spun si ma intorc cu spatele la el.


-Cine e el? ii aud vocea rece.


-POFTIM??


-Tatal lui Thomas, imi spune si ma priveste atent de parca ar vrea sa imi citeasca gindurile.


-Ti-am zis ca seamana cu cineva, atit.


-Nu, il cunosti. EL e?


Nu inteleg ce are in vedere. El sa fie cine???


-Ce vrei de la mine?


-El e ..tatal ..?


Il intrerup si ii raspund.


-Da.


Imi ridic ochii spre el si il vad cum sta incordat, serios si tacut. Cum a ghicit ca el e tatal meu? Semanam? Nu stiu..Nu prea am in comun nimic cu taica-meu.


-Si te ajuta? ma intreaba fara ca sa se uite la mine.


-Nu.Nu ne-am vazut demult.


-Si are tupeul sa stea si sa taca de parca nu te stie?


-Robert, te rog. Eu am trecut peste asta, ii raspund si observ cum din hotel iese taica-meu dar fara Thomas. In momentul cind Robert il observa se indreapta spre el si din mers il loveste cu pumnul in fata.


Ramin socata cind il vad pe tatal meu lovit de Robert, care ii adreseaza intrebari.Ma trezesc din soc cind vad ca se apropie cei din paza hotelului. ma apropii si il strig pe Robert.


-Robert, termina!!!ii strig suparata dar un pic multumita. Doamne de unde si sentimentul asta?


-Jenny, el merita si mai mult.


-Robert, el nu merita nimic, gata.

Cind sunt despartiti, ma uit la ambii si imi vine sa rid dar ma abtin.O masina a politiei se opreste in fata hotelului si ii ia pe cei doi. Din cite mi-au zis cei de la paza, cineva urma sa innopteze la sediul politiei.


M-am indreptat spre numarul meu cu pasi inceti. Aveam nevoie sa ma odihnesc si sa imi aranjez gindurile. Ce cauta el aici? Ce o sa vorbeasca Robert cu el? Atita haz doar ca tatal meu nu ma intretine? Nu prea inteleg...Sau el a inteles ca...? Vai....Robert, Robert...





Iubire de birou ( In curs de editare)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum