UN SIMPLU TE IUBESC

Zgribulit.

Stau zgribulit, în noaptea-ntunecată,
Privid la frunze, tremurând încet;
Mă uit la viața, ici și colo înnodată,
Și-ncerc să îi pătrund, al ei secret.

În ram, se clatină o frunză pustiită,
De vlaga, ce-o avut-o-n vară ea odat;
Privesc la raza lunii, prea nefericită,
Ca să-mi zâmbească, iar ca altădat.

Prin umbre umede, jilave și cețoase,
Aleargă vântu-ntr-una, după năluciri;
În urma mea, sunt clipele frumoase,
Din primăvara, de speranțe și iubiri.