UN SIMPLU TE IUBESC

Hirusha.

O, iată toamna și-a deschis iar ușa,
Și dorul lui, departe-i undeva;
E-ndurerat, cu pieptul frânt Hirusha,
Privind la sălcii, ce ramu-și apleca...

Și peste ape negre, ceața iar se lasă,
Pe mal de râu, își plânge dorul iar;
Cu gândul dus, în țara lui acasă,
La Siromee, i-e gândul lui amar...

Și-ncepe a cânta, încet Hirusha,
Și dorul lui, din piept îi suspina;
Cânta, de primavara din cenușa,
Ce peste râu învolburat plutea... :

"O, Siromee, departe ești de mine,
Departe tare, nu te pot vedea;
În pieptul meu, e dor plin de suspine,
Mi-e dor de tine, o iubita mea..."

Iar râul clocote, tăcut, încet și rece,
Ascultă-n întuneric, stinsul glas;
Îl cheamă pe Hirusha sa se-aplece,
Și îi răspunde, n-al înserării ceas:

" Cad frunzele încet, departe tare,
Și tinerețea-ți trece neiubind;
Iubirii tale, tu i-ai pus hotare,
Îi spuse râul cu unda-i clipocind...

Departe ești, acum de-a ta iubită,
Și dorul ei, te cheamă ne-necetat;
Siromee e departe și-i nefericită,
Că tu departe, de acasă ai plecat..."

Tăcu șivoiul, cu sălcii tremurânde,
Tăcu vazduhul, plin de adieri;
Hirusha cântă, cu buze tremurânde,
Și versul lui, e plin de mângâieri... :

" Bolnav eu sunt, de dorul după tine,
Și ca să stau aice, nu mai pot;
Că trece timpul, iată, iarna vine,
Și primăvara, din suflet nu mi-o scot...

Eu vin la tine, Siromee, acasă,
Căci dorul tău, mă cheamă necurmat;
În urma mea, durerea e rămasă,
În râul, ce cu lacrimi l-am scăldat... "

(pentru Hirusha Ravishan)