UN SIMPLU TE IUBESC

A douăzeci și cincea scrisoare de dragoste.

Nu ți-am scris demult... Nu am ceva special să-ți spun în această scrisoare, însă nu am cu cine vorbi...

Iubito, uneori mă simt singur. Mă simt singur, în momentele în care mă pierd și nu mă mai găsesc...

Uneori inima mi se umple de întristare. Uneori sunt nervos... Poate te surprinde, însă și eu sunt om și mă enervez uneori... Atunci privirile îmi aruncă flăcări întunecate și chipul mi se face ca de piatră.. Atunci inima mea plânge sub povara tăcerii... Atunci îmi închid gura și tac...

Iubito, viața mea este lipsită de iubire. Inima mea nu simte nimic din acest sentiment. Nu am iubit niciodată, deși mereu ți-am spus că te iubesc. Cum aș putea să te iubesc, dacă nu ți-am văzut chipul...? Nici măcar nu știu dacă exiști. Și totuși te vreau și îți rămân credincios.

Inima mea este zdrobită. Este zdrobită, deoarece tu nu ți-ai clădit iubirea pe ea.

Pe inima mea mi-am clădit rând pe rând castele... Mi-am clădit castele de sticlă care s-au spart iubito... Am clădit castele de piatră care m-au strivit.. Am ridicat castele din lemn care au ars... Am încercat să-mi amăgesc inima mereu.. Și încă fac asta, însă inima mea are nevoie de tine. Este adevărat că mereu m-am hrănit cu iluzii care în final mi-au străpuns inima, însă așa am reușit să supraviețuiesc acestei iubiri față de tine.

Este adevărat... Te iubesc însă nu știu ce e iubirea și nu cunosc mai mult decât ceea ce știu deja... Dacă vei veni în viața mea, te voi iubi și voi ști cum e iubirea. Însă cred ca iubirea este respect față de tine, înțelegere și acceptate, cred ca iubirea e o luptă în care amândoi încercăm să nu ne rănim.. Da.. Asta e cea mai grea luptă.. O luptă aprigă în care amândoi, nu ne rănim niciodată..

Iubito, sunt singur și deseori mă aprind ca o flacără în așternutul meu... Însă altfel nu pot trăi... Dacă nu m-aș aprinde, aș arde pentru totdeauna... Însă așa reușesc să te iubesc...  Mă mistui de dorul tău. Uneori privirile mi se aprind ca flăcările însă sufletul meu plânge și îmi găsesc scăparea la Dumnezeu...

Nu e ușor sa fiu singur. Mai ales că mi-e trupul ca o flacără și inima ca un râu involburat... Însă Dumnezeu mă ajută să nu păcătuiesc... Deși am clădit castel după castel, în frânturile inimii mele vei găsi lucruri de preț. Cinci lucruri de preț are inima mea. Sunt din aur și în mijlocul lor sunt pietre prețioase. Peste mulți ani, peste foarte mulți ani, îți vei da seama ce înseamnă cuvintele mele...

Iubito, uneori inima îmi este plină și doar aici, în palmele tale, la sânul tău, reușesc sa îmi ușurez sufletul. Dacă n-aș  vorbi, aș muri... Când nu vorbesc inima mă doare și simt că mor. Nu știu cât mai trăiesc, însă deși n-am cunoscut dragostea, eu te iubesc și te voi iubi mereu.

Ți-am scris multe versuri. Nicio femeie din lume nu a primit vreodată atâtea versuri de iubire. Niciuna n-a primit cuvinte de iubire așa cum ai primit tu.  Însă când mă vei găsi, vei vedea cum mi-e inima...

Iubito, să știi că nu vreau să mor până nu cunosc dragostea. Nu vreau să plec până nu voi fi mângâiat de mâinile tale. Nu vreau să zbor până nu-ți aud cuvintele de iubire... Însă poate și aceste dorințe sunt ziduri de sticlă care poate mâine, îmi vor străpunge inima...

Cu dragoste,

al tău iubit.