Strigăt călător.

11 4 0
                                    

Îmi arde trupul, în negura uitării,
Pe-un pat de flori, neîntinat de vise;
Privesc departe, în umbrele cărării,
Spre alte zări, din visele nescrise.

Se mișcă umbre, sub ochii mei aieve,
Și ceață deasă, mă împresoară rece;
Privesc într-una, eu printre cerceve,
Și dorul, frigul, teama, nu îmi trece.

Prin văgăuni, de ceață și uitare,
Se-aude-un strigăt, călător în noapte;
Plin de durere, melancolic pare,
Plin de iubire, n-ale sale șoapte...

UN SIMPLU TE IUBESC Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum