A trecut o săptămână de când nu am mai schimbat o vorbă cu Jace. Pe la școală nu prea am trecut zilele astea și mama încă nu s-a întors acasă.
E luni și sunt nevoită să merg la școală. După morala ținută de mama nu prea mai am chef să mai primesc încă una. Mă îmbrac cu primele haine pe care le văd și merg să-mi fac o cafea. Între timp îmi fac și ceva să mănânc si mă așez la masă. După ce termin mă incalt, îmi iau geanta și plec din casă.
Odată intrată pe poarta liceului sunt strigată de grupul meu de prieteni. Ii ignor și merg către intrarea liceului. Ca de obicei Mia era la intrare cu celelalte două scorpii. Îmi dau ochii peste cap și încerc să le ignor.
-Mhh uitați cine și-a mai făcut apariția pe la școală. zice și se poziționează in fata mea
-Chiar n-ai altă treabă? o întreb și o ocolesc
Aceasta mai spune ceva dar am ignorat-o și am mers înainte.
Ajung la dulap de unde îmi iau cărțile și pornesc spre clasă. Mă așez in bancă și aștept să se sune de oră. Simt că totul se mișcă în reluare.
***
Ora a trecut ca naiba. Ies din liceu și merg in parcul acestuia. Mă așez pe o bancă și-mi scot o carte. O deschid la semnul rămas și mă apuc de citit. Îmi ridic preț de câteva secunde ochii din carte și îi văd pe prietenii mei venind. Îmi pun cartea la loc in ghiozdan și dau să plec doar că Francisco aleargă spre mine și mă opreste.
-Te rog lasă-mă să plec. spun și-i îndepărtez mâinile
-De ce ne tot ignori? Nici la telefon nu răspunzi, la școală în ultima perioadă nu prea vii și acasă nici nu mai spun. Ce s-a întâmplat cu tine?
-Nimic. Doar că vreau să fiu lăsată în pace. Cer prea mult?
-De ce nu vrei să vorbești cu noi despre asta? întreabă Clary și vine mai aproape de mine
-E ceva personal. Nu pot vorbi cu ori și cine despre asta.
-Suntem prietenii tai Vivien și te putem ajuta dacă ne-ai lasa.
-Prefer să le rezolv singura. zic și privesc în altă parte
-De ce ai devenit atât de rece? Te-ai schimbat. De ce? întreabă Francisco
-Nu m-am schimbat. Sunt aceeași Vivien.
-Astea crezi tu. zice Clary
Aceasta pleacă împreună cu Alec. Francisco mă prinde din nou de mana doar pentru a-mi atrage atenția.
-Pe mine nu mă poți minte. Știu că e din cauza lui Jace și nu nega asta.
Îmi dau ochii peste cap și oftez.
-Cât mai vrei să ne ignori și pe noi? Noi ți-am greșit cu ceva?
-Nu.
-Atunci? De ce te ferești de noi? Te putem ajuta.
-Asta e. Nu vreau să fiu ajutată.
-De ce?
-Fiindca până acuma tot ce am realizat am făcut-o singură fără ajutor.
-Vivien în viața nu o să reușești totul de una singură. Trebuie să mai primești și o mână de ajutor.
Îmi dau ochii peste cap și îmi încrucișez mâinile la piept.
-Te-ai făcut atât de rece. Dacă ți-am greșit cu ceva scuze.
-Nu mi-ai greșit cu nimic din contra ai fost lângă mine. Dar lucrurile au decurs atât de repede. Eram o simpla tocilară și acum mă știe mai bine de jumătate de liceu o altă latură din mine.
-Dar tu voiai să te schimbi.
-Stiu ce am spus și da era una din prioritățile mele dar nu așa de repede.
-Și să înțeleg că de asta ne eviți?
-Mhh. Poate da, poate nu.
-Eu cred că știu de ce dar as vrea să o spui tu.
-Faci lucrurile să devină mai complicate decât sunt.
-Tu singură ți le faci. Nu-mi place sa te vad asa. Vreau sa te ajut dar daca nu ma lasi nu te pot forta.
-Lucrurile nu se pot schimba oricum.
-Eu cred contrariul. Si el sufera si nu l-am vazut asa niciodata de cand il cunosc.
-Mhh sigur. Stie sa joace teatru foarte bine.
-Eu nu cred asta. In zilele in care nu veneai la scoala, nici el nu o facea. Stie ca a gresit foarte mult si ca nu o sa te mai aiba, dar eu zic totusi ca ar trebui sa discutati. Va faceti rau reciproc.
-Si daca nu vreau?
-Consider ca acest lucru e facut din orgoliu. De ce vrei sa te distrugi singura?
-El m-a distrus prima data.
-Inteleg. Nu ma simt deloc bine sa va vad asa.
-Asta e.
-Imi promiti ca macar o sa te gandesti sa vorbesti cu el? Macar de dragul meu
-Nu pot promite asa ceva.
-Ok. Acum dute la ore ai si asa destule absente.
Imi zambeste si pleaca. Ma indrept spre clasa si profesoara era deja ajunsa.
-Buna ziua, scuzati-ma ca am intarziat.
Aceasta se uita destul de urat la mine si ma lasa sa merg la locul meu. Mă așez în bancă și la jumătatea orei profa a fost nevoită să plece. Îmi văd de treaba mea fără a mă bagă în seamă cu nimeni dar se pare că vor ei să "socializeze" cu mine.
- Și Vivien nu te-am prea văzut cu iubițelul. zice o blonda și rade
-Unu nu e iubitul meu și doi ce te freacă pe tine grija?
-Mhh ți-ai cam luat-o in cap și ai inceput sa comentezi aiurea. îmi spune și se așează pe banca mea
-Și tu când o să renunți la comportamentul tau de târfă sau ești? zic și mă las pe spătarul scaunului ca să o pot privi mai bine
-Ai grija cum vorbești.
-Mie îmi spui să am grijă? Din câte știu tu erai aia care îmi purta mie de grijă din câte știu. Acuma mișcați fundul de pe banca mea și veziți de ale tale.
-Asta nu o să rămână așa.
-Dacă ai spus-o sub formă de amenințare să știi că nu mă sperii așa de ușor.
Aceasta pleacă și înainte de asta îmi arată o privire urâtă. Ceilalți colegi asistau la conversația noastră și încă mă privesc.
-Ce vă tot uitați. Hai înapoi la ecuațiile voastre de matematică.
Aceștia se întorc și mă lasă în apele mele. Of chiar în fiecare clasă trebuie să fie cineva așa? Aud clopoțelul și sunt prima care părăsește clasa. Merg spre dulap pentru a-mi lasă cărțile și cu dorința de a merge să fumez o țigară pentru a mă calma. După ce îmi închid dulapul îl zăresc cum vine spre mine. Mă întorc cu spatele și plec spre ieșirea din liceu.
-Vivien stai. îl aud cum mă strigă
Mă opresc și mă întorc pe călcâie spre el. Ajunge în dreptul meu și mă privește și trist și fericit în același timp.
-Spune. zic și îmi îndrept privirea în altă direcție
-Putem te rog eu mult să vorbim?
-Să înțeleg că și cu tine a vorbit Francisco?
-Ce? zice confuz
-Nimic. Vino. spun și-i fac semn spre ieșire
Mergem în liniște până în parcul din afara școlii. Ne așezăm pe bancă și-mi aprind o țigară.
-Acum zi ce ai de spus. zic și las fumul să-mi iasă în timp ce îi spun
-Vivien chiar îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat. Chiar regret enorm de mult, știu sunt un dobitoc că-mi dau seama prea târziu și știu că spunandu-ți scuze nu o să pot șterge totul cu buretele. <face o mică pauză pentru a trage puțin aer> Am putea măcar sau să încercăm să o luăm de la început?
Îmi sting țigara și îl privesc. Îmi dau seama că regreta dar chiar nu știu cum să reacționez.
-Ceva din mine spune da și cealaltă parte nu. Te-am iertat din acea clipă doar că n-am putut uita. Îmi e greu.
-O luăm ușor. Promit.
-De unde nu știu eu cănd o să ai prima ocazie o să te duci la alta?
-Nu o voi face. Poate că viața mea până acuma a fost de curvar dar totul s-a încheiat de când te-am rănit. Am avut nopți care mă necăjeau și mă gândeam la tot ce ți-am făcut. Consumam din ce în ce mai mult alcool doar pentru a uita o clipă dar tot nu reușeam.
-Of. atâta am putut scoate pe gură
Îmi ia mâna în a lui și îmi ridic privirea spre el. Ochii îi sunt sticloși și observ cum ii apare și o lacrimă pe obraz. O șterg cu cealaltă mână și îi mângâie încet obrazul cu degetul mare. Îmi trec degetul peste buzele lui și acesta închide ochii. Mă apropii și-l sărut. Chiar nu știu ce mi-a venit dar chiar asta voiam să fac. Buzele noastre se contopesc perfect. Își pune mâna mare peste fata mea și o duce către ceafă. Ne retragem din sărut și-l privesc fix in ochii.
-Regreti? îl întreb
-Enorm de mult.
Mă sărută ușor pe vârful buzelor și mă ia în brațe.
-Și da, Francisco mi-a zis că ai venit la școală și am venit de grabă ca să te pot vedea.
Îmi lasă mici săruturi pe creștetul capului și mă face să zâmbesc.
-Ce spui te întorci înapoi la ore?
-Ar cam trebui. Dacă află mama că iară nu mai frecventez școala o să vina de grabă acasă.
Acesta surâde și ne ridicăm de pe bancă. Își intercalează degetele cu ale mele și-mi las capul pe brațul lui.
Evident că am întârziat la oră dar am avut noroc că și profesoara întârzia. Mă așez în bancă și-mi așez lucrurile pe aceasta. Trece mai bine de jumătate de oră și profa încă nu apare. Îmi scot telefonul doar pentru a vedea dacă am primit vreun mesaj.
Francisco: Ai vorbit cu el? =)))
Eu: Presupun că știi deja.
Francisco: Adevărat. Dar mi-ar placea să îmi spui și tu.
Eu: Da am vorbit. Și o să trebuiască să avem noi o discuție.
Francisco: Mă așteptam la asta. Apropo nu o să vină profa la voi nu e la școală.
Eu: Și tu de abia acuma spui? Puteam să plec ora asta nu să-i asculți pe colegi mei băgăcioși
Francisco: Păi am uitat.
Eu:Mhh sigur.
Între timp primesc mesaj de la Jace.
Jace: Ultimile două ore nu le faci. Vrei să ne vedem?
Eu: De unde știi? Da sigur.
Jace: L-am auzit pe director oricum o să vină cineva să vă anunțe.
Eu: Ok. Ne vedem la ieșirea din liceu.
Jace: Ok. De abia aștept.
....
Francisco: Și te vezi cu Jace?
Eu: Dar repede îți dă raportul.
Francisco:Nu mi-a zis nimic, dar ai spus-o tu acuma. Era doar o întrebare apropo
Eu: Bine.
Îmi ridic ochii din telefon și o văd din nou blonda venind la mine.
-Ia surprinde mă cu cine vorbești tocilaro.
-Ai fi uimită.
-Mhh sigur. Hai să fim serioși nici nu se uită nimeni la tine apăi să vorbească. râde și își dă parul pe spate
-Ii știi pe Francisco și Jace presupun. Hai să-ți spun așa ei chiar îmi sunt prieteni. Dacă pe tine te-au folosit doar pe interes asta e fix problema ta.
Mă ridic și plec. Sunt de 3 ani cu ea in clasă și încă nu știu cum o cheamă. Îmi las cărțile în dulap și merg spre ieșirea din liceu. Orele încă nu s-au terminat și mă așez pe bancă asteptandu-l pe Jace.
Eu: Sunt la ieșirea din liceu.
Jace: Vin și eu imediat numai să plece profa.
Eu: Bine :)))
Îmi pun telefonul în buzunarul pantalonilor și mă las pe spătarul băncii. Mă uit la norii pufoși de pe cer și mă gândesc cum de m-am împăcat cu Jace. Cum de am acceptat așa de ușor. Dacă o să calce greșit nu o să mai existe o altă șansă. Asta o să fie ultima lui șansă.
-Hey. La ce te gândești? mă întreabă Jace în timp ce se așează lângă mine
-Mhh la nimic. zic și zâmbesc. Unde mergem?
-Mă gândeam la un film, dar e prea frumos afară ca să stăm să ne uităm la un ecran în întuneric.
Îl aprob dând încet din cap
-Uite mie îmi place să merg la marginea orașului și să privesc apusul. Ce spui?
-Ar fi o idee bună.
