Îmi deschid încet ochii din cauza luminii ce intra pe fereastră. Nu era rău dacă măcar trageam jaluzelele aseară.
Kelly: Bună dimineața. îl aud și îmi ridic privirea spre el
Eu: Bună.
Acesta se apleacă și mă sărută ușor pe vârful buzelor. E atât de dulce. Mă ridic pe marginea patului și îi iau tricoul de pe jos luându-l pe mine. Se ridică și acesta și mergem în bucătărie pentru a face cafea. În timpul ăsta mă întorc înapoi în dormitor și îmi caut telefonul prin hainele aruncate pe jos. Între timp aud câteva voci și merg să văd cine e. Îl văd pe Matt în tocul ușii cu o plasă în mână.
Matt: O pe cine avem aici? zice și surâde când mă vede
Kelly: S-a întâmplat ceva?
Matt: Știam că o să uiți. Nu stabilisem că azi luăm micul dejun la tine.
Eu: "Luăm"?!
Matt: Olivia este jos.
Kelly: Cred că s-a dus tot secretul. zice și se uită la mine
Îmi dau ochii peste cap și mă așez la masă. Când a intrat Olivia nici măcar nu a fost uimită și chiar mă așteptam să nu aibă vreo reacție.
Olivia se apucă să facă micul de jun în timp ce eu și băieții doar privim.
Matt: Ce ce planuri aveți pe azi? întreabă și face câteva semne din mână
Eu: Sunt de gardă peste câteva ore. Deci ar trebui să plec.
Kelly: Stai că te duc eu.
Eu: O să iau un taxi. spun și plec spre dormitor pentru a mă îmbraca
Îmi iau pantalonii pe mine dar tricoul îl las. Îmi strâng toate lucrurile și ies din cameră.
Kelly: Sigur nu vrei să te duc?
Eu: Mi-am sunat deja un taxi. Dar mulțumesc.
Mă conduce până la ieșire și înainte de a pleca mă trage și mă sărută.
Eu: Ne vedem.
Îmi zâmbește și plec. Odată ce intru în taxi îi dau acestuia adresa și pornește. Când ajungem îi dau banii și merg cu pas alert în casă. Intru în casă și o parte erau în sufragerie.
Alex: Unde ai fost?
Eu: Vorbim altă dată. Nu e momentul. îi spun și merg la etaj
Aud câteva râsete și îmi dau ochii peste cap. O văd pe Eva ieșind din cameră care mă oprește atunci când mă vede.
Eva: Ce ești așa grăbită?
Eu: Doar vreau să merg să fac un duș.
Eva: Vreau să știu detalii despre noaptea trecută.
Eu: M-am culcat cu el și atât. Acum pot să merg să fac un duș?
Aceasta se dă din fața mea și o ocolesc.
...
Am ajuns puțin mai repede la spital pentru a-mi prelua tura. După ce completez actele necesare merg la urgență.
Mark: Și cum a fost?
Eu: Se putea să nu scap de tine?
Mark: Așa tare te încurcă prezența mea?
Eu: Încă te suport. A fost bine dacă asta te interesează.
Mark: Te-ai culcat cu el?
Eu: Este irelevantă această întrebare.
Îi văd zâmbetul acela pervers pe față și îmi dau ochii peste cap. În spatele lui apare dintr-o dată Andrew și dă noroc cu el.
Andrew: De ce ai zâmbetul ăla? îl întreabă și încerc să-i transmit prin privire să nu zică ceva
Mark: De noaptea pe care a avut-o Vivien. evident că nu se putea abține
Andrew: Hmm?
Eu: Știți ce, eu am acte de completat și am să mă retrag. Mark ești mort după tură. îi spun și mă uit urât la el
Mark: Și eu țin la tine.
Destul de neobișnuit ca la urgențe să fie liniște. Mă plimb dintr-o traumă în alta, prin sala de așteptare dar nimic din ce așteptam nu este. Cred că nu e tura mea norocoasă.
Simt o prezență în spatele meu și mă întorc și îl văd pe Kelly cu două cafele în mână.
Eu: Hei ce cauți pe aici?
Kelly: Am venit să-ți aduc o cafea și să-mi cer scuze pentru cele întâmplate dimineață.
Eu: E ok. spun și îi iau cafeaua din mână
Kelly: Cam liniște pe aici.
Eu: Să știi. Simt că o să se întâmple ceva.
Kelly: Presimțirile tale. spune și surâde
Îmi dau ochii peste cap făcându-l să râdă.
Eu: Vrei să-ți arăt spitalul?
Kelly: Dacă insiști.
Ne întoarcem înapoi în urgențe și îl caut cu privirea pe Mark.
Eu: Mă anunți dacă se întâmplă ceva. îi spun când trec pe lângă el
Îl plimb de la un etaj la altu până ce ajungem la galeriile de la sălile de operație. Intrăm în prima galerie și observ o asistentă cum pregătește sala.
Eu: Cine operează? o întreb la microfon
- Doctor Sloan.
Eu: Mulțumesc.
Kelly: Nu e neuroghirurgul?
Eu: Ba da. Vrei să vezi un creier descoperit sau un ficat ceva? îi spun și îmi duc mâna la gură fiindcă îmi venea să râd de reacția lui
Kelly: Aș vrea să fie la locul lor.
Eu: Ok. Păi hai pe acoperiș dacă așa.
Încredințează din cap și mergem spre lift. Când ajungem ne așezăm pe una din bănci și privim orașul.
Kelly: Acum înțeleg de ce zicea că vii aici.
Eu: Îmi place că e liniște până vine vreun avion.
Kelly: Te-ai hotărât ce îți place mai mult să faci?
Eu: Încă nu. Îmi place tot ceea ce fac și încă nu știu ce să aleg.
Kelly: Așa nu cred că o mai poți duce mult.
Eu: Cred că o să rezist. Oricum tocmai ce mi-am pus câteva zile de concediu deci o să fiu mai liberă.
Kelly: Dar nu poți face asta la nesfârșit.
Eu: Știu. Am să las timpul să decidă.
Kelly: Tu alegi ce e mai bine pentru tine.
Îi zâmbesc și îmi întorc privirea. Un mic vând își face apariția și mă face să tremur puțin.
Eu: Cred că ar trebui să mergem înăuntru.
Acesta aprobă din cap și ne ridicăm și plecăm. Nici bine nu ajung că presimțirile mele s-au adeverit și un accident s-a produs.
Eu: Trebuie să plec. Ne vedem după?
Kelly: Da, sigur.
Alerg la a doua traumă și era o persoană cu răni destul de grave. Jonson și Soan își fac apariția și îl consultă și el. Avea hemoragie intracraniană și este dus de urgență în sala de operație.
Andrew: Intri și tu?
Eu: Nu. Rămân la urgență. zic înainte de a se închide ușile liftului
Mă întorc înapoi la una din traume unde este o persoană cu o bucată de fier înfiptă în abdoment. Verific și avea hemoragie.
Eu: Trebuie dus în sala de operație.
Asistenta: Am înțeles.
Aceasta dă un telefon pentru a ni se elibera o sală de urgență. Când ajung merg și mă pregătesc pentru a intra. Avantajul de a nu mai fii rezident e că poți opera de acuma fără însoțitor.
Mă poziționez lângă pacient și în fața mea sunt doi rezidenți.
Eu: Lamă de 10. cer și întind mâna
În timp ce tăiam pe lângă fier un rezident aspiră excesul de sânge.
Eu: Am nevoie de prosoape multe pentru a vedea cauza hemoragiei de a scoate bara.
Pentru câteva secunde mă gândesc cum să scot bara și îl pun pe un rezident să o tragă.
- Dar nu o să se agraveze hemoragia?
Eu: Trage cum ți-am spus!
Acesta se confirmă și o scoate. Atunci a fost totul mult mai clar și știam ce trebuie să fac. E bine că oamenii pot trăi și fără splină. Pacientul avea o ruptură de splină din acest motiv și hemoragia excesivă.
Când am terminat am lăsat un rezident să coase cât merg să vorbesc cu rudele sau apropiații pacientului.
Eu: Totul a decurs bine. Acum este dus la terapie intensivă. În curând puteți intra. le spun și o femeie vine și mă îmbrățișează
Le zâmbesc și plec. Mă uit la ceas și rămân uimită că din cauza agitației care a fost mai am puțin de o oră și plec acasă. Merg să scriu toate actele și să semnez alte dosare din urma operației.
Mark: Ai fost în formă în seara asta în sală.
Eu: Mereu sunt. zic și îmi dau ochii peste cap
Mark: Vezi că a rămas afară.
Eu: Cine?
Mark: Pompierul.
Mă uit prin ușa de sticlă și stătea pe o bancă. Îmi iau dosarul în mână și merg la el.
Eu: De ce ai rămas?
Kelly: Nu ai zis că ne vedem mai târziu?
Eu: Dar asta nu însemna să rămâi. îi zic și mă așez lângă el
Kelly: Am vrut să te văd în acțiune și aici.
Eu: Trebuia să mă vezi în sală. zic mândră și îmi ridic puțin capul
Kelly: Știu. Am fost acolo.
Eu: Serios? Și nu ai leșinat?
Kelly: Foarte amuzant. Mi-a plăcut ce ai făcut.
Eu: Da și splina aia era drăguță. zic și râd ușor
Kelly: Cum spui.
Eu: Îndată ies cam peste 30 de minute. Merg și mai semnez câteva acte și am terminat.
Kelly: Sunt aici.
Eu: Bine.
Mă ridic și merg înapoi în spital. Îmi termin de semnat actele și merg să mă schimb. În vestiar mă întâlnesc cu ceilalți care erau în tura de zi.
Alex: Cum a fost?
Eu: Intens. spun și surâd
Îl văd cu coada ochiului cum își dă ochii peste cap. După ce sunt gata îmi pun hainele în geantă și îmi închid dulapul.
Eu: Să aveți baftă.
Eva: Mulțumim!
Ies și merg spre lift. Când ușile se deschid îl văd pe Andrew și în spatele lui pe asistentă. Sincer nici nu vreau să-i rețin numele. Intru și apăs pe buton pentru a coborî la parter. Îl simțeam ca și cum îmi stătea în cap.
Andrew: Bună.
Eu: Bună. zic și știam prea bine că momentul e stânjenitor
Andrew: Cum ți-a fost tura?
Eu: Bine. A ta?
Andrew: La fel.
Dau ușor din cap și ies grăbită din lift pentru a scăpa de situația asta stânjenitoare. În fața spitalului încă mă aștepta Kelly ceea ce mi s-a părut drăguț.
Eu: Scuze că a durat atât de mult.
Kelly: E ok. spune și mă conduce spre mașina lui
Ne urcăm și acesta pornește. Tot drumul a fost liniștit și mă duce până acasă.
Eu: Mulțumesc că m-ai adus. îi zic și îi zâmbesc
Kelly: Cu drag.
Eu: Noi ce suntem până la urmă? Știu că a fost o distracție de noapte și... nu termin de vorbit că acesta se apleacă și mă sărută
Kelly: Dacă vrei putem fi mai mult dacă nu o lăsăm de la sine.
Zâmbesc și ies din mașină. Merg în casă și era doar Francisco. În curând trebuie să se opereze din nou doar că mai trebuie să aștepte încă o săptămână. Măcar a scăpat de ghips și poate să meargă mai ușor.
Eu: Bună. Am venit. îi spun și intru în camera lui
Francisco: Hei. Cum a fost tura?
Eu: Bine. Un mic accident și cam atât. îi spun și mă așez lângă el
Francisco: Te vezi cu Kelly?
Eu: Nu știu. Tocmai ce am fost adusă de el acasă.
Francisco: Se pare că nu se lasă așa ușor.
Eu: Nici nu știu ce să fac. Nu e prea devreme?
Francisco: Serios Vivien? El a renunțat la tine nici după două săptămâni.
Eu: Știu.
Francisco: Nici nu vreau să gândești vreodată că vrei să te împaci cu el. Ai suferit destul și nu merita. Kelly mi se pare chiar super ok și cred că aveți mai multe în comun.
Eu: Da. Încăpățânarea știu. îi zic și râd ușor
Francisco: Mergi și te odihnește.
Îl aprob și plec din camera lui. Merg și fac un dus rapid si după mă pun pe pat și adorm destul de repede.
...
