Andrew: Bună dimineața.
Eu: Bună. îi spun și zâmbesc
Andrew: Te pot conduce eu azi?
Aprob din cap și acesta se apleacă și mă sărută.
Andrew: Ne promitem că de acuma o să ne trezim așa?
Eu: Da. Acum trebuie să merg să mă pregătesc. zic și mă ridic de pe pat
Merg și-mi fac rutina de dimineață, după mă îmbrac în hainele de serviciu și îmi pun de schimb în ghiozdan.
Andrew: Aici ai cafeaua. îmi spune și îmi întinde cana
Eu: Merci.
Mă așez la masă și îmi beau în liniște cafeaua. Între timp apare și Alex care își pune și el o cană de cafea.
Eu: Neața somnorosule. Ce e cu tine?
Alex: Nimic. Ne vedem diseară. zice și pleacă
Eu: Dubios. Plecăm?
Acesta aprobă din cap și ieșim din casă.
Andrew: Mergem undeva diseară după tură?
Eu: E posibil ca cei de la stație să meargă la barul din josul străzii și aș vrea să mă alătur lângă ei.
Andrew: Ok.
Eu: Vino și tu.
Andrew: Nu vreau să mă bag.
Eu: Atunci ieși cu Mark sau Jonson la o bere ceva. Nu ai mai ieșit de ceva vreme.
Andrew: Ai dreptate.
Îi zâmbesc și îmi îndrept privirea spre geam. Acesta oprește în fața secției atunci când ajungem.
Eu: Merci că m-ai adus.
Andrew: Oricând. zice și se apleacă și mă sărută
Cobor din mașină și mă îndrept spre secție dar o observ pe Olivia cum se uita spre mine. Îmi dau ochii peste cap și intru în stație.
Eu: Bună dimineața. zic și o iau în brațe
Olivia: Bună. Pregătită pe azi?
Eu: Da, ca de obicei. îi zic și plec spre vestiar
Îmi pun lucrurile în dulap și îmi prind părul într-un coc. Îmi verific telefonul să văd dacă am primit ceva de la Noah dar nimic. De câteva zile nu mai dau de el, sper să nu i se fi întâmplat ceva.
Matt: S-a întâmplat ceva? <îl aud din spatele meu și mă face să tresar>
Eu: Doamne ce m-ai speriat. Să nu mai faci asta. Nu, totul e în regulă.
Matt: Bine. zice și îmi zâmbește
Mă întorc și merg la Olivia pentru a o ajuta cu inventarul din ambulanță.
Eu: Te ajut cu alea? o întreb și arăt spre micul dulăpior cu pastile
Olivia: Dacă vrei.
Mă așez lângă ea și încep să număr cutiile de pastile.
Olivia: Te-ai împăcat cu..
Eu: Andrew. Da. De ce?
Olivia: Întrebam.
Nu mai spun nimic și îmi continui treaba până ce dintr-o dată suntem chemați la o intervenție. Olivia conduce și eu doar privesc. Eram chemate la un incendiu unde noi paramedicii nu puteam face absolut nimic până ce victimele nu erau scoase din clădire. Iau tot ce este nevoie din ambulanță și Olivia scoate targa.
Eu: Și acum?
Olivia: Așteptăm.
Mă uit la clădirea care arde și mă îngrozesc de situație.
Eu: Șef Thomas noi când intrăm?
Thomas: Doar atunci când zic cei din interior că totul e în siguranță.
Oftez și privesc din nou. Mai apar încă două ambulanțe și încă un echipaj de pompieri. Văd ieșind o victimă cu unul din pompieri și aleg spre ea.
- Voi intrați avem mai mare nevoie de voi în interior.
Încredințez din cap și îmi iau geaca pe mine și geanta și intru. Fumul era destul de dens dar bine că noi aveam treabă doar la primul etaj. Nu erau extrem de multe persoane doar că acestea erau intoxicate din cauza dioxidului de carbon. Le scot pe râd și le dau la ceilalți paramedici.
Olivia: Nu mai putem sta mult aici. Devine din ce în ce mai greu de respirat.
Eu: Mai sunt doar câteva victime.
O văd că doar aprobă din cap și merg spre una din victime.
Dawson: Black, Hadley trebuie să ieșim acum!
Mă ajută cu victima și ieșim din clădire. Geamurile încep să pocnească făcându-mă să tresar de câteva ori.
Thomas: Toată lumea e afară?
Voight: Da, șef.
Thomas: Atunci porniți furtunurile cu apă.
Olivia: Cate victime crezi că o să avem?
Eu: Pe puțin 10. zic și urc în ambulanță
Mergem spre spital fără ca cineva să zică ceva.
Olivia: Ce te macină?
Eu: Toate acele persoane care au rămas acolo.
Olivia: Stiu. E trist. Am făcut tot ce se putea.
Dau afirmativ din cap și ies din mașină. La urgență era agitație și medicii fugeau de la un pacient la altu.
Webber: Știu că ești la serviciu acuma, dar dacă vrei să dai o mână de ajutor pe aici. îmi spune când intru în urgențe
Mă uit la Olivia care îmi zice să merg și îmi dau geaca jos și îmi iau un halat. Merg la una din traume unde era Goran.
Eu: Ce avem aici? întreb și mă uit la monitor
Mark: Un posibil deces. zice și surâde
Îmi dau ochii peste cap și încep să schimb perfuziile.
Mark: Nu erai azi la smurd?
Eu: Ba da. Tocmai ce vin de la accident. Am zis să ajut pe aici.
Mark: Bine.
Eu: De Andrew știi ceva?
Mark: E în operație. S-au mai domolit apele între voi?
Eu: Da. E totul bine.
Zâmbește și începe să ia țesut de pe mâna pacientului pentru analize. Dintr-o dată saturația începe să scadă și totul devine haos în traumă. Mă apuc să fac manevrele de resuscitare dar sunt în zadar.
O văd prin geam pe Olivia cum îmi face semn din mână să merg la ea.
Mark: Declar eu. Poți pleca.
Eu: S-a întâmplat ceva?
Olivia: Trebuie să mergem la unitate. Ne-a chemat Thomas.
Eu: Bine.
Mergem la ambulanță și aceasta accelerează până la stație. Alergăm până în biroul acestuia.
Eu: S-a întâmplat ceva?
Thomas: Luați loc.
Ne așezăm pe cele două scaune și mă uit la el întrebătoare.
Thomas: Misiunea de azi a fost destul de solicitantă în special pentru voi două.
Olivia: Noi ne facem doar meseria.
Thomas: Înțeleg. Dar de acuma vreau să nu mai intrați fără aprobarea mea.
Eu: Pompierii ne-au solicitat pentru a intra.
Thomas: Știu. Dar eu răspund dacă se întâmplă ceva cu voi.
Eu: Asta înseamnă că nu mai putem ajuta?
Thomas: Nu aveți echipamentele necesare pentru a intra într-un astfel de incendiu.
Eu: Bine. Ni se pot achiziționa și noua astfel de echipamente?
Thomas: Voi sunteți doar paramedici și aveți intervențiile voastre. Pompierii trebuie să facă parte la astfel de situații.
Eu: Dar...
Thomas: Atât am avut să vă comunic. A și Black cât timp ești aici nu îți petreci timpul ajutând și la spital.
Olivia: Am înțeles șefu.
Mă trage afară din birou și încep să clocotesc de nervi.
Olivia: Liniștește-te totul o să fie bine.
Eu: Aici sunt doar voluntar nici nu sunt plătită și nu-mi pot ajuta colegii de la spital?
Olivia: O să-i treacă nu-ți face griji de asta.
Îmi dau ochii peste cap și merg afară pentru a mă calma. Telefonul începe să-mi sune și un oftat își face apariția.
Apel telefonic
Noah: Hei surioară.
Eu: Încerc să dau de tine cu zilele pe unde ai umblat?
Noah: Am avut multe acte, de abia am avut timp de mine. Ce ești așa recalcitrantă?
Eu: Nu sunt. Doar că nu-mi merge prea bine ziua de azi.
Noah: Și câte o să mai urmeze nu te stresa doar pentru o zii.
Eu: Știu. Dar nu acum era momentul. Spune când vii?
Noah: Săptămâna viitoare cred.
Eu: Noah săptămâna viitoare este peste două zile. Nu ești normal. Trebuie să-mi iau liber de la spital.
Noah: Ești descurcăreață nu-mi fac probleme pentru asta.
Eu: Of Noah. Noroc că nu ești în fața mea acuma. Trebuie să închid. Ne vedem.
Noah: Da. Pa.
Apel incheiat
Îmi dau ochii peste cap și mă așez pe un scaun. Stau și privesc în gol așteptând să se întâmple ceva numai să plec.
Dawson: Ce ești așa gânditoare?
Eu: Hmm? Ah, la nimic.
Dawson: Nu cred. Dar te las așa.
Eu: E cel mai bine.
Dawson: Cum îți merge cu spitalul și aici?
Eu: Bine. Aștept să dau examenele și să am mai mult timp.
Dawson: Cele definitive?
Eu: Cam așa ceva. Scap de tura de 24h pe care o am mâine.
Dawson: Uu. Noi facem mereu ture de 24.
Eu: Da, știu. Dar măcar după 2 zile le aveți pentru voi. Eu după ce îmi termin tura, urmează cea de noapte.
Dawson: Aaa. Cam obositor.
Dau aprobator din cap și îi zâmbesc. Se așterne liniștea și se aude doar răsuflarea.
În stație își face apariția o mașină de pompieri de la o altă secție și Dawson se ridică de pe scaun. Eu doar mă uit curioasă fără a zice nimic. Aceștia își dau mâna și sigur se cunosc. Aud alarma și trebuie să plec.
Olivia: Hai repede. îmi spune și o văd alergând
Mă urc în ambulanță și aceasta pornește.
Eu: Cum e tipul ăsta Kally? o întreb fără să o privesc
Olivia: Ți s-a pus pata pe el? zice și mi-o imaginez cum rânjește
Eu: Nu. Doar întrebam.
Olivia: E o persoană care se distrează și atât.
Eu: Le schimbă des să înțeleg.
Olivia: Ceva de genu. De când sunt aici nu a fost cu o fată mai mult de o săptămână.
Eu: Am înțeles.
Olivia: Oricum e o partidă bună. Poți să încerci.
Eu: Te-ai culcat cu el?
Olivia: Nu. Din ce am auzit.
Îmi dau ochii peste cap și mă las pe spătarul scaunului.
...
Sunt la vestiar și mă schimb de haine. Faptul că nu avem vestiare separate a devenit o obișnuită. În timp ce-mi aranjez bluza pe mine cu o mână îmi pun celelalte haine în geantă.
Kally: Vii cu noi la bar?
Eu: Dacă sunt bine venită, da.
Kally: Deja ești din familie.
Îi zâmbesc și acesta îmi întoarce gestul. Îmi iau geaca pe mine și merg spre ieșirea din stație unde o văd pe Olivia.
Olivia: Hai noi să mergem înainte să prindem mese. Băieții se mișcă mai greu.
Surâd și o urmez. Barul nu era departe de stație și mergem pe jos.
Eu: Mereu ieșiți așa?
Olivia: De câte ori avem ocazia. În special după o tură tensionată dacă este cazul.
Eu: E drăguț.
Olivia: Da. Încercăm să fim cât mai apropiați.
Ne așezăm la o masă și Olivia comandă și pentru băieți câte o bere. Eu rămân la un pahar de vin și cam atât. Aceștia când ajung se așează lângă noi. Sunt puțin pe lângă la discuțiile lor dar îi ascult și le zâmbesc.
- Spune și tu ceva Black.
Eu: Păi vă ascult, cred că e ok așa.
Kally: Nu ai de gând să rămâi permanent aici?
Eu: Nu știu ce să zic despre asta. O să vedem.
Olivia: Ne-ar plăcea să faci parte din grupul nostru.
Eu: Dar fac parte doar că mă împart între două instituții.
Matt: Aici o să fii mereu bine venită.
Eu: Mă bucur să aud asta. Eu am să mă retrag de acuma.
Olivia: De ce?
Eu: Sunt de gardă dimineață și presimt o zii aglomerată dacă sunt la urgențe. De abia aștept să-mi aduceți pacienți. zic și surâd
O văd pe Olivia cum face niște semne dubioasa din cap dar nu dau așa mare importanță.
Kally: Ai cu ce merge acasă?
Eu: O să-mi chem un taxi.
Kally: Te duc eu.
Eu: Nu este nevoie.
Kally: Insist. zice și deja se ridicase de la masă
Eu: Ok atunci. Ne vedem. le spun la ceilalți și le fac cu mâna
Ies din bar și acesta mă conduce spre mașina lui. Când intră și el în mașină îi spun adresa și acesta pornește. Ajungem destul de repede dar tot drumul a fost tăcut. Oprește în fața casei și observ luminile aprinse de la camera lui Alex.
Eu: Mulțumesc că m-ai aduc și scuze de deranj.
Kally: Eu am insistat până la urmă. Iubitul tău e acasă?
Eu: Nu cred. I-am sugerat să iasă și el cu câțiva prieteni.
Kally: Practic ai vrut să scapi de el. zice și râde ușor
Eu: Nu pot zice asta. Trebuie să se distreze și el până la urmă.
Acesta nu zice nimic și doar mă privește.
Eu: Ăm vrei să intri?
Kally: Dacă insiști.
Îmi dau ochii peste cap și coborâm din mașină.
Eu: Am ajuns acasă. țip când intru în casă
Kally: Mai este cineva?
Eu: Colegii cu care stau. Vrei o bere ceva?
Kally: O bere e bine.
Merg în bucătărie și acesta mă urmează. Îi scot din frigider o bere și o pun pe masă. Aud cum cineva coboară scările și Alex își face apariția în bucătărie.
Alex: Nu te-a mai sunat șeful dar mâine trebuie să mergi la el.
Eu: Ok.
Merge și Alex și își ia o bere și pleacă. Fața lui Kally se schimbă și mă face să râd.
Kally: Așa e mereu?
Eu: Cred că a avut o zii plină azi. Nu-l condamn.
Kally: De asta e bine să vii la noi.
Eu: O să vedem. Încă nu sunt hotărâtă.
Kally: Mie mi se pare ușoară decizia.
Nu apuc să răspund că aud ușa de la intrare cum se deschide. Aud mai multe voci și sunt sigură că Andrew nu a venit singur. Intră în bucătărie împreună cu Mark care acesta merge direct și dă mâna cu Kally.
Eu: Bună. El este Kally. Kally ei sunt Mark și Andrew.
Kally: Bună. Eu am să plec. Ne vedem la următoare tură.
Eu: Sigur. Mulțumesc încă o dată.
Kally: Cu drag.
Acesta pleacă și Andrew încă nu are reacție.
Andrew: Ăm ar trebui să știu ceva?
Eu: M-a adus acasă doar atât.
Andrew: De ce nu mai sunat pe mine?
Eu: Știam că ești cu băieții și nu am vrut să te deranjez.
Mark: Ce avem de băut?
Eu: Rămâi aici?
Mark: Canapeaua mi se pare comodă.
Eu: Ai bere în frigider. spun și îmi dau ochii peste cap
Plec din bucătărie și merg în camera mea. Andrew mă urma din spate și știu că are ceva de comentat.
Andrew: Știai că mă puteai suna.
Eu: Cum ți-am spus nu voiam să te deranjez. Și în plus el s-a oferit să mă aducă, ce e atât de rău în asta? Serios acuma.
Andrew: Te-a adus și l-ai invitat în casă.
Eu: Dacă vrei să ai vreo scenă te rog să pleci. M-am saturat de atâtea faze inutile și care nu își au locul. Nu înțeleg de ce nu ești deranjat că stau și cu Alex în casă.
Andrew: Vivien...
Eu: Nu. Zici ceva ce îți pare rău și după mă iei cu "Vivien". În ultima perioadă de abia ne mai suportăm.
Andrew: Nu e așa.
Eu: Ba da. Se pornesc certuri între noi fără rost. Crede-mă de abia mai suport asta. Imediat ești gelos indiferent de situație.
Andrew: Păi erai cu el în casă.
Eu: Și tu erai cu Addison și nu ți-am zis nimic.
Andrew: Parcă spuneai că nu mai aducem trecutul.
Eu: În situația asta nu am ce face. Zic să luăm o pauză.
Andrew: Vivien exagerezi.
Eu: Nu cred asta.
Andrew: Dacă asta îți dorești, bine atunci. spune și pleacă trântind ușa
Îmi simt ochii umezi dar mă abțin. Cobor și Mark încă era aici.
Mark: O să-i treacă.
Eu: Zici?
Mark: Vrei să rămân?
Eu: Nu e nevoie. Dacă vrei dormi aici eu merg la somn.
Mark: Ok. Somn ușor.
Îi zâmbesc și mă retrag în camera mea.
