După ce am mers să mâncăm, ne îndreptăm spre ieșirea din oraș. Peisajul ce ne întâmpină parcă era scos dintr-o poveste.
Jace scoate o pătură și o întinde. Ne așezăm pe ea și acesta își pune capul pe picioarele mele.
-E atât de frumos. spun privind panorama
-Știam că o să-ți placă. spune privindu-mă
Îi zâmbesc și mă las în sprijin pe coate. Îmi las capul pe spate și închid puțin ochii
-Te-ai apucat de fumat din cauza mea? îl aud întrebând și fac contact vizual
-Nup.
-Dar de unde viciul?
-Mă ocupam cu el mai de mult.
-Nu cred. zice și se întoarce pe burtă
-De ce ești așa surprins?
-Păi cum să-ți zic. Când te-am cunoscut și mi-ai zis că ești tocilară și să nu stau cu tine mi-ai dat de înțeles că ești o fată cuminte.
Îmi dau ochii peste cap și surâd.
-Ți-am dat o impresie greșită
-Și ce ar mai trebui să aflu despre fata cea rea?
-Nu sunt rea sunt și eu om. Oricum dacă ar afla ai mei că m-am reapucat cred că m-ar ține doar în casă.
-Nici nu vreau să știu cum au aflat.
-Mhh. Păi nu le-au picat bine să afle că fata lor fumează și umblă cu prieteni drogați. Dar acuma să fim serioși cred că toți o să încercăm să fumăm odată și odată, fiecare o sa dobandim un viciu.
-Adevărat.
-Hai spune că n-ai făcut-o.
-Nu neg nimic. Mă bucur că nu sunt eu motivul schimbării tale
-Aham.
Acesta se apleacă deasupra mea și mă sărută.Imi pun mainile in jurul gatului lui si el pe soldurile mele. Simt ca asta nu e bine si-l imping. E prea devreme să se întâmple ceva între noi.
-Scuze. zic si ma asaz in sezut
-N-ai de ce. spune si-mi ridica fata cu doua degete pentru a face contact cu ochii lui
-Chiar nu cred că e potrivit. spun indepartandu-mi privirea de a lui
-Hei.. De acuma trebuie să luăm deciziile împreună. Nu o să te forțez cu absolut nimic.
-Eu nu îți pot oferi tot ce îți oferă altă fată.
-Deja îmi oferi multe. Mi-ai mai dat o șansă după ce m-am purtat ca ultimul om cu tine. Îmi oferi buzele tale,zambetele tale, si prezenta ta in jurul meu e diferita. Nu te-ar putea inlocui nicio fata. Esti speciala, mai ales pentru mine.
- Wow ce cuvinte mari. spun si fac din nou contact vizual cu el. Dar sa nu aruncam de pe acuma aceste cuvinte. Asta e viata reala nu un film.
- Ne-am putea crea propriul film. Observ ca nu esti prea credula.
- Iti dau dreptate aici. Nu prea sunt credula. Sunt.... pai cum sa spun....
- Cum tie usor. Nu o sa te critic.
- Nu-mi plac oamenii care isi creaza viata prin minciuni. Sau sa am sperante ascultand anumite cuvinte.
- Sa inteleg ca nu prea crezi tocmai ce ti-am spus.
- Ar suna dur sa zic ca nu le cred in totalitate. De ce sa ne dam sanse de pe acum cand de abia ne cunoastem. De ce sa zic ca esti totul pentru mine cand nu stiu ce o sa se intample cu noi maine sau in alta zii. Acuma nu as vrea sa te simti.... prost sau ceva dar cam asta consider eu. < trag putin aer in piept si expresia acestuia se schimba >
- A wow. Nici nu stiu ce sa spun. <zice putin stanjenit si isi duce mana catre ceafa>. Nu m-am gandit niciodata la asta. M-am axat mai mult pe prezent nu m-am gandit niciodata la viitor asa cum o faci tu.
- Gandestete daca mi-as fii facut ceva ganduri cu tine de cand ne-am vazut prima data. De la prima atingere dintre noi. Prima imbratisare. Primul sarut dintre noi. Probabil... nu stiu.. nu am fi fost in locul acesta, aici amandoi vorbind despre asta.
- Ce vrei sa spui? ma intreaba lundu-mi mana in a lui
- Ma refer la faptul ca daca as reactiona la fel cum face oricare fata probabil in momentul de fata eram in patul tau si tu profitand de mine si inocenta mea.
- Nu as fi facut asta. Nu cu tine.
- Sa fim realisti te rog. Se intampla asta.
Acesta nu spune nimic si rupe contactul vizual cu mine.
- Vezi ca stiu. Nu ma suparam daca recunostea-i sincer. Suntem oameni si toti avem nevoile noaste indiferent care sunt ele.
- Cine te-a facut sa te maturizezi asa?
- Viata. Problemele pe care le-am avut pana acum. Oamenii din jur.
- Dupa cum vorbesti nu ai avut o copilarie prea frumoasa.
- Sa stii.
Telefonul imi suna de ceva timp dar am incercat sa il ignor doar ca deja devine prea enervant.
Apel telefonic
- Hey surioara.
- Mhh buna.
-Vad ca nu prea esti incantata sa ma auzi. Voiam sa te intreb daca esti pe acasa dar deja am ajuns pana sa raspunzi si observ ca nu.
- Ma bucur ca ti-ai dat seama.
- Si totusi pe unde esti ca nu am cheile de la apartament.
- Destul de departe. Ajung in cam 30 de minute.
- Vin sa te iau?
- Nu, am cu cine veni.
- Ok
Apel incheiat
- Cine era? ma intreaba Jace in timp ce ne ridicam
- Fratele meu.
- Ai un frate si nu stiam? Chiar ca esti misterioasa
- Nu e mare lucru. Nici nu stiam ca vine acasa.
- Nu te intelegi cu el?
- Nu m-as exprima chiar asa. Dar se poate spune si asa.
Ne urcam in masina si pornim spre casa. Tot drumul nimeni nu a schimbat o vorba dar mi-e bine si asa. Odata ce am ajuns in fata blocului acesta parcheaza si se indreapta cu mine spre intrare dar ma opresc.
- S-a intamplat ceva? ma intreaba si ma prinde de mana
- Nu doar ca...
- Vivien. Ce este?
- Nu prea as vrea sa vii cu mine. spun incet si incerc din rasputeri sa rup contactul vizual cu el
- Bine. zice si imi zambeste
- Nu te-ai suparat?
- Nu. Oricum sunt putin curios de ce nu vrei asta dar daca asa vrei nu o sa te oblig.
- Oh. Merci ca nu insisti.
Il imbratisez si-i las un mic pupic pe obraz si plec. Urc si-l vad stand pe scari. Imi scot cheile si trec pe langa el fara al baga in seama. Descui usa si intru la fel si el. Merg in camera pentru a ma schimba in timp ce el se aseaza pe canapeaua din sufragerie. Dupa ce ma schimb merg sa-mi fac o salata si ma duc si eu in sufragerie.
- Si ce e cu vizita ta aici fara sa anunti.
- Nu cred ca trebuia sa anunt. Totusi e si casa mea.
- Aham.
- De ce esti asa de rece?
- Ce? Doar pentru ca ai fost plecat, tot trecutul se sterge cu buretele?
- Vivien de ce nu vrei sa uiti cum au facut-o si restul?
- Eu nu sunt restul Noah. Eu nu pot uita ok.
- Esti dificila.
- Si pana la urma de ce ai venit aici?
- Mama mi-a zis sa vin fiindca ea nu poate. E putin ingrijorata cu situatia ta de la scoala.
- De ce?
- Directorul tot o suna sa-i spuna ca nu prea mai mergi.
- Isi face griji degeaba. Inca am doar note de 10 deci poti sa pleci.
- Scuze sa te dezamagesc doar o sa plec de abia peste doua saptamani.
- Stai ce? zic si ma intorc spre el
- Cumva ti-am stricat planurile? zice si ranjeste
- Stai calm ca nu sunt tu.
- Asta a durut.
- Asta si intentionam.
- Macar pe parcursul sederii mele aici poti sa te comporti ca si cum nu mai uri?
- Nu promit.
- Dar totusi mai am o intrebare. De ce nu l-ai lasat pe baiatul care era cu tine sa urce?
- Stai de unde stii cu cine am venit?
- Mhh. zice si isi da ochii peste cap
- Fiindca eram convinsa odata ce vii aici o sa ne certam si nu voiam sa vada asta. Si poate fiindca nu as vrea sa te cunoasca. spun ultima fraza mai incet
- Mama si asa nu o sa vina prea curand pe acasa asa ca poti sa-l aduci cand vrei
- A wow. Si nu o sa-i spui? zic putin surprinsa
- De ce sa ma amestec.
- Nu stiu. Fiindca asa faceai pana sa pleci.
- Nu te contrazic. imi zambeste si arunca cu o perna in mine
- Nu exagera cu fratele bun ca nu-ti merge.
- Incerc si eu. Nu dar serios poti sa-l suni si sa-i zici sa vina sa doarma aici cu tine.
- E prea devreme pentru gesturile astea. Vreau sa o luam incet dupa o sa si-o ia in cap.
- Faci cum crezi.
Mă ridic și mă duc în camera mea. Îmi iau telefonul de pe noptieră și observ că am câteva apeluri de la Jace și Francisco.
Apel telefonic
- Heyy.
-Bună prințesă. Cum ți-a fost ziua de azi.
- Presupun că știi deja. Ție nu-ți pierde nimic în ultima vreme.
- Sunt de acord cu tine. Ce zici vii la mine. E și Clary poate vine și Jace dacă îi zic că vii.
- Mâine avem școală. Clary? Mmm.
- Suntem prieteni. Și ce dacă avem școală poți să-ți iei lucrurile cu tine.
- Da aș putea...
- Haide. Ce te reține?
- Păi a venit fratele meu și ...
- El te reține?
- A venit în locul mamei.
- Mai ai puțin și ești majoră. Haide pregătește-te că sunt la tine în 20 de minute.
- Bine șefu.
Apel încheiat
Îmi dau ochii peste cap și mă ridic din pat. Îmi pun lucrurile necesare într-un ghiozdan și mă îmbrac. Îmi iau o pereche de pantaloni scurți negri, un tricou de aceeași culoare și mi-l bag în pantaloni și pe deasupra un hanorac gri care îmi ajunge aproape până la genunchi. Îmi iau adidași și ies din cameră.
- Unde pleci? mă întreabă când observă că mă furișez
- La o prietenă.
- Mâine ai școală.
- Știu. Am toate lucrurile la liceu și tot ce îmi mai trebuie in ghiozdan mamy.
- Așa sper și eu.
- De ce ești îngrijorat?
- Fiindcă ești sora mea.
Îmi dau ochii peste cap și aud o bătaie în ușă. Deschid și-l văd rezemat pe Francisco de perete.
- Haide mergem?
- Da acuma. spun și-mi iau cheile. Mai ai un râd de chei la mama în cameră pe noptieră.
- Bine dar parcă ai zis că mergi la o prietenă.
- Dar ce-i cu interogatoriul ăsta? Păi mă duc la Clary dar voiai să merg singură pe stradă noaptea?
- Mhh. Și el e?
- El e Francisco. Un prieten de-al nostru. Acuma gata cu întrebările. Am plecat. zic și ies trântind ușa
- Acuma am înțeles de ce erai în dubii să vii.
- Aham.
