Mă trezesc odihnită și cu energie. Mi-a prins bine somnul acesta. Mă ridic de pe pat și îmi prind parul fiindcă stătea în toate direcțiile. Ies din cameră și văd că atunci s-a trezit și Andrew fiindcă și el ieșea din cameră. Când mă vede îl caută pe Mark cu ochii și acesta era în bucătărie.
Eu: Neața.
Mark: Bună dimineața. Cum ai dormit?
Eu: Bine. Mulțumesc încă odată.
Andrew: Ai dormit la el?
Eu: Da.
Andrew: Ce naiba Vivien?
Eu: Mda nu mă așteptam la altă reacție. ma ridic de la masă și merg să mă schimb pentru a pleca la spital
Andrew: Acuma ce faci? Pleci?
Eu: Da, plec! Nu vreau să-mi stric ziua.
Andrew: Tu ești aia care te-ai dus la el.
Eu: S-a oferit să dorm la el, ok? Și în primul rând a dormit pe canapea. Doamne Andrew, uneori parcă nu te cunosc.
Îmi iau telefonul și-mi comand un taxi până ce sunt gata. Merg și-mi pun cafeaua într-un pahar de hârtie și lucrurile.
Andrew: Cu ce pleci?
Eu: Am chemat un taxi. Ne vedem la spital.
Ies pe ușă și mă urc în taxiu. Îi spun locația și acesta pornește. Pe drum m-am uitat pe niște acte de la spital pe care nu le-am verificat cu o zii înainte. Drumul a fost mai scurt decât îmi imaginam și merg direct către vestiar. Mă uit la ceas și am ajuns cu mult mai repede având timp să-i văd și pe cei doi și să merg să vorbesc și cu Webber. Vestiarul era gol așa cum îmi imaginam. Mă schimb și merg spre biroul lui Webber, sper să fie aici. Bat ușor la ușă și deschid. Era printre multe hârtii și le completa.
Eu: Bună ziua.
Webber: Bună. Ia loc. îmi face semn spre un scaun
Eu: Vreau să vorbim ceva.
Webber: Te ascult.
Eu: Aș putea muta tura de 24h fiindcă m-am angajat ca voluntar la stația 51.
Webber: Asta se poate modifica. Poți să-ți despărți tura în două.
Eu: O nu. Așa nu aș avea timp când să ajung la stație.
Webber: Mai ai doar 2 luni cu această tură până ce dai examenele.
Eu: Știu dar nu aș putea să o mut lunea. Aș face o tură completă plus o gardă.
Webber: Dacă crezi că îți ușurează programul putem remedia problema.
Eu: Vă mulțumesc.
Webber: Ajut cu ce pot. Cum se mai simt Cristina cu Francisco?
Eu: De aici plecam la ei. Aseară erau bine.
Webber: Să mă anunți dacă se întâmplă ceva.
Eu: Sigur. O zii bună.
Ies din biroul lui și merg spre primul salon care era al Cristinei. Când să intru îl văd pe Zach acolo și aceasta dormea în brațele lui. Acesta mă observă și îmi face semn să fac liniște și aprob din cap. Mă întorc și merg la Francisco care stătea și se uita la televizor.
Eu: Bună. Cum te mai simți?
Francisco: Bine. Am avut și zile mai bune. Tu cum ești? Nu prea ești în apele tale.
Eu: Sunt ok. Trebuie să plec, am să mai vin când am liber.
Francisco: Te aștept.
Îi zâmbesc și merg către lift. Intru și cobor 3 etaje pentru a merge la recepție și să văd cu cine sunt azi. O asistentă îmi dă o tabletă și îi zâmbesc. Mă uit pe tabletă și văd că sunt tot cu Mark azi.
Mark: Tot cu mine. Ce noroc pot să am. îl aud din spatele meu
Eu: Ha ha. De unde începem?
Mark: Eu am câteva vizite tu te ocupi de acte după mai vedem.
Eu: Serios, Mark? spun și îmi încrucișez mâinile și îmi dau ochii peste cap
Mark: Dacă mai faci asta e posibil să se întâmple altceva. zice și rânjește pervers
Iau actele și mă duc la o galerie ca să le completez și așa poate mai văd și o operație.
Alex: Ce faci străine?
Eu: Tu pe unde ai umblat ieri?
Alex: Ușor. Am avut de rezolvat niște treburi și m-am învoit de la lucru.
Eu: Bine.
Alex: Ce ești așa înțepată?
Eu: Nu sunt. Trebuie să termin actele.
Alex: Bine.
Nici la acte nu mă puteam concentra să le completez. Simt că explodez și că mă fac bucăți. Îmi las capul în mâini și oftez.
Alex: Vrei să te ajut cu actele?
Eu: Nu. E ok. Ne vedem.
Plec de la galerie și-mi caut alt loc pentru a le completa. Și m-am gândit să merg în salon la Francisco, sunt sigură că nu o să se supere dacă fac asta.
Eu: Primește o persoană lângă tine? îl întreb și mă sprijin de ușă
Francisco: Sigur.
Se dă mai pe marginea patului pentru a-mi face loc să stau și eu. Îmi pun actele în brațe și cam atât.
Francisco: Nu te descurci cu ele?
Eu: Ba da. Dar nu prea am chef de astea azi. Vreau o operație ceva.
Francisco: Dar cu cine ești azi?
Eu: Mark, care umblă pe nu știu unde.
Cine știe pe unde își face de cap acuma.
Francisco: Dacă așa se simt el bine.
Îmi dau ochii peste cap și îl lovesc cu pumnul în umăr.
Eu: Acuma chiar trebuie să termin actele astea. Nu le pot lăsa și pe astea pe mâine.
Francisco: Mâine mergi la stație?
Eu: Da. O să fie prima tură. Sper să fie bine.
Francisco: Cu tura de 24h cum rezolvi?
Eu: Am mutat-o luni și așa fac o tură completă. Am să mă descurc.
Francisco: Știu asta.
Îi zâmbesc și mă apuc de completat actele.
...
Francisco: Baftă pe mâine.
Eu: Merci. Ne vedem mâine. îi zâmbesc și plec
Merg de pe un hol pe altu pentru a-l cauta pe Mark dar e de negăsit. O întreb pe o asistentă și îmi zice că la văzut mergând spre unul din depozite. Intru în unul din depozite și îl văd cu una. Îmi strâng dosarele la piept și închid ușa.
Mark: Black! Ce naiba? spune și își trage pantalonii
Eu: Astea sunt dosarele. Tura e gata de ceva timp doar că nu am putut pleca din cauză că nu am semnătura ta pe ele. îi zic și mă sprijin de ușă în timp ce îi întind actele
Acesta își aranjează halatul pe el și vine în fața mea. Îmi ia dosarele și mă dă la o parte pentru a ieși. Când ajungem la recepție se uită rapid peste acte și le semnează.
Mark: Poți pleca. spune fără a se uita la mine
Eu: Mulțumesc. Ne vedem. îi zic și îl bat cu mâna pe umăr
Mark: Vii la noi?
Eu: Nu. Merg la mine.
Mark: Ai vorbit azi cu el?
Eu: L-am evitat cam toată ziua.
Mark: Bine. Baftă pe mâine.
Eu: Mulțumesc. îi zâmbesc și plec
Îmi pun hainele în geantă și plec. Îmi chem un taxi și îl aștept în fața spitalului.
Andrew: M-ai evitat.
Îmi întorc capul spre el și imediat ajunge și taxiul.
Eu: Vorbim altă dată.
Mă urc și îi zic adresa taximetristului. Ajung destul de repede ceea ce îmi dă timp să mă odihnesc mai bine. Fac un duș rapid și merg să mănânc puțin. În bucătărie era Alex care se servea cu o bere.
Eu: Bună. îi zic și mă așez la masă
Alex: Hei.
Eu: Ce e cu tine? Zii grea?
Alex: Da. Presupun că mâine nu ai cum să-mi ții tura.
Eu: Scuze dar nu am cum. De ceva îți fac actele și restul.
Alex: Tot mi-ar fi de ajutor.
Eu: Ai câteva luate acasă? Sau trec mâine pe la spital să le iau?
Alex: O parte din ele sunt în mașină. Cred că cu cele de mâine mă descurc.
Eu: Posibil mâine să trec pe la spital și de ceva mi le dai pe restul și ți le aduc la sfârșitul turei sau când le termin.
Alex: Rămân dator.
Eu: Nu am să uit asta. Dar ce s-a întâmplat?
Alex: Am câteva probleme în familie nimic mai mult. O să fie totul bine.
Eu: Dacă te pot ajuta cu ceva sunt aici.
Alex: Apreciez. Acum mergi la somn mâine ai o zii grea.
Eu: Da așa e. Dar Eva? Nu am mai văzut-o de câteva zile.
Alex: Sigur e la Francisco.
Zâmbesc și merg în camera mea. Îmi aranjez hainele pentru mâine și când totul e gata mă pun la somn.
