- Vivien vii? mă strigă Francisco de pe hol
Îmi iau un pulover pe mine și cobor. Mă încalț cu o pereche de tenesi și îmi iau ghiozdanul de pe noptieră.
- O să fie bine. mă încurajează Francisco și ieșim amândoi din casă
Ne urcăm în mașină și pornim spre spital. Am o strângere în spate cu cât mă apropii de spital, sper să fie totul bine și să mă pot întoarce fiindcă știu că aici mi-e locul.
- Cobori? sunt trezită de această întrebare când nici măcar nu mi-am dat seama că am ajuns
Aprob ușor din cap și cobor din mașină. Mă opresc în fața spitalului și mă uit la clădire de parcă ar fi prima zii în care am intrat.
- Cred că am nevoie de o cafea. îi spun și merg spre tejgheaua de cafea ce se afla în incinta spitalului
- Sper că nu te întorci din drum. îl aud pe Francisco din spatele meu
- O iau încet. Crede-mă. Chiar o fac. îi spun și îi dau banii angajatului care mi-a preparat cafeaua preferată de aici
- Te cred. îmi spune și mă prinde de mână
Mă uit la gestul său și zâmbesc dar îmi retrag mâna. Îmi este ca un frate nu aș vrea să se petreacă ceva între noi. Îi văd ochii cum se întristează și îl prind de braț.
- Hai să mergem. îi spun și îi ofer un zâmbet
Intru în spital și privesc în jur. Nu s-a schimbat nimic, absolut nimic. Mă bucură acest fapt. Vreau să fiu de față schimbărilor din acest spital. Mă opresc la recepție și pun mâna pe aceasta și îmi retrăiește niște simțuri. Îmi închid ochii pentru câteva secunde.
- Black? îmi aud numele din spate și îl văd pe Young
Am cam devenit prieteni mai ales că vine pe la mine acasă din cauza Evei.
- Chiar eu. îi zic și mă îmbrățișează
- Mă bucur să te văd pe aici. Ți s-a simțit lipsa pe holurile și sălile de operație.
- Mă bucur să aud asta.
- Te întorci?
- Da. Cred.
- Sper că curând. Mi-a făcut placere această apariție. Eu trebuie să plec la câțiva pacienți. Ne vedem. îmi spune și mă bate ușor pe umăr
- Mergem la galerii? îl întreb pe Francisco care acesta se uita pe o tabletă a spitalului
- Sigur.
Mergem către lift și ne poziționăm în fața acestuia.
- Pari neliniștită.
- Puțin. Simt că totul o să fie bine și că o să îmi prindă bine.
- Mă bucur să aud asta.
Intram în lift și când aproape ușile s-au închis sunt deschise de către o mână care apare între acestea. Ușile se deschid larg și-l văd pe Andrew. Ochii mi se măresc și a lui la fel. Îmi îndepărtez privirea și acesta își ia locul din spatele liftului.
- Bună Hunt, Black. spune când își ia poziția lui din spate
- Bună Sloan. îi răspunde Francisco dar eu prefer să nu o fac
Dacă chiar a ținut la mine sau o mai face putea să mă caute sau să întrebe de mine. Dar el nu a ales asta. Am fost pur și simplu o aventură pentru el cu am spus și când am început această "relație". Chiar a tratat acest lucru ca pe o aventură.
Când ușile se deschid sunt prima care a ieșit. O iau cu pas grăbit către prima galerie numai să uit.
- Vivi oprește-te.
- Ne vedem la galeria numărul 1. îi spun și alerg până acolo
Când intru mai erau câteva persoane și mă așez în ultimul rând.
- Viv de ce ai fugit? mă întreba Francisco când ajunge
- Nu am vrut să pierd transplantul. ii spun și ii arăt cu degetul spre sala de operație
- Știu că nu e doar din asta. Dar, am fost sunat de Young și m-a rugat să merg să-l ajut la urgență. Te superi dacă plec?
- E ok. Tu azi erai de serviciu. Eu mă descurc. E posibil să mă găsești tot aici că o să dureze cam 7-8 ore. îi zic și îi zâmbesc
- Bine. Chiar îmi pare rău. îmi spune și mă sărută pe frunte și pleacă în fugă.
Eu mă repoziționez spre sala de operație și mă uit cu atenție la fiecare detaliu pe care îl face chirurgul.
...
Când se termină operația și a fost un succes încep să zâmbesc, mă ridic și aplaud. Ceilalți din galerie se uită la mine ciudat și mă așez din nou la locul meu. Puțin cam stânjenitor dar sunt fericită că totul a fost bine și nu au apărut complicații. Îmi scot telefonul și observ că am stat cam 7 ore și 30 de minute aici fără a pleca. Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul. Mă ridic de pe scaun și pornesc spre cantină fiindcă lipsa hranei și a hidratării își face apariția. Mă îndrept spre lift pentru a merge la cantină. Nu mă prea simt în stare să merg pe scări. Intru în acesta și apăs pe etajul 2 a spitalului. La doar un etaj coborât ușile se deschid și în față îmi apare iar el. De ce se întâmplă asta. Mă duc în spatele liftului și mă las pe peretele acesta și îmi las privirea în jos. Simt că pereții se apropie și o să mă zdrobească și privirea lui pe mine o să mă facă pulbere. Simt liftul cum se oprește deodată și îmi ridic privirea. Îl văd pe Andrew la panoul liftului și cum la oprit. Se fixează în fața mea și mă privește în ochi.
- De ce mă eviți? De ce nu mă lași să-ți explic anumite lucruri și de ce te-am mințit în privința asta?
- Nu vreau să discut cu tine. Te rog pornește liftul. îi spune și îi fac sem cu mâna spre panou
- Vreau să vorbesc cu tine.
- Și eu vreau să ies de aici.
- Nu ești tu asta. Unde te-ai pierdut?
- Mi-am dat seama că am fost fix o aventură pentru tine și încerc să accept asta.
- Nu a fost așa Vivien.
- Nu-mi spune numele. îi zic și îmi pun mâinile în față fiindcă se apropia din ce în ce mai mult de mine
- Te rog, lasă-mă.. îmi spune și îmi îndepărtează mâinile care făceau un scut
- Acum o ai pe Addison, eu sunt trecutul. zic și mă dau într-o parte
- Te rog.
- De ce nu mi-ai zis adevărul de la început? Și nu mă lua că îmi era frică să te pierd că nu merge.
- Nu știam cum o să reacționezi. Că totul o să se termine cum se întâmplă acum.
- Tu ai făcut să se întâmple asta. Poate înțelegeam dacă îmi spuneai de la început. De când te-am întrebat.
- Vezi a intervenit acel "poate". Asta m-a făcut să ascund asta.
- Am fost mințită o viață întreagă, tocmai ce am aflat. Sunt scârbită de minciunile care mi se spun.
- Înțeleg.
- Ce înțelegi? Nu înțelegi nimic. Acuma dă drumul dracului la lift și lasă-mă să ies de aici că totul devine din ce în ce mai sufocant. zic și îmi fac vând cu mâna
- Sper ca într-o zi să mă lași să-ți zic adevărul. spune și pleacă către panoul liftului
Apasă pe buton și nu se întâmplă nimic. Mai apasă de câteva ori și tot nimic. Simt cum liftul se face din ce în ce mai mic și mă așez pe jos.
- Vezi ce ai făcut? țip la el și îmi scot din ghiozdan o foaie și încep să-mi fac vând cu ea
- Probabil e o defecțiune. zice și apasă pe butonul de urgență
- Mai bine nu opreau liftul. Numai mie îmi este cald? zic și îmi dau puloverul de pe mine jos rămânând în tricou
- Cred că se întâmplă ceva. spune și își scoate telefonul. La naiba nu este semnal aici.
Ridică capacul mic al liftului și se uită pe el. Coboară și îl pune la loc.
- E fum. Cred că e un incendiu.
- Crezi? Ce naiba facem? zic și încep să mă agit
Încearcă să deschidă ușile și reușește. Suntem puțin mai sus de o ușă. Încep să bat în ea și să strig după ajutor dar nimeni nu ne aude.
- La naiba cu lifturile astea. spun și mă dau bătută
- O să ne găsească cineva. E posibil să ne și caute.
Mă așez pe jos și îmi las capul pe spate. Încep să inspir și să expir pentru a mă liniști.
- O să fie bine. îmi repetă și se așează lângă mine
Mă simt bine că e lângă mine dar știu că nu e corect față de Addison. Își pune mâna peste a mea pentru a-mi atrage atenția. Îmi îndrept privirea spre mâinile noastre după mă uit la el. Se vede un regret în ochii lui dar nu prea pot crede. Îmi las din nou privirea în jos și îmi retrag mâna din a lui și mă mult în cealaltă parte a liftului.
După încă câteva minute de agonie și de liniște se deschid celelalte uși ale liftului și văd doi pompieri.
- Este cineva aici? întreabă încercând să se uite în lift
- Da. țip și merg la ușă
- O să vă scoatem imediat dar să încercăm să mutăm liftul. spune și se retrage
Spun în șoaptă Mulțumesc Doamne și mă așez pe jos.
- Ți-am spus că o să fie bine. spune și se ridică de pe jos
După ce mai trec câteva minute liftul se mișcă si ies în grabă din el. Îl văd pe Francisco și mă duc la el luându-l în brațe. O văd pe Addison că merge spre Andrew și îl sărută.
- Am o impresie că nu o să te întorci curând. îmi spune Francisco și surâde
- Nu chiar. A fost o zii palpitantă cu multe peripeții. Poate în două zile o să mă întorc.
- Mă bucur să aud acest lucru. Acum să mergem acasă că ai trecut prin multe.
Îi zâmbesc și plecăm spre ieșirea din spital.
