Sunt trezită de mirosul cafelei. Îmi deschid leneș ochii și mă ridic.
- Bună dimineața soare.
- Bună dimineața. zic și iau cana de cafea din mână lui Francisco
- Trebuie să te grăbești ca să nu întârzii.
Mă uit la ceas și mai aveam doar 30 de minute până trebuia să plec. Îmi beau repede cafeaua și plec să fac un duș rapid. Mă îmbrac și cobor la ceilalți.
- Mergem? întreb și mă încalț
- Da. spun și se ridică de la masă
Ne urcăm în mașină și plecăm către spital.
- Alex cu cine lucrezi azi? îl întreb și mă întorc spre el
- Cu Sloan cel mai probabil și tu.
Îmi dau ochii peste cap și mă întorc. După ce ajungem Eva se oprește să-și mai ia o cafea și Francisco un ceai. Eu cu Alex ne continuăm drumul. În timp ce așteptam liftul, Andrew își face apariția.
- Bună ziua dr Black, Scott. salută și se așează lângă mine
- O să o iau pe scări. îl aud pe Alex și se întoarce
- S-a întâmplat ceva? întreabă și intrăm în lift
- Tu. spun și surâd
- Eu?
- Ce faci diseară?
- Nu am nimic în plan. De ce?
- Vii pe la mine?
- Dar restul? Aa. Știu?
- Da. spun și îmi pun mâna pe pieptul lui
Se apleacă și mă sărută. Mă bucur că acum nu mai trebuie să mă ascund.
- Azi lucrez cu tine? îl întreb și îl privesc în ochii
- Azi ești cu Jones, dar ne vedem diseară.
- Da. Mă iei tu?
- Sigur. O să te aștept la intrare.
Îl mai sărut odată și ies din lift. Ajung în vestiar și Alex era deja acolo.
- De ce ai plecat? îl întreb și merg la dulapul lui
- Nu voiam să deranjez ceva. spune și rânjește
- Hai nu serios. Azi nu lucrez cu tine. spun și plec
- Nu? Dar cu cine?
- Jones.
- Și eu cu cine lucrez?
- Păi de unde vrei să știu?
- De ce nu l-ai întrebat?
- Dar cam multe întrebări mi se pun azi. spun și ies din vestiar
Merg către recepție și iau o tabletă cu lista pacienților pe care trebuie să-i văd azi, dar verific și ce operații sunt programate.
- Intr-adevăr azi am un transplant de ficat la care o să participi. aud din spate și când mă întorc era dr. Jones
- Nu mă uitam la asta. zic și îmi dau ochii peste cap
- Eu ca tine am fost.
- Acum cât 10 ani? zic și mă îndrept spre primul pacient
- Așa bătrân par?
- Dar n-am spus asta. Mă rog, înțelege ce vrei. zic și intru în salon și îi zâmbesc pacientului
E cel mai vechi pacient al meu. Vine mereu săptămânal la control din cauza astmului.
- Bună ziua. îl salut și merg spre patul lui
- Bună ziua. Ce faceți?
- Am venit să vă consult.
- Doctor Jones ea e cea mai bună doctorița. zice și îmi zâmbește
- Ba nu este adevărat. Îmi fac doar meseria.
- Nu te simți flatata draga mea. Eu zic doar adevărul.
Îi zâmbesc și încep să îl consult. Totul se aude bine nimic schimbat deci poate fi externat.
- Ce ziceți plec acasă în seara asta?
- Sigur că da. Sunteți stabil și vă aștept și săptămâna viitoare.
- Cu siguranță am să vin. Apreciați astfel de doctori. Unii sunt foarte rari. îi zice lui Jones
Îl văd cum zâmbește și ies din salon plecând spre celalalt salon.
- Te las pe tine în continuare cu vizitele și după ce termini te aștept în sala de operații.
Dau afirmativ din cap și acesta pleacă în direcția opusă.
...
Mă aflu în sala de operații și emoțiile și adrenalina își fac prezența în corpul meu. Până acum am făcut făcut operații simple și acuma particip la transplant. Pare banal dar e destul de complicat. Organismul poate respinge organul chiar și dacă este și compatibil. Merg în sala de operație de alături pentru a lua organul de la donator și de a-l aduce.
Merg cu grijă pentru a nu-l scapa mai ales că sunt mai împiedicată.
Odată ce ajung sunt onorată de a scoate organul și de a-l pune într-un bol pe care îl ia una din asistente și iau organul sănătos și îl pun în loc. Jones continuă după ce las din mâini organul sănătos. Stau și mă uit la fiecare sutura făcută. La sfârșit mă lasă pe mine să închid și zâmbesc pe sub mască. Cer fir de 4 și încep să cos abdomenul. După ce termin doi asistenți îl duc la terapie intensivă și eu ies din sală. Jones s-a dus deja să anunțe familia pacientului. Încă o operație care a fost un succes. Sper să mai am parte de astfel de operații.
Merg spre lift pentru a mă duce la cantină. Îmi este destul de foame mai ales că nu am mâncat azi și e deja trecut de ora 16. În timp ce mergeam pe hol sunt trasă de mână într-o cameră fără a vedea persoana. Când îmi găsesc echilibrul îl văd pe Andrew.
Îmi ridică privirea și mă sărută.
- Nu te-am văzut toată ziua. îmi spune și mă împinge încet încet către pat
- Știu. Dar. zic și îl opresc. În momentul ăsta îmi este destul de foame și nu am chef de nimic.
Acesta începe să râdă și se întoarce și merge către un dulap. De acolo ia două cutii în care se afla mâncare chinezească.
- Știam asta. Poftim. îmi întinde o cutie și o furculiță
- O doamne. Te ador. zic și deja încep să mănânc
Nu mi-a luat mult până ce am terminat de mâncat. După ce termin mă întind pe pat și îmi pun ambele mâini pe burtă.
- Sunt plină. Merci mult.
- Cum a fost operația?
- Un succes ca de obicei. Tu? Ai avut ceva?
- Ceva minor dar da. Acum persoana aceea o să se bucure alături de familie.
Îi zâmbesc și îi iau mâna în mâna mea. Acesta se așează și el lângă mine și mă ia în brațe. Când aproape adorm îmi aud telefonul sunând. Oftez și îl scot din buzunar.
Apel telefonic
- Alo.
- Bună ce faci? (aud o voce masculină și mă uit către ecradul telefonului și observ că era un număr străin)
- Cine este la telefon?
- Deja m-ai uitat. Off.
- Îmi spuneți sau închid.
- Cum ți-ai putea uita prima dragoste.
- Jace?!
- Bingo. Ce faci?
- De unde ai numărul meu?
- Asta e important?
- Da. Nu am mai vorbit de ani și acum dintr-o dată...
- Îmi lipsește.
- M-ai fi cautat sau te-ai fi interesat de mine dacă se întâmpla asta.
- Ai vrut spațiu și ți-am lăsat.
- Da. Nu are nici o legătură. Am cerut spațiu dar asta nu te împiedica să vezi ce se întâmplă cu mine. Francisco cum a putut?
- De ce mă compari cu el?
- Gata cu întrebările. Ce vrei cu adevărat?
- Nimic. Am vrut să-ți aud vocea.
- Chiar n-am timp de aberațiile tale. Am de lucru. Pa.
Apel încheiat
Îmi arunc telefonul pe jos și îmi bag capul în pernă.
- Cine era? mă întreabă Andrew și mă mângâie pe spate
- Un nimeni. Trebuie să plec. spun și mă ridic de pe pat
- Hei e totul ok?
- Sper să fie.
Ies din camera de odihnă și incerc să-l sun pe Francisco. Unde l-aș putea găsi? Mă plimb de pe un hol pe altu și merg țintă spre galeriile de la sălile de operații.
Îl găsesc acolo și îi fac semn să iasă.
- S-a întâmplat ceva? mă întreabă și își pune mâinile pe umerii mei
- Jace asta s-a întâmplat.
- Ce e cu el?
- M-a sunat. Precum că îi lipsesc și altele.
- Cum a dat de tine? Încă din a 12a te-ai făcut nevăzută.
- Nu știu. Asta stau și eu să mă gândesc. Dacă știe și unde sunt?
- Hai să nu ne gândim până acolo.
- Tu ai mai vorbit cu el?
- Nu. De ceva timp. Încă nu venisem aici când am vorbit cu el.
- Și totuși de unde și până unde. oftez și îmi las capul pe pieptul lui. Chiar am vrut să închei capitolul cu el. Și acum apare din nou în peisaj.
- Poate s-a uitat pe fișele de la spital. Altfel nu are de unde să știe ceva de tine.
- Sunt atâtea spitale aici. Și atâția doctori. Trebuie să stai ceva să cauți dar l-aș crede în stare. Sper doar să nu mă trezesc cu el pe la ușă.
- Și chiar și așa o să fiu eu acasă sau Andrew.
- Da. Ce m-aș face eu fără voi.
Îi zâmbesc și îl îmbrățișez. Chiar sunt recunoscătoare că îl am lângă mine după atâta timp în care l-am tot evitat. Mă bucur că nu a renunțat la mine deși putea să o facă oricând.
