Capitolul 3

2.2K 75 3
                                    

Ma ridic din pat obosita si merg la baie pentru un mic dus. Ma uit in oglinda si aveam niste cearcane ingrozitoare.
Dupa ce ies din dus mananc ceva rapid si merg sa ma pregatesc pentru scoala.
Stau in fata dulapului de cam 10 minute si inca nu m-am decis. Optez pentru o pereche de blugi negri, un tricou larg alb si o camasa de blugi.
Ma imbrac repede, imi iau geanta si plec spre scoala. Azi o sa merg singura, mai fac putina miscare.
Ajung in fata liceului si cand credeam ca ziua poate fi mai proasta deja le vad pe cele trei. Imi dau ochii peste cap si merg fara sa le bag in seama dar se pare ca se baga ele.
- Hey Vivien, unde e Jace?! Deja te-a lasat?! spune scorpia
Nu o bag in seama si merg mai departe
- Ti-ai uitat cuvintele acasa?!
O ignor din nou
Ma prinde de mana si ma intoarce spre ea. Ma smucesc din mana ei si ma uit urat.
- Vai Doamne, Vivien s-a enervat.
- Pentru una ca tine nu as face asta. zic si imi incrucisez mainile la piept.
- Ai prins glas curvulit-o?!
- Eu ti-as zice sa cauti in dictionar ce inseamna "curva" sau poate stii din experienta.
Incepe sa se inroseasca la fata si sa se enerveze.
- Ti-a crescut tensiunea de esti asa de rosie?!
Se uita fix in ochii mei si ma intorc ca sa plec doar ca o palma peste fata ma opreste. Imi pun mana in locul lovit si ma uit fix la ea. Sar la ea dar cineva ma opreste.
- Doar cei lasi aplica agresivitatea. Esti o mare lasa. Se vede ca te-ai simtit. ii scuipam cuvintele in fata
Se intoarce si pleaca.
- Hei Vivien, linisteste-te. spune Jace in timp ce imi ia fata in maini.
- Ea tocmai a.... incep sa imi apara lacrimi in ochii si le dau drumul afara.
- Linisteste-te, totul v-a fi bine.
Ma ia in brate in timp ce se misca dintr-o parte si alta ca sa ma linisteasca.
- Vrei sa pleci de la ore? ma intreaba in timp ce imi da drumul din stramsoare
- Da si nu. zic printre suspinete
- Ora asta linisteste-te si vedem daca mergi si la celelalte.
Ma ia si mergem in parcul de langa liceu. Ne asezam pe o banca unde acesta ma ia din nou in brate. Dupa ce ma mai linistesc putin, imi sterg lacrimile cu dosul palmei si ma retrag din bratele lui.
- Esti mai bine? ma intreaba in timp ce imi ridica capul cu doua degete
- Cred ca da. spun si imi indrept privirea in alta parte. Cred ca o sa merg acasa.
- Te duc eu. zice si se ridica de pe banca
- Nu ma descurc.
- Vivien, nu incepe. O sa te duc eu si asa esti pe jumatate lesinata si nu vreau sa ajungi prin spital.
Imi dau ochii peste cap, oftez si accept.
[...]
Ajungem acasa si acesta se face comod.
- Nu te duci inapoi la liceu?!
- Nup. Si asa aveam de gand sa chiulesc azi. Dat tu ar cam trebui sa mergi fiindca o sa ai o lista de absente destul de lunga.
- Fix asta ma intereseaza pe mine acuma. zic si ma asez langa el
- Poftim 'tocila' nu mai este interesata de scoala. Of doamne de cand stai cu mine numai de cap iti faci. zice amuzant si imi apare un zambet pe fata.
- Pai sa iti zic asa nu tu esti de vina, dar scorpiile alea da. spun in timp ce imi indrept privirea spre el.
- Nu merita nici supararea ta.
A spus-o atat de bland si de dragut incat m-a facut din nou sa zambesc.
- Ma bucur ca imi esti prieten.
- Si eu. Te mai doare? spune si arata catre obraz
- Nu. Nici nu cred ca m-a durut. zic si pun mana in locul unde a fost lovit.
- De acuma o sa merg cu tine.
- Adica? Ma pot descurca si singura.
- Eh, pentru constiinta mea. Nu ai vrea sa iesim?
- Acuma? zic si fac ochii mari.
- Putin mai tarziu.
- Si cine mai vine?
- Inca cativa baieti si cred ca si o fata, nu stiu sigur.
- Mhh. Nu stiu.
- Tie frica? spune si da amical cu pumnul in umarul meu
- Mie,  frica? Pff, niciodata. zic si imi incrucisez mainile la piept
- Ba da tie. rade
- Ba nu. 
- Oh doamne. Oricum o sa vii daca nu te iau cu forta. Mai trebuie sa iesi si tu din casa. 
- Cine a zis ca nu ies.
- Cu cine? spune in timp ce ridica o spranceana
- Am si eu o viata si persoane cu care sa ies.
- Cand dai meditatii la mate?
Nici nu mai stiu ce sa zic. Practic are dreptate in privinta asta.
- Asa credeam si eu. spune in timp ce isi indreapta privirea in alta directie
- Ce pot sa zic ai dreptate.
- Tot timpul am.
- Ce modest.
Telefonul incepe sa sune si merg sa raspund. Evident ca era mama.
Apel telefonic
- Buna, scumpa mea.
- Hey.
- Ce faci.
- Bine, prin casa.
- Am primit un telefon de la scoala precum ca ai inceput sa ai absente. ce s-a intamplat? Nu iti sta in fire sa lipsesti.
- Nu m-am simtit prea bine.
- Si din cauza asta tot ai plecat de la scoala cam in fiecare zi?
- Cam da.
- Eu am spus sa iti motiveze absentele dar sper sa nu se mai repete.
- Sigur.
- Bine, sa ai grija de tine si cine vine la tine. Mai vorbim pa.
- Pa.
Apel incheiat
Arunc telefonul pe pat si oftez.
- S-a intamplat ceva? intreaba in timp ce vine spre mine
- Nimic.
- Nu prea iti merge.
- Absente.
- Deja au aflat.
- Da. Si cred ca stie ca vi la mine.
- Pe asta de unde o mai stie.?
- Habar nu am.
- Lasa ca totul v-a fi bine. Nu te mai ingrijora asa.
- Nici nu o fac.
- Intr-o ora plecam.
- Bine.
Plec pentru a face un dus si de a-mi schimba hainele. Imi aranjez putin parul si sunt gata. Merg in bucatarie unde se afla.
- Mergem?! zic stand in tocul usi
Se intoarce, zambeste si da afirmativ din cap.

Tocilara Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum