3 luni mai târziu
Totul a trecut. Examenele le-am luat cu note destul de mari și acuma sunt plătită pentru ceea ce fac la stație. Simt că eforturile mele nu au fost în zadar și mă simt destul de bine.
Cristina și Francisco în timpul ăsta au venit acasă. Cristina muncește din nou iar Francisco încă se ocupă cu recuperarea dar e pe sfârșite.
Cu Andrew am rămas oarecum prieteni și vorbim doar când sunt cu el pe tură. El a trecut mai ușor decât mine, nu după mult timp și-a găsit o asistentă și am fost surprinsă de gest.
Noah între timp a făcut și nunta și sunt foarte fericită pentru el. Măcar el să aibă noroc dacă la mine nu trage.
Alex: De aici pleci la stație?
Eu: Da. Sper să fie liniște azi că și așa sunt ruptă.
Alex: Nu este vreo soluție pentru a nu merge?
Eu: Sunt sigură că fac față. Oricum trebuie să mă grăbesc că sunt puțin în întârziere.
Îmi mototolesc hainele și le îngrămădesc în ghiozdan. Fug spre ieșirea din spital și merg direct spre mașină. Nici nu am apucat să mă schimb în hainele de la stație. Conduc puțin peste limita legală și ajung mai repede la stație. Ies puțin dezorientată din mașină și mă împiedic de câteva ori.
Eu: Scuze că am întârziat. îi zic Oliviei când o văd
Olivia: Încet. Mai ai 5 minute. spune și vine și mă ia în brațe
Eu: A intervenit ceva la spital și a mai trebuit să rămân.
Olivia: E ok. Oricum nu prea avem intervenții dimineața deci relaxează-te.
Îi zâmbesc și pe hol îl văd pe Thomas. Se uita destul de lung la mine și sigur nu e de bine.
Eu: Mă scuzați că am întârzia nu o să se mai repede.
Thomas: Ai fost de tură?
Eu: Da. S-a întâmplat, nu se mai repetă.
Alerg spre vestiar fiindcă aveam de gând să merg să fac și un duș. Când ajung îmi deschid repede dulapul și îmi iau un prosop în timp ce mă dezbrăcam de haine. Le arunc pe bancă și merg la duș. Numai atunci când simt jetul de apă pe mine încep să mă mai relaxez doar că mă grăbesc și aici. După ce mă clătesc de toată spuma îmi înfășor corpul cu prosopul și ies. Merg din nou la vestiar și îl văd pe Kelly cum îmi strânge hainele.
Eu: Scuze că le-am aruncat pe aici dar chiar mă grăbeam. îi zic și le iau din mână
Kelly: Parcă erai liberă aseară.
Eu: E mult de explicat.
Kelly: Bine. Dar ești ok?
Eu: Da normal.
Îmi șterg parul cu un alt prosop și încep să mă îmbrac uitând complet că el încă e acolo.
Kelly: Cred că ar fi bine să dormi puțin. Cu siguranță nu ești tu asta. zice și face semn cu o mână spre mine
Cei drept nu stau dezbrăcată în fața cuiva.
Eu: Sunt sigură că nu te deranjează asta. după ce o zic îmi dau cu palma peste gură și rămân uimită de mine
Acesta începe să râdă și îmi bag capul în dulap.
Eu: Am nevoie de o cafea. spun în timp ce închid dulapul și îl dau la o parte pentru a trece
Sper să nu se fi înțeles altceva din asta atât îmi doresc. Când ajung în camera de așteptare unde se afla și bucătăria îmi pun o cană de cafea și mă așez pe canapea. O termin destul de repede fiindcă aveam nevoie de ea. Mă întind pe canapea și stau cu capul în pernă în cazul în care trece Kelly să nu-l văd.
Olivia: De ce stai așa? zice și tresar
Eu: Vai doamne m-ai speriat. Fără motiv.
Olivia: Hmm?
Eu: De ce ești mereu așa de suspicioasă?
Olivia: Vezi că te cheamă Voight la el.
Eu: Mulțumesc.
Mă ridic și merg spre biroul lui. Bat ușor la ușă și intru.
Eu: M-ai chemat?
Matt: Da. Uite aici ai banii și vreau să vorbesc puțin despre programul tău puțin cam haotic.
Eu: Știu că în ultima săptămână totul a fost cam dezordonat dar asta se rezolvă.
Matt: Cum?
Eu: Urmează să vorbesc și cu șeful de la spital pentru a nu mai face garda de noapte când trebuie să vin aici.
Matt: Sper să fie cât mai curând.
Eu: Așa o să fie. Nu vă faceți griji.
Matt: Bine. Măcar nu am avut plângeri asupra ta, dar programul te epuizează.
Eu: Cât de obosită aș fi tot mă concentrez pentru a ieși totul bine.
Matt: Observ asta. Mergi și dormi puțin.
Alarma se aude dar nu era cea pentru un caz.
Eu: Ce se întâmplă?
Matt: Merg acum să văd.
Acesta pleacă și eu merg înapoi în sala de așteptare. Toți erau acolo și mă așez și eu la masă. Îl văd pe șef venind și nu cred că era de bine.
Thomas: Azi ni s-a închis stația pentru un moment.
- De ce?
Thomas: Cei de la FBI o să ocupe stația. Se pare că suntem în punctul 0 pentru a prinde un criminal. Nu știm cât o să dureze acest lucru.
Toți aprobăm din cap și acesta pleacă. Mă ridic și merg spre camera de odihnă pentru a mă întinde puțin și poate chiar să și dorm. Mă întorc de pe o parte pe alta dar nu pot adormi. Îmi scot din dulapiorul de lângă pat agenda și mă uit la orar. Era haos cum știam deja. Îmi iau telefonul și-l sunt pe Webber.
Apel telefonic.
Eu: Bună.
Webber: Bună Vivien.
Eu: O să fiu mai directă. Putem modifica puțin orarul?
Webber: Sigur. Am observat că ești destul de aglomerată.
Eu: Exact.
Webber: Fă-ți programul așa cum ți-e ușor ție și după poți să mi-l trimiți și modificăm.
Eu: Vă mulțumesc. Știu că în ultima perioadă v-am cerut destul de multe.
Webber: E în ordine. Trebuie să intru într-o operație. Vorbim după?
Eu: Da. Între timp o să vă trimit și programul.
Webber: Bine.
Apel încheiat
Îmi mut orele dar parcă nu e nimic în ordine. Între timp mai vin câțiva în sala de odihnă și încep să vorbească și să râdă făcându-mă să nu mă pot concentra.
Kelly: Te pot ajuta cu ceva? zice și se sprijină în mâini pe pat
Eu: Nu îmi pot organiza mai deloc programul ăsta.
Kelly: Vino.
Îmi face semn cu mâna spre biroul lui. Și el și Matt au patul la ei în birou separat de ceilalți. Mi se pare ok mai ales pentru ce grad au. Mă așez și îmi arunc agenda pe pat.
Kelly: Pot să văd?
Dau aprobator din cap și acesta o ia. Îmi încrucișez picioarele pentru a sta mai comod și acesta se uită peste el.
Kelly: Nu poți renunța la o gardă de noapte?
Eu: Da oarecum. Odată ce-mi ies orele e bine.
Kelly: Păi o schimbi cu una de zii și ai programul mai liber. spune și îmi arată
Mă uit la ceea ce a făcut și nu mi se mai intercalează garda de noapte cu cea de zii de aici de la stație.
Eu: Mulțumesc.
Kelly: Sper să fie aprobată.
Eu: O să fie.
Kelly: Așa de convinsă ești.
Eu: Da. Oarecum șeful este tatăl meu, deci o să facă asta.
Kelly: Mă faci curios. Cum "oarecum"?
Eu: În al doilea an de rezidențiat am aflat că el e tatăl meu.
Kelly: Interesant.
Eu: Aham.
Acesta se ridică și dă draperiile în jos pe geam. Mă uit suspicioasă la el dar îl las să văd ce face.
Eu: Ăm de ce? zic și ridic o sprânceană
Kelly: Mă simt mai bine când nu văd toți ce se întâmplă aici.
Eu: Dar ce o să se întâmple?
Kelly: Tu să-mi spui. zice și se așează lângă mine pe pat
Eu: Cred că merg să dorm puțin. spun și mă ridic
Kelly: De ce nu dormi aici?
Eu: Aici e biroul tău nu cred că se cuvine.
Kelly: Deci ai vrea.
Eu: Nu am zis asta.
Kelly: Asta ai vrut să spui.
Îmi dau ochii peste cap și îmi încrucișez mâinile.
Kelly: Haide suntem prieteni cred că putem să împărțim patul.
Eu: A sunat dubios asta.
Kelly: Asta intenționam.
Mă pun pe pat și acesta se dă mai pe margine pentru a-mi face loc.
Eu: Mi se pare greșit asta. spun și mă întind
Kelly: De ce? E ca între prieteni.
Eu: Se poate interpreta.
Mă întorc pe o parte cu fața la el. Cum se face că dau doar de ochii albaștri.
Kelly: Cum spui. Azi ai zii de relaxare fiindcă nu o să plece prea repede cei de la FBI.
Eu: S-a mai întâmplat asta?
Kelly: Da.
Eu: De când lucrezi aici?
Kelly: De 10 ani, cam așa.
Eu: Wow. Se explică și gradul. spun și îi ating epoleții
Kelly: Cam atâția ani ai tu de medicină.
Eu: Aproape. spun și zâmbesc la remarca pe care a făcut-o
Kelly: Cum îți mai merge relația?
Eu: De ce vrei să știi?
Kelly: Sunt doar curios.
Eu: S-a cam rupt din seara când ai venit la mine.
Kelly: Sper să nu fi fost eu de vină.
Eu: De parcă ți-ar părea rău. Nu e vorba de tine. Nu ne mai înțelegeam de ceva timp și era timpul de o pauză.
Kelly: Și acum e mai bine?
Eu: Și-a găsit o asistentă.
Kelly: Repede te-a înlocuit.
Eu: Nu că ar fi prima dată.
Kelly: Ai mai pățit asta și încă stăteai cu el?
Eu: La început am fost amanta lui. A fost cel mai stânjenitor moment când a venit nevasta lui să mi se prezinte.
Kelly: Și de ce l-ai iertat?
Eu: Îl iubeam.
Kelly: Am înțeles.
Eu: Au trecut toate și o să mai vină. Așa e viața.
Kelly: Haide dormi acuma.
Îi zâmbesc și îmi închid ochii.
...
Îmi deschid cu greu ochii și observ că sunt în brațele lui Kelly. Acesta se pare că încă dormea și mai stau puțin.
Mă uit pe geam și observ că se îngâna ziua cu noaptea deci cred că am dormit destul de mult. După atâta timp m-am odihnit și eu cum trebuie. Acesta se foiește puțin și se trezește.
Kelly: Te-ai trezit de mult?
Eu: Nu.
Kelly: Cum te simți?
Eu: Bine. spun și zâmbesc
Kelly: Mă bucur să aud asta. Se pare că am dormit ceva.
Eu: Da. Cred că ar fi bine să plec.
Kelly: Poți să mai stai.
Eu: Trebuie să trimit și programul și poate o ajut pe Olivia cu inventarul.
Kelly: Sigur a terminat intervalul. spune și râde
Eu: Nu fă mișto de mine. zic și mă ridic
Kelly: Dacă tot pleci aranjeazăte puțin.
Mă uit și observ că aveam bluza ieșită din pantaloni și părul dezordonat după cum am dormit. Îmi dau ochii peste cap și după ce sunt gata ies de la el din birou. Nici bine nu închid ușa și o văd pe Olivia.
Olivia: Deci aici erai. Te-am tot cautat dar se pare că am omis biroul lui Dawson.
Eu: Am dormit doar atât.
Olivia: Pentru asta nu trebuia să dați jaluzelele în jos.
Eu: Mă rog. Te pot ajuta cu ceva?
Olivia: Am cam terminat tot ce era de făcut.
Eu: Ok. Merg să trimit orarul la spital și ne vedem.
Această încredințează din cap și merg la secretara de la secție și o rog să mă ajute. Aceasta mă ajută și termină și foarte repede.
Eu: Mulțumesc pentru ajutor.
Îmi oferă doar un zâmbet și plec. Merg în sala de așteptare care era plină de agenți. Mă așez pe canapea și mă uit la documentarul ce era la televizor deși atenția mea nu era acolo. Mă uit la ceas și observ că tura mea este gata în 10 minute așa că decit să merg să mă schimb. Când îmi deschid dulapul la vestiar toate hainele îmi cad pe jos. Le ridic și observ că erau șifonate. Trag de ele încercând să le îndrept pe cât posibil. Mă schimb și merg la Matt să îl anunț că în timpul ăsta mi-a fost aprobat și programul de la spital. Bat ușor la ușă iar acesta îmi deschide.
Eu: Voiam să te anunț că mi-am modificat programul și a fost și aprobat.
Matt: Mă bucur să aud asta.
Eu: Bine. Ne vedem mâine.
Încredințează din cap și merg spre ieșire. Unul din agenți mă oprește și nu mă lasă să ies.
- Nu poți ieși?
Eu: De ce?
- Suntem aproape de a-l prinde și nu riscăm viața unui om pentru asta.
Eu: Dar mi-am terminat tura.
- Îmi pare rău dar nu se poate.
Oftez și mă întorc. Merg la Kelly și intru fără a mai bate.
Eu: Cum să nu mă lase să plec? Tu nu ieși din biroul ăsta? îl întreb și mă așez pe pat
Kelly: Mult oricum nu mai stau îți garantez.
Îmi dau ochii peste cap și îmi încrucișez mâinile. Acesta surâde la gestul meu.
Kelly: Ești amuzantă.
Eu: Mhh. Mulțumesc. Nu este chiar nicio ieșire prin spate pentru a pleca?
Kelly: Agenții stau la toate ușile. Dar de ce ești așa grăbită?
Eu: Trebuie să ajung pe la spital înainte de a merge acasă.
Kelly: Ceva probleme?
Eu: A nu. E totul în ordine. Trebuie să-mi semnez schimbarea programului.
Kelly: A fost aprobat?
Eu: Da și mulțumesc încă o dată.
Kelly: Cu drag.
Se ridică și iese puțin din birou și revine.
Kelly: Cred că s-a eliberat.
Îi zâmbesc și îmi strâng lucrurile.
Kelly: Vrei să vin să te iau mâine?
Eu: Nu este nevoie.
Kelly: Ești oricum în drumul meu.
Eu: Bine atunci.
Înainte de a ieși îl îmbrățișez și plec. E foarte schimbat și nu pare tipul de persoană din ce a deschis Olivia. Când ies din stație sunt surprinsă de apariția lui Mark.
Eu: Ce cauți aici?
Mark: Am zis să vin să te văd.
Eu: Sigur. Ce s-a întâmplat?
Mark: Trebuie să se întâmple ceva ca să-ți fac o vizită?
Eu: Te cunosc.
Mark: Fie. Mi-au tractat mașina.
Eu: Of doamne. spune și încep să râd
Îi arunc cheile să conducă el. Înainte de a merge acasă face un ocol pe la spital pentru a semna fișa de aprobare a programului. Când ajungem mergem în casă unde restul erau în sufragerie.
Eu: Gata tura?
Alex: Da. Noroc ai avut azi. Stația închisă fără urgențe.
Eu: Nu se întâmplă asta în fiecare zi.
Mă așez între Cristina și Francisco luându-i berea din mână.
Eu: Ah Mark, dacă vrei ia mașina mea și du-te acasă.
Mark: Și tu mâine cu ce mergi?
Eu: Mă descurc. îi spun și îi fac cu ochiul
Mark: Cred că trebuie să mă pui la curent cu niște detalii.
Râd și îi arunc cheile.
Mark: Ți-o aduc înainte de a termina tura.
Eu: Nu cred că e nevoie. Dar merci.
Îi apare acel rânjet pervers pe față și plecă.
Eva: Ai ceva de mărturisit?
Eu: Nup. Merg la somn. spun și mă ridic de pe canapea
...
