Ziua mea libera a fost distrusă de către apariția lui Jece. Încă stau și ma gândesc cum m-a găsit.
- Viv trebuie să te pregătești. mă anunță Andrew când vede că încă nu m-am ridicat din pat
Acesta vine spre mine și se așează pe marginea patului. Își pune mâna peste a mea și îmi îndrept privirea spre el.
- Scuze. O să fiu gata în 15 minute.
Îmi sărută mâna și pleacă. Mă ridic și eu de pe pat și îmi iau niște haine la întâmplare și merg să fac un duș rapid.
După ce sunt gata merg în bucătărie să-mi pun cafeaua în termos.
- Bună dimineața. mă întâmpină Francisco și îmi dă o mică îmbrățișare
- Bună. îi răspund și îmi pun termosul în micul ghiozdan
I-am povestit că Jace a făcut o vizită pe aici și după la sunat. Evident acesta ia dat același răspuns și ia închis. Simt că pune ceva la cale.
Andrew conduce spre spital și ceilalți sunt în mașina mea.
- Te rog să nu te mai gândești la ziua de ieri. Te consumi prea mult. îl aud pe Andrew și îmi îndrept privirea spre el
- Știu că pune ceva la cale. Îl cunosc. Ori a pățit ceva. Nu știu. zic și îmi las capul pe geam
- O să vedem și o să rezolvăm împreună. Promit.
Îi zâmbesc și cobor din mașină. Până acum timpul parcă a zburat. Sper să fie așa și ziua de azi. Mă despart de Andrew la ieșirea din lift și merg spre vestiar. Îmi scot hainele și mă schimb. Mai beau puțină cafea pentru a mă trezi fiindcă aseară nu prea am dormit.
- Viv, vii? mă întreabă Alex și vine spre vestiarul meu
Îi dau afirmativ din cap și îl urmez după ce îmi închid dulapul.
- Am auzit că aseară a venit o persoană cu o tumoare pe creier destul de avansată.
- Se poate opera?
- Da. Dar este posibil să i se afecteze nervul optic.
- Dar poate ajunge orb.
- Nu sunt șanse așa de mari dacă operația decurge cum trebuie și nu apar complicații imprevizibile.
- Mereu apar complicații la neurochirurgie. Creierul e un organ sensibil.
- Așa e. Dar e interesant. Oricum puține operații de acest gen au avut un sfârșit neplăcut.
- Sper să nu fie unul din acela. Oare putem să asistăm amândoi?!
- Tu sigur da. Eu nu știu.
- Hei, dacă sunt cu el nu înseamnă că sunt favorizată ok! îi spun și iau o tabletă cu lista pacienților
- Glumeam Viv. Voiam să te fac să uiți de tot ce ți se întâmplă.
- Apreciez. Dar asta a fost urât. Fiecare muncim pentru fiecare operație primită.
- Hai să mergem la vizite.
Îl urmez din spate și mă uit peste operațiile ce se vor desfășura azi. Simt o presiune în spatele meu și mă întorc.
- Wow. spune Andrew și se oprește. Vreau te rog să fii calmă.
- Ce s-a întâmplat? îl întreb și îmi continui drumul spre primul salon
- Asta. îmi spune când ajung în fața salonului și îl văd pe Jace
- Când ai aflat?
- Acum câteva minute când am venit să văd "pacientul" dar era el. Și am venit să te caut.
Inspir și expir de câteva ori și intru. Alex îi înlocuia perfuzia și după la consultat.
- Bună Black. îmi zice și îmi dau instinctiv ochii peste cap
- Ce plăcere să te văd din nou. spun și mă uit peste diagnostic
- El e? întreabă Alex și arată cu degetul spre el
Îi aprob din cap și îmi dau pentru a doua oară ochii peste cap
- Observ că încă nu ai scăpat de ticul de a-ți da ochii peste cap.
- Operația v-a avea loc diseară la ora 22:40. spun și închid tableta și îi arăt un zâmbet fals
- O să fii și tu acolo?
- O să fie doctor Scott și doctor Sloan.
Îi văd un mic rânjet în colțul gurii.
- Refuz să mă operez.
- Hai că ești încăpățânat. îi spun și îmi încrucișez mâinile la piept
- Am tot dreptul sa-mi aleg doctorul care să-mi facă operația.
- Până la urmă de asta ai venit aici? Puteai bine merci să te operezi și în Canada. Nu să vii aici.
- Dar acolo nu erai tu. Și bine și dr. Sloan. Deci asiști?
- Îți dai seama că dacă nu te operezi azi se poate înrăutăți, nu?
- Îți pasă?
- Îmi pasă de pacienți. De tine ca și persoană nu.
- Acceptați operația sau nu? îl aud pe Andrew. Chiar nu avem timpul necesar de a negocia acuma. Avem și alți pacienți.
- Am spus ceea ce vreau.
Îl văd pe Andrew cum se uită la mine și simt că îmi zice să accept.
- Bine. zic și plec din salon
Ceea ce am simțit s-a adeverit. Merg spre lift în grabă fără a da importanță persoanelor din jurul meu și fără să vreau dau peste șeful meu.
- Mă scuzați. îi spun și mă dau cu doi pași în spate
- Nu-i nici o problema. îmi spune și îmi zâmbește. Am auzit cateva zvonuri prin spital.
- Anume? spun și întrerup contactul vizual fiindcă mă simțeam stânjenită
- S-au făcut multe relații amoroase. Este adevărat?
- Îmi pare rău. Dacă e ceva greșit...
- Hei, Black nu ți-am zis nimic de acest lucru. Dar aș vrea să știu ce se întâmplă în spitalul meu.
- Bine.
- Într-adevăr sunt anumite reguli dar se fac și excepții. O zii bună în continuare.
- Mulțumesc, la fel.
Plec, întorcându-ma din drum și merg spre următorul pacient pe care trebuia să-l văd de mai bine de 15 minute.
...
- Dar chiar nu vreau să fac asta. îi zic lui Andrew în timp ce acesta se spăla pe mâini pentru a putea intra în operație
- Nu te gândi că e el și doar un simplu pacient.
Îmi dau ochii peste cap și îmi las capul pe spate.
- Lucrurile pot deveni mai complicate de atât? întreb și fac contact vizual cu el
Acesta nu îmi răspunde și intră în sală. Suspicios, de fel îmi răspunde la orice întrebare pun.
Mă pregătesc și eu în timp ce mă uit pe micul geam cum începe să-i facă anestezia. Intru și eu și o asistenta îmi dă un prosop cu care mă șterg și după mă ajută să-mi pun mănușile și halatul. Merg în stânga lui Andrew și Alex se află pe partea dreaptă. I-am spus că îl ajut doar cu aspirația. La altceva nu.
Îi taie calota craniană și o pune într-o mică tăviță și lăsând o parte din creier la vedere. Alex îl ajută cu tot ce îi spune și îl întreabă tot felul de lucruri. La un moment dat lucram ca un robot fiindcă doar aspiram și mă uitam, nimic altceva.
Sunetul țipător al aparatelor m-a trezit instant și mă uit la Andrew.
- Ce s-a întâmplat?
- Mai vreau să puneți încă o pungă cu sânge sub presiune altfel îl pierdem. țipă la niște persoane și eu mă apuc să aspir sângele de la hemoragie.
- Aspira, aspiră!!! țipă la mine și prima dată am tresărit
Încearcă să rezolve problema hemoragie și după cam 20 de minute reușește.
După încă câteva ore reușește să extragă toată tumoarea și îl lasă pe Alex să închidă.
- Te descurci? îl întreb și las tot ce aveam în mână pe o tavă de alături
- Sigur. Du-te și dormi, ești obosită.
- Ești în aceeași situație ca mine.
- Nu îmi ia mult. Ne vedem acasă.
- Nu vrei să te aștept?
- Nu. E totul în ordine.
Îi zâmbesc și ies din sala de operație. Îmi pun mănușile, halatul și masca într-o cutie și plec spre vestiar.
Mă schimb și mă așez pe bancă pentru câteva minute. Operația a durat mai bine de 6 ore. E prima dată când m-aș plânge cuiva că a durat prea mult.
- Hei. aud o voce înșoaptă și îmi ridic capul cu greu pentru a mă uita la acea persoană. Te așteptam jos și am văzut că nu vii.
- Scuze. îi zic lui Andrew și mă ridic de pe bancă
Mă ia în brațe și plecăm spre casă.
...
Mă aflu pe hol uitându-mă la salonul unde este acuma Jace. Nu știu dacă să-mi pară rău de ceea ce i s-a întâmplat sau să fiu indiferentă. Încă nu a venit nimeni să-l vadă sau ceva. La cum îl cunosc probabil nu a zis la nimeni.
- Am să merg eu să îi schimb perfuzia. îl aud pe Alex
- E ok, cred.
- Dar ce s-a întâmplat de nici nu îl poți privi.
- O poți tine doar pentru tine?
- Normal.
- O mică perioadă din adolescența mea am fost cu el. spun și îmi apare un mic zâmbet. Doar că el aștepta altceva de la mine, ceea ce eu nu voiam să fac. După care au apărut câteva distanțe între noi. Eu am fost nevoită să plec și el a zis că mă așteaptă doar că își făcea de cap. Mă așteptam la asta era ca un fel de fuck boy prin liceu. Peurma totul s-a terminat și a apărut o altă persoană și a devenit gelos. Din gelozie a făcut un accident și prietena mea a murit. Am rupt orice relație cu el până ce a venit într-o zii la mine și m-a forțat. A primit ce a vrut. Eu m-am îndepărtat cu totul doar cu Francisco am mai vorbit. Mi-a fost greu fiindcă n-am mai zis la nimeni până acum. Mi-a lipsit într-o oarecare măsură. Dar dacă poate nu făcea ce am zis cred că l-aș fi iertat. îmi dau cu mâna peste față și mă uit la Alex
- Îmi pare rău. Nu m-am gândit la asta.
- Nimeni nu s-a gândit. Nici acum nu l-am iertat. Înțeleg că atunci am zis că vreau spațiu să mă regăsesc și el a luat-o pe bune în loc să încerce să-mi fie alături. Și pot zice că am avut și o mică frică de el și poate încă o resimt puțin.
- Acum e totul în ordine. Ne ai pe noi.
- Știu. Dar când e prea bine o să apară și un mic cutremur.
- Poate nu. Totul se poate rezolva.
- Te rog ocupate tu de el. Merg să iau niște aer.
Mă îmbrățișează și mergem fiecare în direcția lui.
