Sunt la galerie și îi simt pe rezidenți cum îmi suflă în ceafă.
Eric: Noi când o să participăm la o operație?
Eu: Sunteți de abia în anul I și sunteți la început. Aveți răbdare. Întâi cu munca de jos. Aveți timp 7 ani de acum în colo.
Îl aud cum oftează și îmi dau ochii peste cap. O persoană se așează lângă mine și o văd pe Eva.
Eu: Ai început tura deja?
Eva: Nu chiar. A trebuit să vin mai repede.
Eu: A venit Francisco.
Eva: Serios?
Eu: Da. Cred că e acasă.
Eva: S-a întors definitiv?
Eu: Cred că da. Nu a pomenit nimic că ar vrea să mai plece.
Aceasta zâmbește și se observă că îl cam place.
Eu: Îl placi?
Eva: O nu. Doar ne înțelegem bine.
Jace: Îl place. zice și își bagă capul între noi două
Eva: Tu cine ești?
Eu: Lasă-l. E unul din rezidenți. Hai spune, îl placi puțin.
Eva: Nu neg.
Eu: Aw. Atunci vă las mâine singuri.
Eva: Vivien. Suntem prieteni. Nici nu știu dacă mă place.
Eu: Mi-a zis că a vorbit cu tine cât a fost plecat.
Eva: Doar am vorbit, nu am de unde să știu dacă mă place.
Eu: Bine. Vrei să te las cu el mâine? zic și o împing ușor
Jace: De ce o întrebi. Sigur vrea.
Eva: Data viitoare ți-o iei. <îi zice și se întoarce la el> Și tu ce faci?
Eu: Nu cred că o să-l deranjeze pe Andrew dacă stau mai mult la el.
Jace: Sigur nu-l deranjează.
Mă întorc la el și mă uit urât.
Eu: Vezi că nu am uitat de cameră. Ia astea și le completează.
Jace: Fie. spune și ia actele
Eva: Merci. zice și mă îmbrățișează
Încă o persoană își face apariția lângă mine și îmi dau ochii peste cap când îl văd pe Mark.
Mark: Nu e politicos. Dr. Reid. o salută pe Eva
Eva: Dr. Goran.
Mark: Deci ce bârfiți?
Eu: Nimic.
Jace: Despre unul Francisco.
Eu: Parcă aveai treabă.
Mark: A venit Hunt?
Eu: Da.
Mark: Atunci, vineri îl iau pe el.
Eu: Deci nu mai sunt cu tine? Ce bine.
Mark: N-am spus asta. zice și îmi face cu ochiul
Eva: Ești și de noapte?
Eu: Da. 24 azi.
Mark: Deci ne vedem dimineață.
Eva: Ce legătură are?
Eu: El stă la Andrew, eu merg la el. Înțelegi.
Jace: Sună interesant.
Eu: Mergi și du actele.
Jace: Nu le-am terminat.
Eu: Le termini afară.
Mark: Îmi placi. De ce nu mi l-ai dat mie azi?
Eu: Avea altă treabă cum ai și tu.
Mark se întoarce la el și bate palma cu el.
Mark: Nici bine nu ai ajuns și îți marchezi teritoriul.
Eu: Vezi poate te întrece. îi zic și râd încet
Mark: Pe mine? Niciodată.
Eu: Da ai dreptate. Scuze.
Mark: Ajungem din nou la discuția de dimineață?
Eva: Ce discuție?
Eu: E a doua părere, Mark. Spune, o să aibă el vreodată o acea "ea"?
Eva: Goran împreună cu o fată? Poate cu una care îi place și ei doar atragerea carnală.
Eu: Vezi. spun și îmi încrucișez mâinile
Mark: Vă înșelați.
Addison: Nu se înșeală nimeni.
Mă întorc și o văd cu două rânduri în spate.
Mark: Eu am plecat.
Când iese încep să râd și Eva la fel.
Eva: Acuma stă cu Andrew?
Eu: Cam așa ceva.
Eva: Interesant. Eu am plecat. Îmi începe tura și trebuie să mă întâlnesc cu rezidenții.
Eu: Baftă. îi zic și îi zâmbesc
Mai stau și eu câteva minute și plec să văd dacă Jace a completat toate actele. Îl găsesc pe sală vorbind cu una din asistente.
Eu: Actele? Sau întrerup?
Jace: Nu că ar fi prima oară.
Eu: Ai spus ceva?
Jace: Nu. Poftim. îmi dă actele și până ce ajung la recepție le verific
Erau într-adevăr completate corect și rămân puțin surprinsă.
La recepție erau Andrew cu Mark și mă îndrept spre ei.
Eu: Aici ai actele. îi zic și i le întind
Mark: Mulțumesc. <spune și mi le ia din mână> Ne vedem acasă. zice și dă mâna cu Andrew
Andrew: Vreau să o găsesc așa cum am lăsat-o.
Eu: Ce ai în program în seara asta?
Andrew: Câteva vizite și nici o operație momentan. Să vedem ce o să apără peste noapte.
Eu: Poate o să fie o noapte liniștită. zic și-mi trec mâna prin păr
Andrew: Mergi și dormi puțin, te sun când să vii.
Eu: Nu, e ok. Și în plus trebuie să am grijă și de ei. zic și fac semn spre rezidenți
Andrew: Cred că le pot da de lucru. spune și pune mâna pe un teanc de fișe
Eu: Bine. Dă-le ocupație cât merg să-mi iau o cafea.
Acesta aprobă din cap și plec. Merg spre tonomatul de cafea care se afla la ieșirea din spital. Aștept să mi se prepare cafeaua și mă sprijin de aparat în timp ce casc.
Îmi iau cafeaua și merg spre unul dintre lifturi. Pe o bancă din apropiere o văd le Cristina. Nu prea vorbesc cu ea dar ne salutăm și ne ajutăm atunci când e nevoie.
Eu: Hei.
Își ridică privirea spre mine și rămâne puțin surprinsă.
Cristina: Bună.
Eu: S-a întâmplat ceva?
Cristina: Nu, totul e ok.
Eu: Poate nu te cunosc atât de bine dat ai pățit ceva.
Cristina: Nu mai am cu ce să-mi plătesc chiria apartamentului și trebuie să-l evacuez.
Eu: Nu cred că te ajută ceea ce o să spun dar mai am două camere libere.
Cristina: Și cu ce nu mă ajută?
Eu: Sunt în pod. Casa e destul de aglomerată. Francisco, Alex, Eva și eu. Dar dacă vrei și ești de acord poți veni și tu.
Cristina: Nu aș vrea să deranjez. În plus nu cred că sunt bine venită.
Eu: De ce nu? Toți suntem colegi aici.
Cristina: Vreau să contribui la cheltuieli.
Eu: Ok.
Cristina: Și nu prea îmi plac regulile. De asta nici nu am vrut un coleg de apartament.
Eu: Oricum nu se prea respectă regulile. spun și surâd
Cristina: O să-mi aduc mâine lucrurile.
Eu: Ok. Este o cheie sub ghiveciul de lângă ușă.
Cristina: Reținut. Promit că atunci când îmi găsesc o locuință am să plec.
Eu: Poți sta cât este nevoie.
Aceasta zâmbește și mă îmbrățișează.
Cristina: Mulțumesc.
Îi zâmbesc și mă ridic și plec. Merg spre lift și în timp ce așteptam mă uit pe geamurile mari ale spitalului. Vremea se schimbase. A început să plouă și deja se pornise o furtună. Posibil să avem ceva cazuri în seara asta.
Ușile liftului se deschid și intru. Îmi las trupul de peretele acestuia până ce ajung la etaj. Odată ce ies din acesta încep să-l caut pe Andrew și pe rezidenți.
Îi găsesc la una din galerii și mă așez lângă acesta. Își pune mâna pe piciorul meu și îl privesc în ochi. Îi zâmbesc și acesta face la fel.
Andrew: O să avem o noapte ușoară, sigur nu vrei să mergi să te odihnești puțin?
Eu: Sunt sigură. Mă simt bine. Am timp mâine să dorm.
Telefonul acestuia începe să sune și se ridică de grabă de pe scaun.
Andrew: Un pacient are convulsii. spune și pleacă alergând
Merg după el și când ajung îl ajut și intubez pacientul. În scurt timp se liniștește și îl conectez la un ventilator.
Andrew: Aș dori să-i mai facem un CT să nu fie cumva o hemoragie. îi spune unei asistente și aceasta notează pe tabletă
Ieșim din salon și mergem spre recepție.
Eu: Te gândești că ar fi ceva grav?
Andrew: Poate o hemoragie. Tocmai a trecut printr-o operație dificilă pe creier și e posibil.
Eu: Dacă nu este asta? Ce poate fi?
Andrew: Sunt simplu efect negativ al operației. Vedem după ce vin rezultatele CT-ului.
Eu: Bine. Merg să văd dacă mai sunt la galerie rezidenți. îi spun și îi zâmbesc în timp ce plec
Merg la galerie și aceștia erau acolo. Se vedea că sunt destul de obosiți și îi înțeleg.
Eu: Cu mine aveți ultima tură?
Jace: Nu. Mai avem cu cineva Scott Alex.
Eu: Bine. Dacă vreți mergeți și vă odihniți puțin.
Eric: Ne lăsați?
Eu: Da. Am trecut și eu prin momentele astea și știu că vă este greu. Doar că atunci când vă sunt vreau să veniți.
Emma: Bine.
Pleacă și eu mai rămân puțin la galerie. Mai aveam câteva ore și puteam merge acasă. Telefonul îmi sună și era Andrew și merg în fugă la el.
Eu: Deci? Ce s-a întâmplat? întreb și încerc să-mi trag răsuflarea
Andrew: Întâi liniștește-te. Are o mică hemoragie și trebuie să merg să-l operez. Vii și tu?
Dau aprobator din cap și merg împreună cu o asistentă să ducem pacientul în sala de operație.
Unul din infirmieri ne ajută să punem pacientul pe masa de operație și merg să mă pregătesc.
Andrew: Sigur ești în stare? Ești destul de obosită.
Eu: Nu cred că ai dormit mai mult decât mine.
Observ că îl amuză afirmația mea și mergem în sală. Într-adevăr era o operație foarte banală și asta s-a și dovedit că nici după o oră și 30 de minute pacientul era scos din sala de operație.
De abia după operația asta am început să simt și eu oboseala acumulată. Mă așez pe o targă care se afla pe sală și îmi închid puțin ochii.
Andrew: Peste o oră plecăm. Merg să completez câteva fișe.
Eu: Vin și eu. Vreau să am ocupație ora asta.
Andrew: E destul că trebuie să-ți cauți rezidenții pentru ai da pe cealaltă tură.
Eu: Bine punctat.
Îmi scot telefonul și încep să-i sun. În nici 10 minute erau la recepție unde îi așteptam.
Completez câteva fișe și îl văd pe Alex venind.
Alex: Veniți, ne așteaptă Jones. le zice și pleacă
Merg și eu să mă schimb și plec spre ieșirea din spital unde mă întâlnesc cu Andrew.
Eu: Sunt frântă. De abia aștept să dorm.
Acesta doar zâmbește și pornește spre casă. Când ajungem doar îmi dau hainele jos și iau unul din tricourile lui și mă pun în pat. Fiecare mușchi din corpul meu voia doar să se relaxeze.
Se pune și acesta lângă mine și mă ia în brațe și mă sărută.
Andrew: Somn ușor.
Eu: Vise frumoase.
