- Bună dimineața soare. sunt trezită de vocea plăpândă a lui Andrew
- Bună dimineața. îi răspund și mă ridic în șezut trecându-mi mâna prin parul dezordonat
Îmi întinde o cană de ceai și mă încrunt.
- Știi prea bine că nu ai voie cafea în perioada asta. îmi reamintește și îmi pune cana pe noptieră
- Nici măcar un strop. îl implor și fac o față de cățeluș
- Viv nu. zice și se ridică și pleacă
- Fie. zic și iau cana luând o gură din ceai
Merg în bucătărie și acesta pregătea micul dejun.
- E un moment oportun să vorbim despre lucrurile pe care nu le-am terminat, la micul dejun? întreb și mă așez pe scaun
- Dacă vrei tu să insiști așa de tare.
- Ai avocat? Doamne ce e cu întrebarea asta la mine, normal că ai. zic și îmi dau ochii peste cap
- Ești amuzantă. Am, doar că acum se ocupă de un alt proces.
- Hmm?! Ce îmi scapă?
- Mi-a murit un pacient și familia m-a dat în judecată ceva normal.
- Îmi pare rău.
- Oricum, până ce îmi termin procesul am nevoie de un alt avocat pentru divorț.
- Îți pot sugera eu unul. E un prieten bun și sigur te-ar ajuta.
- Ascult.
- E un prieten de-al lui Noah, adică sunt buni prieteni. Știu că a câștigat multe procese și restul. Nu mă prea pricep la acest capitol. spun și ridic ușor din umeri. Sigur te-ar ajuta. Am să-l sun pe Noah să-mi dea numărul lui și poți vorbi cu el.
- Ar fi minunat. îmi spune și îmi zâmbește punându-mi o farfurie cu clătite în față
- Cumva ai de gând să mă îngrași? zic și iau siropul de arțar
- Nu ar fi rău să pui câteva kilograme.
- Adică sunt prea slabă?
- Nu iubire, ești perfectă. spune și se apleacă peste masă și mă sărută
Când se retrage îmi dau ochii peste cap și îi zâmbesc. Încep să mănânc și se pune și el la masă.
- Te duc acasă sau rămâi aici? mă întreabă și îmi ia farfuria și o duce la chiuvetă
- O să merg acasă. Francisco e liber azi și i-am promis că o să stau cu el.
- Bine. Păi plecăm în cam 30 de minute.
- Ok.
Mă ridic de la masă și merg să mă schimb. Când sunt gata îl aștept pe terasă. Îmi scot telefonul și îi trimit un mesaj lui Francisco precum că vin acasă.
- Mergem? mă întreabă și mă cuprinde pe la spate
- Sigur. îi zic și ne îndreptăm spre mașină
Acesta conduce cu grijă dar în fața noastră se produce un accident. Acesta pune brusc frână pentru a opri mașina. Mă uit la el și acesta coboară din mașină la fel făcând și eu. Merg spre mașina care era răsturnată și înăuntru era un copil și mama lui.
- Sunt doctor Black. Doamnă sunteți bine? o întreb și încerc să deschid usa
- Copilul cum e? Nu-l aud. zice și începe să se panicheze
- Vă rog să fiți calmă. îi zic și merg spre ușa din spate pentru a vedea copilul
Era blocat în scaunul de copii. Ușa de aici se deschide și încerc să-l scot cu grijă. Îl întind pe pământ și verific să văd dacă are puls. Era slab dar se simțea.
- Vivien în 5 minute vine ambulanța. mă anunță Andrew
- Am nevoie de o mască de oxigen. îi zic
Aleargă spre mine cu o trusă de prim ajutor.
- Sebastian! o aud pe mama copilului și merg la ea. E bine?
- Încercăm să-l stabilizăm. Îmi puteți spune cum vă cheamă?
- Rose.
- Bine Rose. Trebuie să mai rezistați puțin până vine descarcerarea pentru a vă scoate.
- Aveți grijă de copilul meu vă rog.
- Asta facem.
- Ajutor! Cineva să mă ajute! aud țipetele unei femei și mă uit să văd de unde strigă
O văd departe de mașina cealaltă probabil a fost aruncată din ea. Alerg spre ea și era plină de sânge și respira foarte greu.
- Doamnă sunt doctor Black. Îmi puteți spune ce vă doare?
Își pune mâna pe piept și după îi alunecă pe pământ. Îi verific punsul și nu se simțea. Încep să îi aplic manevrele de resuscitare până vine prima ambulanță.
- Vivien cum e? strigă la mine Andrew
- Încă nu are semne vitale. Când ajunge ambulanța?
- Trebuia să ajungă deja.
- Cum e copilul?
- E stabil dar are contuzii. Mai este cineva în mașină aceea?
- Nu știu. Nu am verificat. Dar nu o pot lăsa.
- De cât timp îi faci masaj cardiac?
- Nu știu. De 5-10 minute, cred.
- E moartă. Du-te și verifică.
Mă opresc si mă ridic și plec către mașină. Mai era un bărbat cu multe leziuni la cap.
- Domnule mă auziți? întreb și încerc să deschid ușa dar era înțepenită. Andrew nu răspunde. îl anunț și în momentul acela apare ambulanța, descarcerarea și poliția
- Am ajuns cât de repede s-a putut. spune un polițist
- Avem două persoane încarcerate, un copil și o femeie decedată. le zic și îmi pun mâna pe abdomen din cauza dureri
Când mă uit sângeram. La naiba mi s-au desprins suturile.
- Doamnă aveți nevoie de îngrijiri. zice și se uită la bluza mea
- Nu, sunt bine. Aveți grijă de ceilalți. îi zic și îmi închei hanoracul
- Hei, cred că putem pleca. mă anunță Andrew când ajunge lângă mine
- Ok. îi zic și mergem spre mașină
Când ajung lângă mașină mă uit spre abdomen și sângele trecuse și prin hanorac și mâna îmi era murdară cu sânge.
- Andrew. îi pronunț numele și încep să mă panichez puțin
Acesta vine pe partea mea și ochii i se măresc când mă vede.
- Viv te-ai forțat prea mult. Mergem de urgență la spital. zice și scoate câteva bandaje și mi le pune
Ne urcăm în mașină și acesta conduce cu puțin peste limita legală.
- Andrew condu mai încet nu cred că e necesar să facem și noi accident. îi zic și îmi pun mâna pe a lui
- Nu ar fi trebuit să te las să cobori. E numai vina mea. se învinovățește
- Ba nu. În primul rând eu trebuia să am grijă de asta și în al doilea rând trebuia să mă opresc atunci când a început să mă doară. Acum totul o să fie bine. îi zic și îi zâmbesc
Acesta schițează un zâmbet și îmi sărută mâna. Odată ajunși la spital merg direct la urgente și îl caut pe Young. Îl văd completând câteva fișe și merg spre el.
- Bună. Mă poți ajuta? îl întreb când își îndreaptă privirea spre mine și îi arăt bandajele
- Black ce ai făcut? Parcă ți-am zis ceva.
- Scuze. Dar s-a produs un accident am ajutat și s-a ajuns la asta. îi zic în timp ce merg spre o traumă pentru a-mi face cusăturile. Nu am vrut să se întâmple asta. continui când îl văd dezamăgit
- Se putea întâmpla ceva mult mai grav. îmi zice și îmi face o perfuzie și administrează și câteva calmante de durere
- Știu. Nu m-am gândit pe moment când am văzut acele persoane.
Acesta începe să-mi refacă copcile și încerc să nu privesc. Nu îi ia mult până ce termină și începe să strângă lucrurile pe care le-a folosit.
- Cum e? îl văd pe Andrew intrând și era puțin panicat
- Bine. Încercă să o ți de la orice efort. îi zice Young și dau mâna
- Asta o și să fac.
Young pleacă și acesta se așează pe un scaun lângă pat.
- L-am sunat pe Francisco și o să vină să te ia.
- Știi că puteam lua și un taxi, nu? Nu-mi plac lucrurile astea. Parcă sunt ținută în puf.
- Acuma e o perioadă mai delicată înțelege.
- Eu înțeleg. Voi nu o faceți. Mă pot descurca și singură în anumite momente. Nu am nevoie mereu de ajutorul vostru.
- Vivien nu te încăpățâna.
- Te rog să pleci.
Acesta oftează și se ridică de pe scaun.
- Sună-mă sau dă-mi un mesaj când ajungi acasă. spune și pleacă
...
Când intru în casă îl văd pe Francisco pe canapea și merg spre el.
- Bună. îi spun și îi zâmbesc
- Bună. îmi răspunde și mă ia în brațe. Vreau să vorbesc ceva cu tine.
- Pare serios.
- Vreau să-mi iau o mică vacanță.
- Pleci?
- O perioadă. S-au întâmplat multe și vreau să-mi pun ordine în gânduri.
- Deci pleci. zic și simt cum ochii mi se umezesc
- Am să mă întorc. Promit.
- De ce acum?
- Acum am simțit că e momentul. Aș vrea să se așeze totul și după am să mă reîntorc.
- Unde pleci?
- Merg acasă. zice și zâmbește când o spune
- Ți-e dor?
- Da. Chiar îmi este dor de locul unde am atâtea amintiri frumoase. Vreau să-mi văd tatăl și am să mă întâlnesc și cu Justin.
Îi zâmbesc. Doar atât pot să fac. Simt că-l pierd, deși a zis că se întoarce.
- Nu vreau să te întristezi. O să vorbim zilnic. Și oricum ai atâtea persoane lângă tine nu trebuie să te îngrijorezi.
- Dar nu o să fii tu. Nu vreau să te pierd. îi spun și las câteva lacrimi să-și facă apariția
Acesta mi le șterge și mă ia în brațe.
- Nu ai să mă pierzi. Îți promit. spune și mă sărută pe creștetul capului
