Merg pe holurile spitalului în timp ce citesc din jurnal. După ce dau încă două pagini apare numele George Webber îmi ridic privirea și privesc preț de câteva minute în gol. Ce treabă are șeful meu cu mama? De asta a ținut mama să vin la acest spital?
- Hei ce e cu tine? Zici că ai văzut o fantomă. îl aud pe Mark și închid jurnalul
- Trebuie să plec.
- S-a întâmplat ceva?
- Ai toate fișele completate. Dacă ai nevoie de mine sună-mă. zic și merg alert pe hol
Mă opresc când ajung în dreptul unei camere de odihnă și intru. Mă pun pe patul suprapus și încep să citesc.
Se pare că au avut o relație dar înainte de a se căsători cu tata. Mai răsfoiesc la întâmplare și opresc la o pagină unde era din nou numele lui.
"Nu i-am putut spune niciodată adevărul lui George. Ce a avut să reiasă după acea noapte...." nu mai pot citi. Pagina avea multe pete de vin cred.
Nu cred că el ar fi tatăl meu biologic dar totuși totul a fost scris în anul în care m-am născut eu. Poate e o coincidență?
Mă ridic și merg spre biroul lui. Trebuie să-mi dea și el o explicație. Trebuie să știe ceva, nu are cum.
Alerg spre biroul lui și intru fără a mai bate la ușă.
- S-a întâmplat ceva Black? mă întreabă atunci când își ridică privirea din acte
Merg spre el și îi pun jurnalul pe birou la pagina la care am rămas.
- Ai vreo legătură? zic și îmi pun mâinile pe birou sprijinindu-mă
Acesta citește și mai dă câteva pagini.
- Vivien totul are o explicație.
- Tu ești?
- Vreau să-ți explic.
- Da sau nu!! țip la el și încep să mă plimb prin birou
- Da. Dar am aflat înainte de a muri ea.
- Nu cred. zic și îmi trec o mână prin păr. De asta erai așa drăguț cu mine. De asta suna-i să vezi de starea mea?
- Eu și cu mama ta am fost buni prieteni. M-am revăzut cu ea după ceva timp și aflasem că era și căsătorită și îl avea și pe fratele tău. Doar că în acea zii când ne-am văzut, am stat mult la povesti și ne-am adus aminte și de noi și lucrurile au degenerat.
- Și uite așa am apărut eu.
- Nu am știut. Înainte de a muri mi-a spus să am grijă de tine fiindcă ești fica mea. Și venirea ei aici a fost pentru a ne spune adevărul.
- Acum. După atâția ani. Nu știu ce să cred. Ai mai vorbit cu ea de atunci?
- Nu. Nu am mai cautat-o. Știam că are o familie și însemna să mă bag unde nu trebuie.
- Doamne. Poate de asta nu ți-a zis. zic și merg și iau jurnalul de pe birou
- Mi l-ai putea lasă? mă întreabă
- Nu cred că e momentul.
- Înțeleg. Vreau să știi că nu ești obligată să mă consider tatăl tău.
- Încă nu pot digera asta.
- Te înțeleg.
- Asta nu te face să mă favorizezi. Sunt o rezidentă și dacă greșesc vreau să fiu sancționată pentru a învață.
- Am înțeles. Acum nu aveai vizitele?
- Ba da.
- O zii frumoasă în continuare dr. Black.
- Mulțumesc.
Ies și văd câțiva rezidenți și pe Andrew și Mark. Am uitat că pereții exteriori a încăperii erau din sticlă.
- De ce vă holbați? Nu aveți altă treabă? zic și dau ușor din mână cum le-aș face semn să plece
Merg spre Andrew și Mark care nu zic nimic și mă opresc în fața lor.
- Ăm.. spun puțin stânjenită dar nu știu de ce
- E totul în regulă? mă întreabă Andrew
- Da cred. Veniți la cină? întreb și ridic ușor din umeri
- Da, cred. zice Mark și se uită dubios la mine
- Bine. Plec cu o oră mai repede. spun și trec printre ei
Din perspectiva lui Andrew
- Sigur e bine? îl aud pe Mark și mă uit spre el
- Cu siguranță nu. Ce s-a întâmplat între ea și șef? De ce se certau?
- Poate aflăm la cină.
- Știi că în mod normal nu aș fi fost de acord.
- Știu. Dar invitația nu vine de la tine.
- Ai dreptate.
Merg la vizite dar gândul în este la cearta dintre Vivien și Șef. Părea ceva serios.
...
Îl aștept pe Mark în fața spitalului pentru a merge la Vivien.
- Mergem? îl aud când iese pe ușa spitalului
Aprob din cap și ne urcăm în mașină.
- Ai semnat actele?
- Da. Oficial nicio foaie nu mă mai leagă de nimeni.
- Prevăd că o să apără o foaie nouă.
- Nu știu. zic și ridic din umeri
- Nu vrei să fie ceva serios între tine și Vivien?
- Nu am spus asta. Eu aș vrea dar ea nu cred că ar vrea să ajungă acolo.
- Eu mi-o pot imagina în rochie de mireasă.
- Nu cred că ar vrea să facă nuntă la cum o știu.
- Să știi că pot fi din nou cavaler de onoare.
- Mai vedem. spun și parchez
Când ajungem în fața ușii bat ușor.
Din perspectiva lui Vivien
Aud o bătaie în ușă și merg să deschid.
- Ați ajuns. zic și îi iau pe amândoi în brațe. Poftim. spun și le fac loc să intre
Masa era aranjată și Alex mai trebuia să pună salata.
- Alex știi cumva unde e Eva?
- Trebuie să apară. Era pe drum.
- Bine. spun și merg în cameră să mă schimb
Îmi schimb toate hainele fiindcă miroseau doar a mâncare. În timp ce mă îmbrăcăm Andrew intră și vine spre mine și mă prinde de umeri.
- Vivien ce se întâmplă cu tine?
- Nimic. Haide să mâncăm că se răcește.
- Ai băut?
- Am vorbit cu Young și mă lasă.
- Să-l sun?
- Dacă nu mă crezi sună-l. îi spun și îl ocolesc și cobor
Atunci Eva intră în casă și fața i de schimbă când îl vede pe Mark.
- A rămas doar între voi. Poartă-te normal. îi șoptesc la ureche
Aceasta pleacă în camera ei și eu merg la ceilalți. Aduc pe masă o sticlă de vin și pahare după mă așez și eu la masă.
Alex deschide sticla de vin și pune la fiecare în pahar.
- Și. S-a întâmplat ceva noi azi? întreabă Alex în timp ce mânca
- Mâine am o operație mai delicată. Înlocuire de maxilar. spune Mark și bea puțin din vin
- Interesant. o aud pe Eva când intră în sufragerie și se așează la masă
Văd câteva schimbări de priviri între cei doi dar nici unul nu spune nimic.
- Mâine sper să lucrez cu tine. spune Alex și surâde
- Mâine ești tot cu Jonson, frate.
- Cum îl suportați pe omul ăsta. Îmi face viața un chin. zice Alex și își termină paharul de vin
- Hei, dacă vrei să ajungi un bun cardiolog, cu ajutorul lui o să ajungi. îi spun
- Azi am semnat actele. îmi spune Andrew și mă prinde de mână
- Ce veste bună. zic și schițez un zâmbet
- Nu prea te încântă acest lucru.
- Ba da. Doar că mi se pare un lucru dificil și nu știu cum să reacționez. spun și îmi termin paharul de vin
Acesta nu zice nimic și se întoarce la farfuria lui.
- Miroase ceva a ars? întreabă Mark și ochii mi se măresc
Am uitat peștele în cuptor, la naiba. Mă ridic repede de pe scaun și fug în bucătărie. Deschid cuptorul și iese doar fum. Scot tava și era ars. La naiba, ziua asta poate merge mai prost?
Pun tava pe aragaz și îmi pun mâinile în cap. Merg înapoi spre aceștia și mă opresc în tocul ușii.
- Sper să fiți mulțumiți doar cu salata, garniturile și desertul fiindcă peștele s-a dus. zic stanjenită
- E în regulă. spune Andrew și îmi face semn să mă așez
- Ba nu e. V-am invitat și am dat-o în bară. zic și îmi las capul în mâini
O simt pe Eva cum se ridică și pleacă. Nu durează mult și se întoarce.
- Avem un pui. Vă place? întreabă
- E perfect. îl aud pe Alex
Nu mai zic nimic și îmi mai pun un pahar de vin.
...
Eva a remediat situația și Mark cu Alex au început să facă glume și să vorbească de toate asistentele de prin spital. Am râs mult dar am și băut mult și mă simt mai mult decât amețiță.
- Deci Vivien ce s-a întâmplat azi cu șeful? întreabă Mark ironic
- A da. Nimic. E chiar amuzat. Știi ieri a venit tata..
- A venit tatăl tău? întreabă Andrew și rămâne puțin surprins
- Da. Mi-a adus câteva jurnale de a mamei și să vedeți partea tare.
- Surpindene. zice Mark și râde
- Am aflat că e tatăl meu biologic. Comic nu? spun și încep să râd dar toți ceilalți se opresc. S-a întâmplat ceva? îi întreb și mă uit la ei
- Ești în regulă? întreabă toți deodată
- Da.
- Eu cred că am să mă retrag. Mă bucur că m-ai invitat. spune Mark și mă îmbrățișează. Ne vedem mâine.
Dau afirmativ din cap. Îi văd pe Alex și Eva cum încep să strângă de pe masă.
- E ok. Strâng eu. le zic și iau o farfurie dar o scap. La naiba.
- E în regulă Viv. Eu mâine și așa sunt de noapte și Alex la fel. Tu ești de dimineață mergi și odihnește-te. îmi zice Eva și îmi zambeste
- Merci. Rămân datoare.
- Haide Viv. spune Andrew și una din mâinile lui e pe spatele meu
- S-a întâmplat ceva?
- Nu. Haide la somn
...
