Mă trezesc pe canapeaua din sufragerie destul de mahmură. Stai. Mă uit sub pătură și eram goală. Mă ridic și mă uit în jur și îl văd pe Andrew venind dinspre bucătărie cu un prosop în jurul taliei.
- Bună dimineața, soare. îmi zice și îmi întinde o cană de cafea
- Bună. zic și mă acopăr mai bine
Sorb din cafea și îmi las capul ușor într-o parte.
- Și acum? întreb într-un final
- Păi nu ne putem preface că nu s-a întâmplat nimic.
- Dar nici nu putem face asta.
- De ce?
Wow nu mă așteptam să întrebe asta
- Ești îndrumătorul meu. Nu cred că e legal.
- De ce trebuie să ne gândim la asta?
Nu-i răspund și mă ridic.
- Trebuie să merg să fac un duș. Revin.
Plec către baie și intru sub apa caldă. Nu-mi vine să cred că am făcut asta. În ce mă transform? Dacă o să afle ceilalți chiar că nu o să mai am vreo șansă să mă împrietenesc cu ei. După ce ies îmi iau halatul pe mine și merg în cameră la mine. Mă îmbrac și iau câteva haine de a lui Noah să-i duc. Nu mi-a cerut dar nici nu poate pleca cu aceleași haine.
- Poftim. îi spun și îi întind hainele
- Mulțumesc?
- Sunt ale fratelui meu.
- Ok.
Se îmbracă și eu îl aștept pe canapea. Când își face apariția se așează lângă mine.
- Deci... spune și se oprește
- Nu putem face asta. Nici nu ne cunoaștem, nu se poate întâmpla asta. A fost o aventură și atât. zic repede și deja nu mai sunt pe canapea
- Ne știm de 2 ani.
- Doar atât. Tu nu știi nimic despre mine nici eu despre tine.
- Dar putem afla.
- Nu se poate.
- Mai vedem. zice și își strânge lucrurile
- Trebuie să o consider ca pe o amenințare ceva?
- Nu doamne. Am spus că mai vedem. Azi lucrezi tot cu mine. Ne vedem la spital. zice și iese din casă
Îl sun pe Noah și sunt fericită că mi-a răspuns destul de rapid.
Apel telefonic
- Noah, cred că am făcut o prostie
- Te ascult.
Încep să-i povestesc ce s-a întâmplat în timp ce mă plimb de colo-colo.
- Nu e chiar o prostie. S-a întâmplat Viv. Ia-o ca pe un semn. Vezi ce se întâmplă.
- Asta îmi zici?
- Ce aș putea să-ți spun. Ești destul de deșteaptă încât să-ți dai și tu seama. Măcar te atrage?
- Noah!!
- Spune.
- Fizic da.
- Cred că e un tip de treabă. Distrează-te și tu. În ultimi ani....
- Știu, nu trebuie să-mi reamintești.
- Atunci. Și pe ceilalți dăi naiba, de ar știi cât de tare ești. Nu știu ce pierd
- Bine. Mulțumesc. Trebuie să plec.
- Bine. Pa.
Apel încheiat
Plec către spital și parchez ca deobicei. Merg să-mi iau o cafea și mă îndrept către intrarea spitalului.
Ajung la lift și în timp ce îl aștept sorb din cafea. Simt o persoană lângă mine și îmi întorc privirea.
- Bună dimineața, dr Black.
- Bună dimineața, dr Sloan.
Acesta zâmbește și intrăm în lift. Mă duc ca de obicei în spate și îmi las corpul sprijinit de perete.
- Azi începem cu vizitele și poate o să fie și o operație. spune și apasă pe nr 5.
- Bine. Mulțumesc. Tot cu Alex?
- Da.
Merge din nou către butoanele liftului și îl oprește.
- De ce ai făcut asta? întreb și arăt cu mâna spre panou
- Nu mă pot comporta ca și cum nu s-a întâmplat nimic.
- Știu. spun și oftez. Dar trebuie, măcar în fața celorlalți
- Hmm.
Vine spre mine și îmi pun mâinile în jurul gâtului său. Mă ridic puțin pe vârfuri și îl sărut. Nu știu cât de bine e asta dar odată ce am măcar o persoană cu care să vorbesc. Acesta apasă butonul pentru a porni liftul. Până ce se deschid ușile acesta mă sărută și nu-mi dă drumul. Când aud ușile că se deschid îl împing și și mă așez la locul meu. În fața ușilor se aflau câțiva stagiari care se uitau cam dubios.
- O zi bună în continuare dr Black.
- Mulțumesc, la fel.
Ies din lift și merg către vestiar. Observ că am câteva pete de cafea pe cămașă. Firar. Îmi deschid dulapul și îmi dau cămașa jos. O să fie greu de scos. Îmi iau hainele de serviciu pe mine și le pun pe celelalte la loc.
- Azi lucrez tot cu tine. Sper să nu te mai dai în spectacol. îl aud pe Alex din spatele meu
- Începi din nou? Ieri am făcut ce am considerat și prea puțin ce mă interesa cine era în jurul meu. Nu-ți convine poți face schimb cu altcineva și să nu mă mai vezi, ok?
- Nu trebuie să ridici tonul. Trebuie să mergem la vizite ne așteaptă dr Sloan.
Mă ridic de pe bancă și mergem către saloanele pe care trebuie să le vedem. Mergem către primul salon și deja Andrew era acolo. Când mă vede începe să zâmbească și eu la fel. Îl observ pe Alex și iau tableta de pe masă și încep să spun datele pacientului. După ce termin las tableta jos și merg să-l consult. Totul se aude bine deci e pe calea cea bună.
Iesim din salon și merge la următoarele
...
După ce terminăm vizitele și nu s-a mai întâmplat nimic din fericire îmi iau preț de câteva minute o pauză. Stau în fața tabelului cu operați și le analizez pe toate.
- Bună.
Îmi întorc privirea și când îl văd pe Francisco îi sar în brate.
- Hey. îi răspund și încep să zâmbesc
Chiar îmi era dor. În ultimi ani nici nu prea am mai vorbit.
- Ce faci aici? îl întreb
- Tocmai ce m-am transferat aici, bine știam că ești aici.
- O wow. Nici nu mă așteptam să te văd doctor.
- Ce nu-mi stă bine așa? întreabă și se uită la hainele sale
- Ba da. Îți stă perfect.
- Și cum o duci? Mi-ai lipsit mult de tot.
- Și tu mie. E totul bine. Poate după mergem să bem ceva să mai povestim?
- Mi-ar face plăcere.
- Dr Black, întrerup? îl aud pe Andrew din spate
- Nu. S-a întâmplat ceva?
- Salonul 15 acum.
Mă întorc și plec alergând spre salon. Sper să nu fie ceva grav.
- Alex ce naiba...
Îl văd cum taie coapsa pacientului.
- Trebuia să eliberez presiunea altfel pierdeam piciorul. Trebuie să-l ducem în sala de operație și să sunăm la ortopedie.
Apăs pe frânele patului și îl împing afară spre lift. Odată ce ajungem în sala de operații doctorii deja se spălau.
- Hai dute și tu. îi zic și îl împing
- Mă lași pe mine?
- Tu ai făcut toată treaba. Și data viitoare nu te mai da mare așa în fața îndrumătorulul.
Acesta rânjește și pleacă. Ies și eu și merg către scări.
- Tu nu ai rămas? îl aud pe Andrew
- El a făcut toată treaba, eu doar l-am ajutat. Merită asta. spun și cobor scările
- Vino cu mine.
- Unde?
- Doar vino.
Merg după el până în camera de odihna. Încuie ușa și vine spre mine și mă sărută.
- Poate veni oricine.
- E încuiată.
- Și dacă vrea cineva să intre?
- Să aștepte.
Râd ușor și mă ia pe sus și mă pune pe pat. Se pune deasupra mea și și își plimbă una din mâini dea lungul corpului meu. Îmi dau bluza jos și el la fel. Telefonul începe să-mi sune și îl caut cu mâna în timp ce-l sărutam pe Andrew. Îmi deschid ochii și văd că e Francisco.
- Stai. îi spun și se oprește
Apel telefonic
- Hei, pe unde ești?
- Ăm. La galerie.
- Sigur. O lăsăm așa. Ne vedem diseară?
- Da, normal. La 8?
- Da e perfect.
- Păi ne vedem în fața spitalului.
- Bine. Ne vedem. Protejeazăte. o spune în șoaptă și închide
Apel încheiat
- Cine era? întreabă și se așează lângă mine
- Un prieten.
- Îmi face concurență?
- Poate. spun și îmi așez capul pe pieptul lui. Ar trebui să plec.
- Și eu. Ne vedem diseară?
- Trebuie să mă văd cu Francisco.
- Pot veni după. spune și începe să mă sărute pe gât în jos
- Azi nu se poate. spun și mă ridic
Îmi iau halatul de pe jos și mă îmbrac. Descui ușa și înainte de a ieși mă uit în stânga și în dreapta. Ies și o iau spre lift. Acolo mă întâlnesc cu Alex și pare destul de fericit.
- Cum a fost operația? îl întreb când ajung în dreptul lui
- Nici măcar nu știi ce ai pierdut. A fost super.
- Mă bucur să aud asta. îi zic și zambesc
- Vrei să vii cu noi să sărbătorim?
- "Noi"?!
- Da. Cristina, Justin și Eva.
- Nu. E ok. Am alte planuri. Dar mulțumesc.
- Bine. Noi oricum o să fim la barul din față, dacă te răzgândești te așteptăm.
- Ok. îi spun și ies din lift
Merg să mai completez câteva hârtii de ale pacienților și sunt gata de plecare. Nici nu știu când a trecut și ziua de azi.
...
Sunt în fața spitalului și îl aștept pe Francisco. Îl văd venind și încep să merg către mașină.
- Ai întârziat. îi spun în timp ce îmi scot cheile de la mașină
- Scuze. A intervenit o operație și am rămas.
- Bine. Unde mergem?
- Sicer sunt destul de obosit. Prefer să stau pe o canapea cu o bere și să mănânc pizza.
Îmi dau ochii peste cam și îl invit la mine. După ce parchez mergem în casă și îl văd deja cum se face comod.
- Nu aș putea sta cu tine? mă întreabă și face o față de cățeluș
- Vei să zici că nu ai unde sta?
- Păi am găsit ceva cu chirie dar nu e convenabil. Așa putem împărții cheltuielile.
- Vedem. spun și mă așez și eu pe canapea. Și ce mai faci? Cum o duci?
- Bine. Sau nu chiar atât de bine. Totul a început să devină din ce în ce mai complicat.
- Te înțeleg. spun și oftez. Mai știi ceva de restul?
- Nu prea multe. Cel puțin știu că Jace e plecat în Canada dar nu știu de ce.
- Aham.
- Ai mai vorbit cu el?
- De atunci nu. Sau cu alt cineva.
- De ce te-ai retras așa deodată?
- Așa am simțit. Voiam să fiu singură.
- Și ți-a prins bine?
- Sinceră să fiu, nu. Dar a trecut.
Aud soneria de la ușă și merg să văd cine e. Când deschid îl văd pe Andrew și îl opresc pentru a nu intra.
- Ți-am zis să nu vii.
- Cine e? îl aud pe Francisco și vine în spatele meu. O, bună seara dr Sloan.
- Bună Hunt.
- Ar trebui să plec?
- Nu. îi zic și mă întorc
- Atunci vă las. spune și pleacă din nou în sufragerie
- De ce ai venit?
- Am vrut să te văd.
- Păi m-ai văzut, acum poți pleca. Serios acuma, nu vreau să am probleme.
- Ok. Ne vedem dimineață.
- Bine. Mulțumesc. Noapte bună.
- Noapte bună. se apropie și mă sărută pe obraz
Închid ușa și îmi trec mâna prin păr.
- Scuze. îi zic lui Francisco când ajung în drept cu el
- N-ai de ce. Și cum e îndrumătorul?
- Te rog să nu faci mișto cu mine. Și nu trebuie să afle nimeni.
- Bine. Secretul tău e în siguranță.
- Merci mult. Eu cred că o să mă duc la somn. Noapte bună.
- Noapte bună, Viv.
Îi zâmbesc și plec spre camera mea. Știu că o să-și țină gura dar tot mi-e frică. De abia am început să mă înțeleg cu Alex nu aș vrea să stric ceva. Chiar vreau să-mi fac prieteni aici.
