Mă trezesc mahmură și cu o durere insuportabilă de cap. Am băut prea mult aseară. În timp ce-mi masam tâmplele îmi aduc aminte ce am făcut aseară. La naiba.
Ușa se deschide și îl văd pe Andrew intrând și îmi las capul înapoi în pernă.
Andrew: Cum te simți?
Eu: Pleacă. Și așa mă simt stânjenită pentru ce am făcut aseară.
Andrew: Stai liniștită. Cum te descurci? mă întreabă și mă ia în brațe
Nu-i răspund și doar îmi trec mâna peste față.
Andrew: Vrei să stai azi acasă?
Eu: În niciun caz. spun și mă ridic de pe pat
Andrew: Bine. Mă duc să-ți pregătesc un ceai și tu între timp ia pastila și pregătește-te.
Îl aprob din cap și îl privesc ieșind din cameră. Iau pastila pe care mi-a pus-o pe noptieră alături de un pahar de apă. Mă duc cu greu la baie pentru a face un duș și de a mă pregăti.
Cobor agale unde mă încalț și îmi iau geaca pe mine.
Andrew: Aici e ceaiul tău. spune și mă sărută pe obraz
Eu: Merci. Mergem?
Andrew: Sigur.
Ieșim din casă și ne urcăm în mașină. Tot drumul a fost liniștit și doar am privit pe geam. Mă simt inconfortabil azi mai ales că sunt și cu Mark după seara ce a trecut.
Andrew: Am ajuns. mă trezește din gândurile mele și cobor din mașină
Mergem spre lift și la puțin timp văd cum apare și Addison. Îmi dau ochii peste cap și intru în lift. Mă sprijin de peretele acestuia și astept să ajung la etaj.
Andrew: Ne vedem mai tarziu. îmi spune și mă sărută
Îi zâmbesc și la următorul etaj cobor și eu. Merg spre vestiar și mă împiedic de vreo două ori. Când ajung mă schimb repede fiindcă deja sunt în întârziere. Merg spre recepție și îl văd pe Mark și încă câțiva rezidenți.
Mark: Ai întârziat dr. Black. zice și îl văd cum zâmbește subtil
Eu: Mă scuzați. Nu o să se mai repete. îi răspund și îmi iau o tabletă și merg lângă el
Mark: Dr. Black aceștia sunt noi rezidenți. Te descurci de aici cu ei. spune și se întoarce
Mă duc după el și îi simt pe restul cum mă urmează.
Eu: Și ce ar trebui să fac cu ei? îl întreb încet fără a mă auzi
Mark: Te descurci. Mergi pe la urgențe, galerii vezi tu.
Eu: Încă nu am voie la urgențe. Știi asta.
Mark: A da. Atunci arată le cum să supraviețuiască.
Îmi dau ochii peste cap și îl împing ușor.
Eu: Ce amuzant. Voiam să te rog să uiți seara trecută. zic puțin stânjenită
Mark: Dar a fost o cină foarte bună.
Eu: Știi prea bine la ce mă refer.
Mark: Bine. E secretul nostru. <zice și face semn cum și-ar trege un fermoar peste gură>. Te chem după vizite.
Îmi dau din nou ochii peste cap și-l fac să râdă. Acesta se îndepărtează și mă întorc către rezidenți.
Eu: Deci să nu cumva să trebuiască să vă caut pe aici că vă ia naiba. Acum fiecare să-și spună numele cel mic.
- Eric.
- Emma.
- Anna.
- Jace.
Eu: Bine. spun și îmi duc mâna la frunte
Emma: Deci ce o să facem azi? Mergem ma vizite?
Eu: Nu. Avem acte de completat.
Eric: Unde se află galeriile?
Eu: O să afli.
Merg înapoi spre recepție și o asistentă îmi dă actele și îi zâmbesc. Mă uit puțin peste ele și după verific dacă este vreo operație pentru ai duce și să-mi completez în liniște actele.
Eu: O să mergem să vedem o operație. le spun și mă îndrept spre galeria 2
În timp ce mergeam aud câteva șușoteli și mă face să fiu mai atentă la ei.
Anna: Sigur e ceva între ea și dr. Goran.
Emma: Știu. Prea apropiați erau.
Jace: N-ai ce spune. E bună.
Anna: Taci. Sigur e una din alea care se culcă cu îndrumătorii.
Jace: Se vede cum și tu ai vrea una mică cu Goran.
Îmi dau ochii peste cap și intru în galerie. Mă pun pe primul rând și ceilalți sunt pe cel de-al doilea rând în spatele meu.
În sală intră un pacient și din urmă îl văd pe Andrew și merge să vorbească cu pacientul după pleacă să se pregătească și el.
Andrew: Hei toată lumea. Este o zi frumoasă pentru a salva vieți. Să înceapă distracția. spune și merge la locul lui
Își ridică privirea și mă observă. Îmi zâmbește chiar dacă purta mască.
Emma: Sigur îmi zâmbea mie.
Eric: Tu măcar știi cine este?
Emma: Normal. E Sloan Andrew și e neurochirurg. E unul din cei mai buni din țară.
Jace: Sigur nu se uita la tine.
Emma: De ce nu?
Jace: Ești rezidentă în primul an.
Emma: Asta nu contează.
Jace: Tot nu o să fie cu tine. Și Anna poate o să te culci cu Goran dar nu o să fie nimic între voi.
Râd încet și îmi acopăr gura cu mâna în timp ce semnez o foaie.
Simt o persoană care se așează lângă mine și îmi ridic privirea. Îl văd pe șef, încă nu o să-l numesc tată.
Webber: Ce e așa amuzant?
Îi fac semn să se uite în spate și surâde și el.
Webber: Înțeleg. Multe bârfe.
Eu: Și încă cum.
Văd multă agitație în sala de operație și îmi închid toate dosarele. Tensiunea pacientului începe să scadă.
Andrew: La naiba. Aspiră!!! țipă la una din asistente
Își ridică privirea și se uită fix la mine.
Andrew: Black! Poți veni.
Mă uit la șef și dă afirmativ din cap. Îi dau lui Jace dosarele și plec în fugă. Mă spăl repede și cu grijă și intru în sală. O asistentă mă ajută să-mi pun halatul și mănușile și merg lângă Andrew. Iau aspiratorul din mâna asistentei și încep să aspir.
Eu: De unde vine toată hemoragia asta?
Andrew: Trebuie să aflăm. face contact vizual cu mine și după își îndreaptă privirea spre creier
Anestezistul: O pierdem.
Andrew: Mai vreau două unități de sânge!
După puțin timp Andrew găsește sursa hemoragiei și pune o clamă pentru a o opri.
Anestezistul: Tensiunea crește.
Andrew: Bun. Haideți să scoatem tumoarea asta. zice și surâde
Telefonul îmi sună și pun o asistentă să vadă cine e.
Asistenta: Dr. Black este dr. Goran.
Eu: Anunță-l că sunt în operație.
Continul să aspir și să tai cu grijă pe lângă tumoare și acesta o scoate. Se uită să vadă dacă totul e în regulă și închide.
Andrew: Încă o viață salvată. zice și își dă masca jos
Ieșim din sala de operație și merg să-mi spăl mâinile.
Andrew: Mulțumesc.
Eu: Sunt sigură că te-ai fi descurcat și fără mine.
Andrew: Poate. Dar am vrut să te am lângă mine.
Îi zâmbesc și mergem spre recepție.
Andrew: Când mergi să-și scoți suturiele?
Eu: Cred că azi. S-a prins bine operația. De abia aștept să mă întorc cu totul. M-am saturat de acte.
Andrew: Atunci mâine ești cu mine. zice și îmi dă o șuviță de păr după ureche
Eu: Bine. spun și îmi pun o mână pe pieptul lui
Acesta se apleacă și mă sărută în timp ce își poziționează una din mâini pe soldul meu.
Emma: Ămm dr. Black.. o aud și mă despart de Andrew
Andrew: Ne vedem.
Eu: Bine. Spune. îmi îndrept privirea spre rezidenți
Jace: Actele. spune și mi le întinde
Eu: Merci. Ne-a chemat dr. Goran. le zic și o iau înainte
Jace: Ți-am zis că nu se uita la tine.
Anna: Și atunci umblă cu amândoi?
Jace: Nu știu dar îmi place.
Îmi dau ochii peste cap și ajung la recepție unde se afla și Mark.
Eu: Spune. De ce m-ai chemat.
Mark: Vezi că te cheamă Zach.
Eu: Bine. Unde îl găsesc?
Mark: Vezi la chirurgie. Acolo trebuie să fie.
Eu: Merci. Ți las ție. îi zic și plec lăsându-l cu rezidenți
Merg spre scări și urc până la chirurgie. La recepție îl văd pe Jonson completând niște acte.
Eu: Am venit. Spune.
Zach: Mergi te rog în salonul 1.
Îl aprob din cap și merg. Mă așez pe pat și îl aștept.
Zach: Te-am văzut azi în sala de operație.
Eu: Nu am depus efort. Și oricum s-a prins bine operația. zic și îi arăt
Zach: Într-adevăr arată bine. Acum haide să luăm ce e în plus.
Mă întind pe pat și ia o pensetă și îmi scoate firele. Nu durează mult și durerea a fost suportabilă.
Mă ridic în șezut și îmi aranjez haina.
Eu: Deci de mâine mă pot întoarce în sală? zic și îmi împreunez mâinile cum l-aș ruga
Zach: Da. De mâine te întorci și la aglomerația din urgență. zice și râde
Eu: Ce bine.
Zach: Nu mă așteptam să fii atât de entuziasmată.
Eu: Odată ce nu am toți acei rezidenți pe cap mi-e bine.
Zach: N-aș zice asta. Ești în anul 4. De acum și tu ajungi să fii îndrumător.
Eu: Dar mai am până în anul 7.
Zach: O să te descurci.
Îmi dau ochii peste cap și plec spre lift. Intru și la următorul etaj mă întâlnesc cu rezidenți. Oftez când îi văd și mă sprijin de peretele liftului.
Jace: Hai Anna întreab-o.
Anna: Nu.
Eu: Ce să mă întrebe? zic și îmi duc mâna prin păr
Anna: Nimic.
Eu: Serios? Oricum am auzit tot ce ați vorbit azi.
Emma: Poftim?
Ușile liftului se deschid și ies, în timp ce rezidenții mă urmează.
Anna: Ce mai exact ați auzit?
Eu: Că mă culc cu îndrumători. Că umblu cu doi deodată. Mai spun? Acum ce vreți să mă întrebați?
Jace: Sunteți cu dr. Sloan?
Râd încet și mă întorc spre ei.
Eu: Chiar îmi placi. Da, sunt. Și Anna de abia aștept să-mi povestești cum a fost cu Goran ca să știu și eu.
Eric: Ți-a zis-o.
Anna: Are prietenă?
Eu: Nu. zic și încep să râd în hohote și merg spre vestiar
Intru și îl văd pe Alex.
Eu: Chiar vreau să văd cum te descurci cu rezidenți.
Alex: Ce rezidenți? întreabă și vine spre dulapul meu
Eu: De acum o să fim și noi un fel de îndrumători.
Alex: Nu destul îl am pe Jones acum mai trebuie să mă grijă și de alții.
Eu: Acuma să vezi care se dă pe la tine.
Începe să râdă și eu mă schimb. Îmi strâng toate lucrurile și merg spre el.
Eu: Baftă și tură ușoară.
Alex: Merci. <zice cu jumătate de gură> Vezi că Eva nu e acasă, ai grijă ce se întâmplă pe acolo. spune și rânjește
Eu: Cred că merg la Andrew. Dar merci că mi-ai spus.
Ies din vestiar și merg spre lift unde mă întâlnesc cu Andrew.
Andrew: Acuma veneam la tine.
Eu: Se pare că m-am mișcat mai repede azi.
Acesta zâmbește și vine și mă sărută.
Andrew: Văd că ești mai bine.
Eu: Încerc să mă obișnuiesc.
Andrew: Și.. Ce impresie le-am făcut micilor tăi îndrumători.
Eu: Păi am lămurit situația că ești al meu și Mark e liber. zic și râd făcând și el același lucru
Andrew: Ce treabă are Mark aici.
Eu: Mhh. Sunt creativi și au inventat multe.
Andrew: Ok. Atunci nu vreau să știu.
Eu: E cel mai bine.
Ne urcăm în mașină și acesta pornește motorul.
Andrew: Unde mergem în seara asta?
Eu: La tine, dacă vrei.
Andrew: Bine. zâmbește și pleacă din parcare
La scurt timp ajungem la el și intrăm în casă. Îmi las ghiozdanul și geaca la intrare și mă arunc pe canapea.
Andrew: Mâine cum ești?
Eu: 24h. zic și oftez
În fiecare săptămână trebuie să stau 24h la spital. Mi se pare teribil și mai ales că acum mai am și rezidenți. Dar în comparație cu primul an în care am ajuns să dorm și pe holurile spitalului după o tură de 48h sau chiar 72h.
Andrew: Atunci, haide să faci un duș și după la somn. zice și se așează lângă mine
Eu: Mă omoară turile astea.
Andrew: Te obișnuiești.
Eu: Mâine îmi vreau cafeaua înapoi.
Andrew: Bine. spune și surâde luându-mă pe umărului lui până la baie.
