Când a plecat Eva a lăsat un mic gol în casă. Acum câteva zile ziceam că vreau să-mi caut un alt loc unde să stau și acuma parcă toți pleacă de aici. Eu și cu Kelly plecăm la spital iar Matt ne anunță că se duce la casa unde s-a produs incendiul.
Eu: Adam ai ceva noutăți pentru noi?
Adam: Încă nu s-a prezentat nimeni să le identifice. Totuși cred că au pe cineva, prieteni ceva.
Eu: Totul mi se pare atât de suspect.
Kelly: Și focul este pus intenționat. Nici nu ne putem da seama de unde a pornit.
Eu: Chiar nu îți poți da seama ce substanță este?
Adam: Nu. Ceea ce știu e că este ca un somnifer din ceea ce iese la autopsie.
Eu: Bine. Mulțumim că ne ajuți.
Adam: Oricând.
Îl salutăm și plecăm.
Eu: De ce cred că totul o să rămână doar un mister și nu o să aflăm nimic?
Kelly: O să vedem ce o să se întâmple.
Îi zâmbesc și ne urcăm în lift. Când ușile se deschid pentru a putea ieși în fața lor se afla Andrew.
Eu: Bună. îl salut politicoasă
Andrew: Bună. spune puțin sec și se întoarce și pleacă
Kelly: Nu îl știam așa.
Eu: S-a schimbat. E treaba lui. spun și îl prin de mână
Ne întoarcem acasă unde mai petrecem puțin timp până ce plecăm la stație. Justin la scos pe Francisco la o plimbare pentru a se mai liniștii.
Kelly: Mai vrei să plecăm mâine?
Eu: Da. Nu-ți face griji de astea. îi zic și îi mângâi obrazul
Kelly: Poate voiai să stai lângă prietenii tăi în momentul acesta.
Eu: O să supraviețuiască. Le este greu dar sunt sigură că o să se descurce fără mine.
Kelly: Bine. spune și îmi ia mâna și o sărută
Eu: Ai putea să mă duci până la spital? Am de văzut un pacient.
Kelly: Acel pacient. Da, plecăm imediat.
Eu: Mulțumesc.
Merg și-mi fac un mic bagaj pentru zilele ce urmează și după plecăm la spital. Merg direct la salonul pacientului și bat ușor la ușă.
Eu: Bună, cum te mai simți?
Josh: Bună dr. Black. Bine, mi-au spus că în două zile pot fi externat.
Eu: Astea sunt chiar vești bune.
Josh: Da. Nu prea îmi place atmosfera de aici.
Eu: Te cred. Păi te las să te odihnești.
Josh: Apreciez faptul că ești atât de interesată de mine.
Eu: Era normal să fiu interesată de starea dumneavoastră fiindcă îmi sunteți pacient.
Josh: Mulțumesc.
Îi zâmbesc și plec spre recepție unde îl văd pe Jonson.
Eu: Așa bine merge recuperarea lui Josh?
Jonson: Băiatul acesta e un fenomen. Nu am văzut pe nimeni să se recupereze așa repede.
Eu: Mi-a zis că o să fie externat în curând.
Jonson: Da. O să te anunț atunci să vii să-i faci fișa.
Eu: Nu te-ai putea ocupa tu de ea?
Jonson: S-a întâmplat ceva?
Eu: Nu. Dar plec pentru câteva zile și nu cred că pot ajunge aici într-un timp atât de repede.
Jonson: Sigur, am să mă ocum eu de ea.
Eu: Îți mulțumesc. O tură ușoară.
Mă întorc și plec spre ieșirea din spital. Kelly mă aștepta în mașină și când ajung în dreptul ei mă urc.
Kelly: Ai rezolvat?
Eu: Da. Totul e perfect.
Kelly: Mă bucur să aud asta.
Îi zâmbesc și acesta pornește.
Eu: Ai primit ceva vești de la Matt?
Kelly: Nu am mai vorbit cu el.
Eu: Ok.
Acesta parchează pe alee și mergem spre stație. Nici bine nu mă schimb că aud alarma și trebuie să plec.
Olivia: Sper să respirăm azi.
Eu: Aprob.
Ne urcăm în ambulanță și aceasta pornește. Când ajungem era un accident rutier. Scot împreună cu Olivia tot ce ne trebuie și mergem la una din mașini. La volan se afla o femeie în stare de soc și în spate era un copil.
Eu: Doamnă sunteți bine?
- A apărut de nicăieri.
Eu: Simțiți ceva dureri?
- Mă dor picioarele. Adam cum e?
Eu: Se ocupă partenerul meu de el. Acum să vă pun gulerul până ce intervin pompierii.
Ușa mașinii era înțepenită și îmi este frică să nu intre în șoc.
Eu: Olivia când vin și aici? țip la ea
Olivia: Doar să mute mașina.
În câteva minute Kelly împreună cu echipa sa vin și taie ușa mașinii și o scot pe femeie. La fel fac și cu copilul și îi ducem la spital. După ce las victima la urgențe merg să completez actele. În timp ce mă îndreptăm spre recepție o văd pe Olivia vorbind cu Mark. Merg spre ei dar aceștia nu mă observă.
Eu: Bună. le spun și o văd pe Olivia cum tresare
Olivia: Oh doamne ce m-ai speriat.
Eu: E ceva între voi? întreb și fac semn cu mâinile spre ei
Mark: Black încetează. spune și pleacă
Îmi dau ochii peste cap și semnez actele. Îl văd pe Andrew și merg spre el. Îl prind de mână și îl trag într-o parte.
Eu: Hei, ce e cu tine? îl întreb și după mult timp fac contact cu ochii lui
Andrew: Nu este nimic.
Eu: Te comporți ca un copil. De ce te-ai îndepărtat așa?
Andrew: Spui de parcă numai eu sunt cel de vină.
Eu: Nu am spus asta. Dar cel puțin eu măcar încerc să țin o discuție între noi.
Andrew: Am pacienți.
Eu: De ce faci asta mereu? țip la el și atrag câteva priviri
Andrew: Aici nu e vorba doar despre mine! Tu ai vrut asta, ce nu înțelegi?
Eu: Eu am vrut asta? Tu încă nu ți-ai dat seama ce s-a întâmplat?
Andrew: Cum am spus am pacienți. zice și se întoarce și pleacă
Se comportă fix la fel ca un copil. O văd pe Olivia și plec spre ambulanță.
Olivia: Ești bine?
Eu: Da. Spune-mi ești cu Mark?
Olivia: De ce vrei să știi asta atât de mult?
Eu: Fiindcă vreau să știu dacă ești norocoasa.
Olivia: Norocoasa?
Eu: Încă își caută marea iubire. De când îl știu nu l-am văzut cu vreo fată.
Olivia: Atunci nu știu dacă sunt norocoasa.
Eu: Mai bine nu aduceam asta în discuție.
Olivia: Ba da. Așa aflu și eu mai multe.
Eu: Nu vreau să-ți faci o impresie proastă despre el. E chiar un tip de treabă cu care poți vorbi orice.
Olivia: Știi de ce îmi aduce aminte asta?
Eu: Spune.
Olivia: Am avut aceeași discuție și despre Kelly. Fix la fel ți-am spus și eu despre el.
Eu: Ai dreptate. îi spun și începem să râdem
Coborâm din ambulanță și mergem spre sala de așteptare.
Matt: De ce râdeți?
Olivia: Nimic important.
Eu: Ai aflat ceva?
Matt: Nimic. Nimeni nu știe nimic.
Eu: Se complică lucrurile așa.
Matt: Așa e. Sper să se afle ceva.
Eu: Și eu la fel. Adam nu mi-a mai spus nimic.
Matt: Nici cei de la poliție nu au putut să identifice victimele. Practic nu sunt de aici.
Eu: O să descoperim noi până la urmă ce se întâmplă aici. Kelly e în biroul lui?
Acesta încredințează din cap și plec. Îl văd prin ușa de sticlă cum se ocupa de niște acte. Bat ușor și deschid ușa.
Eu: Ești ocupat?
Kelly: Nu, doar fac raportul pentru accidentul ce a fost.
Eu: Te pot ajuta?
Kelly: E aproape gata. Dacă vrei poți sta aici.
Mă așez pe pat și aștept să termine raportul. Într-adevăr a avut dreptate și nu a mai durat atât de mult. Vine lângă mine și mă ia în brațe.
Kelly: Te-ai gândit ce vrei să facem în zilele noastre libere?
Eu: Să dormim. îi zic și surâd
Îl observ cum se încruntă și îmi dau ochii peste cap.
Eu: Am încercat să vorbesc azi cu Andrew.
Kelly: Și cum a mers?
Eu: Am ajuns să țipăm unul la celălalt. A devenit așa de imatur.
Kelly: O să-și revină.
Eu: Nu mă interesează dacă o să revină acel Andrew de la început, voiam să știu de ce s-a răcit așa cu mine când totuși el a iscat toată cearta între noi.
Acesta nu spune nimic și doar se apleacă și mă sărută.
Eu: Ce o să facem dacă nu aflăm nimic din ceea ce se întâmplă?
Kelly: Nu vreau să ajungem în punctul acela.
Eu: Ai dreptate.
Îi iau una din mâini în a mea și îmi intercalez degetele cu ale lui.
Eu: Apreciez tot ceea ce faci pentru mine. îi zic fără a-l privi
Kelly: Îmi place așa de mult când te rușinezi.
Eu: Mă faci să mă simt prost. îi zic și mă ridic din brațele lui
Kelly: Unde pleci?
Eu: Să mă întind puțin.
Kelly: Rămâi aici.
Eu: Nup. Nu pot să dorm cu șeful meu. îi zic și îi fac cu ochiul și ies
Mă așez pe unul din paturi și mă întind. Nu îmi era prea somn dar voiam să stau puțin în liniște.
...
Mi-am terminat tura doar cu o singură intervenție și acest lucru mă bucură. Sunt în vestiar și-mi iau lucrurile pentru a merge să fac un duș. După ce termin îmi înfășor corpul cu un prosop și ies din cabina de duș. Îmi usuc părul cu prosopul și mă îmbrac. La dulapul meu îl văd pe Kelly cum mă așteaptă.
Eu: Scuze că a durat atât.
Kelly: Nu este nicio problemă. Să mergem. spune și îmi ia geanta de pe bancă
Mergem spre ieșire și îl vedem pe Matt vorbind ceva serios cu Thomas.
Kelly: Ar trebui să merg să văd ce se întâmplă?
Eu: Pare ceva grav. Poate e ceva personal.
Kelly: Ai dreptate. Să mergem.
Ne urcăm în mașină și acesta pornește. Drumul a fost mai lung decât mă așteptam dar când am ajuns tot ce ne înconjura parcă era scos din cărțile de basm.
Eu: Ce frumos e. spun și privesc în jur
Kelly: Mă gândeam că o să-ți placă.
Lângă casă se afla și un mic lac ceea ce făcea ca totul să fie și mai frumos. Intrăm în casă și îmi las lucrurile la intrare.
Eu: Nu te-ai gândit niciodată să te muți aici?
Kelly: Ba da. După ce mi-aș încheia cariera.
Eu: Locul acesta e superb. Nu aș mai pleca de aici.
Kelly: Nu te obligă nimeni să pleci de aici.
Îmi dau ochii peste cap și merg lângă el.
Eu: Cine mai știe de locul acesta?
Kelly: Doar tu.
Eu: Vorbesc serios.
Kelly: Și eu la fel. Nimeni nu a fost aici în afară de tine.
Îi zâmbesc timid și mă așez pe un scaun. Acesta pune vin în două pahare în timp ce eu doar îl priveam.
Kelly: Știam că ție îți place doar vinul.
Surâd și îi iau paharul din mână.
Eu: Știi de ce îmi aduce aminte asta? De prima noastră noapte. La fel au mers lucrurile.
Kelly: Doar că nu erai așa de trează.
Eu: Hei, eram conștientă.
Kelly: Asta am punctat din prima clipă. Îmi place că ești așa simplă.
Eu: Simplă în ce sens?
Kelly: Nu ești ca celelalte. Nu vrei lucruri sofisticate. Tu te bucuri și cu o simplă îmbrățișare.
Eu: Și tu ești altfel decât îmi imaginam.
Kelly: Și cum eram?
Eu: O persoană cu aventuri de o noapte. zic și surâd fiindcă știu că așa era
Kelly: Mă bucur că ți-am schimbat părerea. zice și mă sărută
Îmi pun mâinile în jurul gâtului lui și mă trag mai aproape de el. Îl simt cum rânjește în timp ce mă sărută și își pune mâinile pe șoldurile mele.
...
