Alex: Trezește-te! îl aud țipând
Eu: Lasă-mă.
Alex: Te așteaptă cineva.
Eu: Vreau să dorm.
Alex: E noapte deja.
Îmi deschid ochii și îl văd rânjind. Îmi trec mâna peste față și mă ridic în șezut. Hainele îmi stăteau haotic pe mine și părul îmi era în toate direcțiile. Îl aud cum începe să râdă și mă uit urât la el până ce pleacă din fața mea. Cred că trebuie să-mi iau o nouă locuință. Știu că asta e casa mea până la urmă dar nu pot să-i dau afară, îmi sunt ca familia mea. Îmi iau halatul pe mine și cobor. La cât de somnoroasă eram de abia vedeam scările. Când intru în sufragerie îl văd pe canapea pe Kelly.
Kelly: Bună dimineața rază de soare.
Îmi dau ochii peste cap și trec pe lângă el mergând în bucătărie. Acesta vine în urma mea și merg țintă spre aparatul de cafea. Oftez când îl văd gol și îmi pun capul pe masă.
Kelly: Să înțeleg că nu ai dormit prea bine. spune și îl aud râzând
Eu: Cred că trebuie să-mi iau o nouă locuință. spun și mă urc pe blatul de bucătărie
Kelly: De ce?
Eu: E prea aglomerat aici și nici nu vreau să-i dau afară. Ceva mic mi-ar prinde mai bine. Nu știu ce a fost în capul meu când am vrut o casă.
Kelly: Dacă vrei te pot ajuta să cauți.
Eu: Dacă nu e prea mare deranjul.
Îl văd cum se încruntă și vine spre mine.
Kelly: Dar până atunci poți veni să stai la mine.
Eu: Oh nu pot face asta.
Kelly: De ce nu? Doar suntem prieteni nu? spune și îmi face cu ochiul
Eu: Dacă spui. Dar tot nu pot face asta. Nu se cuvine.
Kelly: Am o cameră în celălalt colț al apartamentului.
Eu: Nu te dai bătut nu?
Kelly: Nu. <spune și se apleacă și mă sărută> Ai ceva planuri pentru seara asta?
Eu: Să dorm. spun și râd ușor
Kelly: S-au strâns cei de la stație la bar poate mergem și noi.
Eu: Mereu ieșiți așa?
Kelly: De câte ori se poate.
Eu: Mi se pare atât de drăguț. Păi merg să mă îmbrac și după plecăm.
Kelly: Te aștept.
Merg repede până la mine în cameră și mă schimb. M-am îmbrăcat în ceva lejer dar totuși puțin mai elegant. După ce sunt gata plecăm spre bar. Drumul a fost liniștit și mereu îi simțeam privirea pe mine. Când ajungem o mare parte erau deja acolo și ne așezăm la masă.
Olivia: Și cum îți merge?
Eu: Acum sunt mai lejeră. Mi-am luat câteva zile de concediu și e perfect. Dacă nu și în seara asta eram de noapte.
Olivia: E mai bine așa. Ai muncit mult în ultima perioadă.
Eu: Eram oricum obișnuită cu munca de asta nici nu mă plângeam.
Un ospătar aduce comanda și ca de fiecare dată mi-am luat un pahar de vin.
Isaacs: De ce nu vrei să rămâi la noi?
Eu: Încă nu știu ce să fac. Nu vreau să aleg una din astea două iar după să regret.
Isaacs: Până la urmă tu știi ce e mai bine pentru tine.
Îl aprob din cap și subiectul se schimbă. Între timp apare și șeful și rămân puțin surprinsă fiindcă până acuma nu l-au văzut aici. Se așează și el la masă cu noi și își comandă o bere. Pare o altfel de persoană și chiar îmi place. Pot zice că e și pentru prima dată când îl aud râzând. Timpul cu ei a trecut foarte repede și am stat până ce aproape s-a închis barul. Am acceptat să merg la Kelly și pe drum aproape adormisem.
Acesta îmi dă niște haine pentru a mă schimba, prin haine mă refer doar la un tricou. Merg și mă schimb și după mă așez lângă el pe canapea în sufragerie.
Kelly: Rămâi la mine până ce îți găsești o locuință?
Eu: Chiar îți dorești asta?
Kelly: De ce nu mi-aș dori?
Eu: O să mă gândesc.
Acesta îmi zâmbește și mă sărută pe frunte. La scurt timp îmi aud telefonul sunând și mă ridic să răspund. Este destul de târziu și nu știu cine m-ar putea deranja acuma.
Apel telefonic
Alex: Reușești să ajungi la spital?
Eu: Ce s-a întâmplat?
Alex: Pacientul de aseară nu e într-o stare bună și trebuie să-l bage în operație dar au nevoie de aprobarea ta.
Eu: Da sunt de acord. Ajung și eu imediat.
Alex: Ne găsești în sala 2.
Apel încheiat
Fug să-mi iau pantaloni și mă încalț.
Kelly: Stai că te duc eu.
Își ia geaca pe el și plecăm. Acesta accelerează spre spital și ajung mai repede. Fug până la sala de operație și îl văd pe Jonson. Îmi iau o mască și intru.
Eu: Ce s-a întâmplat?
Jonson: Vreau să-mi spui cum a decurs operația aseară.
Încep să-i spun că totul a decurs cum trebuie și că nu au apărut complicații.
Jonson: Ceva a produs din nou o hemoragie la unul din rinichi.
Eu: Te pot ajuta cu ceva?
Jonson: Nu.
Eu: Trebuie să-l trec pe lista pentru donator?
Jonson: Supraviețuiește de ceva și cu un sigur rinichi.
Eu: Ok. Te aștept afară.
Ies și merg pe hol și mă așez pe un scaun. Îl văd pe Kelly venind cu două cafele și se așează lângă mine.
Kelly: Ce s-a întâmplat?
Eu: O hemoragie.
Kelly: E grav?
Eu: Posibil să-și piardă un rinichi. Acuma aștept să văd ce rezolvă Jonson.
Kelly: O să fie bine.
Eu: Dar ceva mi-a scăpat aseară și nu știu ce. Cred că a rămas ceva acolo.
Acesta nu mai spune nimic și doar așteaptă împreună cu mine. Când îl văd pe Alex ieșit mă ridic ca și arsă de pe scaun și merg la el.
Eu: E totul bine?
Alex: Da nu-ți face probleme. O să vină Jonson și o să vorbească cu tine.
Eu: Sună de parcă ar fi de rău.
Alex: Nu este. spune și îmi face cu ochiul și pleacă
Îi zâmbesc și merg înapoi la locul meu. Nu mai durează mult și îl văd pe Jonson ieșind și venind spre mine.
Eu: Ce am omis?
Jonson: Tot ce ai lucrat a fost impecabil doar că a mai rămas un mic ciob de sticlă.
Eu: M-am uitat de atâtea ori și nu l-am văzut.
Jonson: Probabil atunci când ai scos țeava și-a mișcat locul. Acuma e bine.
Eu: Mulțumesc că ai intervenit.
Jonson: Și mie putea să-mi scape asta. Merg să vorbesc cu rudele acestuia.
Eu: Bine.
Jonson: Poți pleca nu prea mai are rost să stai.
Eu: Ne vedem.
Acesta se întoarce și pleacă.
Kelly: Ți-am zis că o să fie bine. Acuma haide să plecăm că e târziu.
Încredințez din cap și plecăm spre ieșire. Ne întoarcem înapoi la apartamentul lui în liniște. Când mă uit la ceas văd că este aproape ora 5 dimineața.
Kelly: Cred că ar trebui să dormim și noi puțin.
Eu: Ai dreptate. îi spun și mă așez pe pat
...
Nu am dormit mai deloc iar atunci când camera a fost învăluită de lumină m-am ridicat să merg să fac cafeaua. În timp ce așteptam să se facă cafeaua merg până la baie și-mi dau cu puțină apă pe față. Aveam niște cearcăne greu de ascuns cu ceva. Îmi trec mâna de câteva ori prin păr și mă întorc înapoi în bucătărie. Scot două căni și torn cafeaua în ele. La scurt timp îl văd și pe Kelly ieșind din cameră și venind spre mine.
Kelly: Bună dimineața. îmi spune și mă sărută pe frunte
Eu: Neața. îi zic și mă forțez să-i zâmbesc
Se așează în fața mea și își trage cana mai aproape de el.
Kelly: Încă te gândești la ceea ce s-a întâmplat la spital?
Eu: Puțin. O să mă duc să văd ce face pacientul.
Kelly: Vrei să vin cu tine?
Eu: Nu trebuia să mergi până la stație azi?
Kelly: O să merg mai târziu.
Eu: E ok. Oricum vreau să merg și până acasă.
Kelly: Insist.
Eu: Nu accept. spun și îl iau în brațe pe la spate
Acesta îmi prinde cu o mână de șold și mă trage în brațele lui. Îmi zâmbește iar apoi mă sărută.
Eu: Trebuie să plec. spun în șoaptă
Kelly: Nu te mai pot avea câteva clipe? zice și mă strange în brațe
Dau negativ din cap și încerc să mă ridic. Mă face să surâd și mă ia pe umăr și mă duce până în dormitor.
Eu: De ce ai făcut asta? îl întreb și mă așez în fața lui
Kelly: Fără motiv. spune și îmi prinde fața în mâini
Îl privesc fix în ochii lui albaștri și mă face să zâmbesc. Mă ridic pe vârfuri pentru a fi puțin mai înaltă și acesta începe să surâdă. Îmi dau ochii peste cap și acesta se apleacă și mă sărută. Mă despart de el și mă aplec să-mi iau pantalonii și bluza de pe jos.
După ce sunt gata îmi sun un taxi și plec. Ajung la scurt timp la spital și merg spre recepție. Am noroc și Jonson se afla acolo.
Eu: Hei. Cum se simte?
Jonson: Bună. E bine. S-a trezit acum puțin timp.
Eu: Știe ce s-a întâmplat?
Jonson: I-am explicat ce s-a întâmplat.
Eu: Pot să-l văd?
Jonson: Sigur. Vin cu tine.
Mergem spre salonul acestuia și înăuntru se mai aflau câteva persoane. Bat ușor în ușă și ezit puțin la început.
- Bună ziua doctor Jonson. îl salută și dă mâna cu acestuia
Jonson: Ea este doctor Black care v-a operat prima dată.
Eu: Îmi pare sincer rău pentru ceea ce s-a întâmplat.
- Este ok. Mi s-a explicat ceea ce s-a întâmplat. Mă bucur că ați fost acolo la momentul potrivit și că acum sunt viu.
Eu: Mă bucur că v-am cunoscut.
- Puteți să-mi spuneți Josh.
Eu: Am să mai trec pe aici până o să fiți externat.
Josh: Apreciez.
Îi salut pe restul și ies din salon. Merg spre lift în liniște cu Jonson.
Jonson: Și cum îți merge?
Eu: La ce te referi?
Jonson: Cu stația și spitalul.
Eu: Momentan bine.
Jonson: Cât timp ai concediu?
Eu: Două săptămâni.
Ușile liftului se deschid și înăuntru îl văd pe Andrew și Mark. Îi văd rânjetul lui Mark și-mi dau ochii peste cap.
Mark: Bună Black.
Eu: Hei Goran. Cum dau eu mereu peste tine.?
Mark: Cred că este un semn. Mergi acasă?
Eu: De ce te interesează?
Mark: Fiindcă mi-am terminat tura și dacă vrei te pot duce în cazul dacă nu vine ăm cum îi zicea...
Eu: Mark încetează.
Mark: Deci vrei să te duc? spune și își pune mâinile pe umerii meu
Eu: Fie. spun și îmi dau ochii peste cap
Ies din lift și îl văd pe Andrew că rămâne acolo.
Mark: Ce faci? îl întreabă
Andrew: Mi-am adus aminte că mai am de văzut un pacient.
Eu: Vrei să te așteptăm?
Andrew: Nu este nevoie. spune și apasă pe un buton al liftului
Ne întoarcem și plecăm.
Eu: Ce e cu el?
Mark: Nu mă întreba. O să-i treacă.
Nu mai spun nimic și ne urcăm în mașină.
Mark: Cum îți merge cu tipul ăla?
Eu: Îl cheamă Kelly. E totul bine momentan.
Mark: Poate am să-l cunosc și eu.
Eu: Bine spus poate. Dar tu? Ai găsit pe cineva?
Mark: Știi răspunsul nu știu de ce mai întrebi.
Eu: Am vrut să fiu o drăguță și să-ți întorc întrebarea. Îți place viața de burlac.
Mark: Îmi place viață și să explorez.
Eu: Haha.
Mark: Pot să o fac și cu tine?
Eu: Ești și nesimțit. îi spun și îl lovesc în umăr
Mark: Merita să încerc.
Îmi dau ochii peste cap și acesta oprește mașina în fața casei.
Mark: Ne mai vedem?
Eu: Da. îi zic și cobor din mașină
Merg cu pas alert până în casă unde mă îndrept țintă spre camera mea. Îmi dau hainele de pe mine jos și le arunc pe un scaun și mă îndrept spre dulap pentru a-mi lua haine curate. Îmi aud ușa de la cameră cum se deschide și mă întorc instinctiv. Îl văd pe Alex cum stă în dreptul uși și își pune o mână la ochii.
Eu: S-a întâmplat ceva? spun și îmi iau halatul pe mine
Alex: Păi nu știu cum să spun.
Eu: Spune direct.
Alex: Mă gândesc să mă mut de aici.
Eu: De ce?
Alex: Aș vrea mai mult spațiu pentru mine.
Eu: Cum crezi că e mai bine pentru tine. îi zic și îi zâmbesc
Alex: Sper să nu te superi dar noi o să rămânem prieteni.
Eu: Normal că da. Oricum ești bine venit aici oricând.
Alex: Știu. zice și pleacă
Mă întorc înapoi la dulap și îmi scot câteva haine pe care am de gând să le duc la Kelly. Poate e prea devreme dar știu că o să-mi mai petrec nopțile pe acolo. După ce termin merg și fac un duș și pe urmă să văd ce face Francisco. Intru în cameră lui și îl văd în fața laptop-ului.
Eu: Ce faci?
Francisco: Maine vine Justin. îmi spune și se întoarce spre mine
Eu: Serios?
Francisco: Da. Am vorbit acum cu el. De abia așteaptă să te vadă.
Eu: Și eu pe el dar sunt de tură la stație.
Francisco: Nu cred că se supără să facem un ocol pe la tine pe la stație.
Eu: Ce drăguț. Dar să mă anunți când veniți să nu fiu plecată.
Francisco: O să așteptăm. Oricum stă o săptămână aici.
Eu: Spune-i să stea la noi. Are loc.
Francisco: Unde? În camera ta?
Eu: Haha. Nu, dar Alex se mută și îi poate lua camera.
Francisco: Așa repede pleacă?
Eu: Știai?
Francisco: Mi-a spus că are asta în plan dar nu așa repede.
Eu: Face ce crede că e mai bine pentru el până la urmă.
Francisco: Așa e. Cum te înțelegi cu Kelly?
Eu: Bine. Dar nu cred că pot vorbi despre astea de pe acum. De abia suntem la început.
Francisco: Dar vă cunoașteți de ceva timp deci practic nu sunteți chiar la început. Și știi prea bine la ce mă refer prin asta.
Eu: Mda. Chiar m-am întâlnit azi cu Andrew. Era atât de ciudat. S-a întors imediat din drum când am acceptat să mă ducă Mark acasă.
Francisco: Știe ce a pierdut.
Eu: Poate. Fetele unde sunt? Nu prea le-am văzut.
Francisco: Eva trebuie să fie prin oraș. Iar Cristina nu știu. În ultimul timp nu prea mai este pe acasă.
Eu: Aham. Păi eu am să plec și vă aștept mâine la stație.
Acesta mă îmbrățișează și ies din camera lui. Îmi iau micuța geantă cu toate lucrurile necesare și merg cu ea la mașină. O pun pe bancheta din spate și îmi scot telefonul și-l apelez pe Kelly.
Apel telefonic
Eu: Hei. Pe unde ești?
Kelly: Sunt la stație. Mai am câteva dosare de completat.
Eu: Deci pot trece pe la tine?
Kelly: Cu mare drag.
Eu: Ajung imediat.
Apel încheiat
Pornesc spre stație și ajung mai repede decât credeam. Parchez și merg țintă spre biroul lui. Intru fără a mai bate la ușă și îl observ și pe Matt acolo.
Eu: Bună. spun și mă opresc în tocul ușii
Matt: Hei.
Eu: Deranjez? Dacă așa pot pleca. zic și mă sprijin de perete
Kelly: Nu doamne. Vino aici. spune și îmi face semn spre el
Acesta mă trage în brațele lui și mă simt puțin stânjenită față de Matt.
Matt ia un dosar de pe masă și se uită prin el.
Eu: Ce mister aveți acolo?
Kelly: E vorba de un incendiu unde au murit două persoane. Dar încă nu am aflat sigur se unde a pornit.
Eu: Îmi pare așa rău.
Matt: Am verificat toate prizele și panoul electric și nu a pornit nimic de acolo.
Eu: E posibil să fi fost pus intenționat?
Kelly: Asta încercăm să aflăm.
Eu: Chiar v-aș ajuta dar nu mă pricep în domeniul acesta.
Matt: Defapt ai putea.
Eu: Spune.
Matt: Ne-ai putea duce la morga spitalului?
Eu: Da. Dar ce ați avea de găsit acolo?
Matt: Să vedem ce a ieșit la autopsie.
Eu: Cu siguranță intoxicație cu fum.
Matt: Mă gândesc că poate li s-au dat ceva și după a provocat cineva incendiul.
Eu: Bine atunci. Păi cred că putem pleca, nu?
Matt: Putem merge acum?
Eu: Da dacă vreți.
Kelly: Păi spun să plecăm.
...
Ruzek: Pe cine căutați?
Eu: Două persoane dintr-un incendiu de acum câteva zile. Au ajuns deja decedate.
Ruzek: Bine. spune și ne face semn să-l urmăm
Intrăm în morgă și se duce spre două rafturi ale dulapului frigorific.
Matt: Dacă ne-ați putea spune ce ați găsit la autopsie.
Ruzek: În afară că au murit intoxicate cu fum s-a mai găsit o substanță toxică în ele.
Kelly: Știți cumva ce este?
Ruzek: Nu pot da prea multe detalii dar e aproximativ ca un somnifer doar că arde și organele. Cine a făcut asta nu s-a prea gândit și la ce consecințe ar avea victimele.
Matt: Sigur le-a otrăvit și ca să nu pară suspect a dat foc și la casă.
Kelly: A venit cineva să le identifice?
Ruzek: Încă nu. Dacă aflu ceva am să-i transmit lui Black.
Eu: Mulțumesc pentru ajutor Adam.
Ruzek: Cu mare drag.
Plecăm și mergem spre apartamentul lui Kelly. Când ajungem băieții își iau câte o bere și ne așezăm la masa din bucătărie.
Eu: Și acum ce faceți?
Matt: Ne oprim aici momentan până ce o să ne dea un răspuns și Ruzek.
Kelly: O să vreau să mai merg odată până la casa respectivă.
Matt: Mergem mâine după tură. Oricum ne trebuie și aprobarea șefului.
Kelly: Bine păi rămâne pe mâine.
Eu: Eu am să vă țin la curent cu tot ce se întâmplă la spital.
Kelly: Rămân dator. spune în timp ce-mi ia mâna și mi-o sărută
Eu: Asta voiam să aud.
Matt: Eu am să plec și ne vedem mâine dimineață.
Kelly îl conduce până la ușă și după se întoarce.
Kelly: A fost o zii plină.
Eu: Așa e. spun și mă așez în brațele lui
Acesta îmi zâmbește și mă sărută. E așa de tandru cu mine și parcă nu îmi vine să cred că primesc asta. Îmi pun mâinile în jurul gâtului lui și îl privesc în ochii.
Eu: Și cum rămâne cu datoria?
Rânjește și mă ia pe sus ducându-mă în dormitor.
...
