Mă pregătesc pentru a merge la spital. Până la urmă m-am hotărât să merg. Ce se va întâmpla asta este până la urmă.
Când sunt gata cobor pentru a-mi lua cafeaua și cheile de la mașină. Ceilalți încă nu am ieșit din tura de noapte și trebuie să merg singură. Îmi pun tot ce-mi trebuie într-un ghiozdan și plec.
Mi-am parcat mașina în parcarea din spate prostul obicei și mă îndrept spre intrarea din spate a spitalului. Știu că dacă o iau prin față o să mă întâlnesc cu Addison și Andrew și nu vreau să-mi stric ziua pe care am început-o destul de perfect.
O iau repede pe scări că mai aveam doar 30 de minute și merg spre vestiar. Acolo mă întâlnesc cu Alex care era întins pe bancă și aproape adormea. Merg spre el și mă pun în dreptul lui.
- Bună dimineața!! îi spun la ureche
Acesta tresare și se ridică.
- Neața. spune și se freacă cu mâinile la ochi.
- O tură grea? îl întreb și încep să mă schimb
- Îngrozitoare. A fost aglomerat la urgențe. Zici că toți au vrut să vină la spital ca la muzeu.
- Nasol așa. Sper să am o zii liniștită.
- Ai multe vizite și fișe de făcut.
- Asta nu mă deranjează odată ce am timp să văd și o operație ceva.
- Oricum baftă pe azi. îmi spune și mă ia în brațe
- Merci. îi zic și îi răspuns la îmbrățișare
După câteva minute ne despărțim și eu plec spre holul principal pentru a vedea cu cine sunt azi și ce vizite am de făcut azi. Ajung în dreptul recepție și îl văd pe Andrew. Îmi dau din instinct ochii peste cap și îi cer doamnei de la recepție o tabletă pentru a verifica totul. În timp ce eram atentă la ce căutăm îmi aud numele de câteva ori dar nu dau importanță. Îmi ridic ochii din tabletă și îl văd pe Andrew cum se uită la mine insistent.
- S-a întâmplat ceva? îl întreb și mă reîntorc la activitatea pe care o aveam
- Bună. Trebuie să mergem la vizite.
- Hmm? spun și încep să caut de zor îndrumătorul pe care îl am azi în speranța că vorbește prostii
- Trebuie să ajungem la vizite.
- Nu tu ești îndrumătorul meu.
- Atunci uitate eu sunt la salonul 1. zice și pleacă
E prima dată când îl văd atât de rece. Încep să mă uit pe listă și într-adevăr era îndrumătorul meu săptămâna asta. La naiba cu ziua perfectă. Plec în grabă spre salonul 1 și văd că e gol. Întreb o asistentă de acolo unde e pacientul și a zis că la dus în sala de operație din cauza unei crize. Fug spre sala 3 de operații și îl văd cum se pregătea să intervină.
Când mă observă nici nu mă bagă în seamă și își continuă treaba. Observ lângă el încă un rezident.
- Pot să intru și eu? întreb și merg mai aproape
- Vrei să-ți fiu îndrumător. Mă simt flatat.
- Încetează cu asta. Pot?
- Spălate. îmi zice pe un ton dur și rece
Îmi iau o mască și mi-o leg și încep să mă spăl. După ce termin intru în sală și o asistentă mă ajută să-mi iau mănușile și halatul pe mine. Merg în dreapta lui și acesta folosește un bisturiu pentru a tăia pielea cutiei craniene și după calota craniană lăsând ceierul la vedere. Acesta începe să aspire cu grijă sângele care era în exces și să introducă mici tuburi în creier și o mică cameră. Două din duburi le țineam eu și celălalt rezistent aspira sângele care continua să curgă.
Andrew introduce un lichid care acesta luminează partea "problemă" spus așa.
- Te rog să scoți cu grijă tuburile fără a perforat vrun vas de sânge. îmi zice și își continuă treaba.
Încep să scot unul din duburi cu grijă și când îl scut pe al doilea îmi alunecă din mână și se înclină făcând ca un mic vas de sânge să se spargă.
- Ți-am spus să fii atentă. Ieși!!! tipă și începe să aspire sângele care îi îngreuna treaba. Ți-am spus să ieși!! mai țipă odată și îmi scot mănușile și restul ce mai aveam
Ies din sala de operații și merg pe hol. Îmi simt ochii că de umezesc și mă abțin să nu plâng. E prima dată când se comportă așa cu mine. E așa rece. Dar pot fi și mai rece ca el.
Îmi reglez respirația și merg să-mi termin vizitele.
....
După ce îmi termin toată treaba mă duc la o galerie pentru a mă uita la o operație. Am dat peste un transplant de măduvă și îmi iau locul din ultimul rând. La scurt timp o văd pe Addison și Andrew intrând și se pun cu un rând mai în față. Când îl observ că se uită la mine îi arăt una din privirile mele pline de ură și ies din încăpere.
Merg spre lift și mă îndrept spre acoperișul spitalului. E un loc liniștit unde îți poți pune gândurile în ordine. Mă așez la balustradă și privesc panorama. O mică adiere de vândut își face apariția și mă face să tremur.
- Putem vorbi? aud o voce masculină din spatele meu
Mă întorc și îl văd pe Andrew cum așteaptă un răspuns.
- După ce te-ai purtat ca un nesimțit cu mine crezi că mai vreau măcar să te văd? îi spun și mă întorc cu spatele la el și mă așez pe o bancă care se afla în apropierea mea
- Vreau dar să-ți spun adevărul și după te las în pace.
- Sau îmi vei spune alte minciuni.
- Chiar nu am știu cum să-ți spun acest lucru. Nu a fost cu intenție și nici măcar nu știam că o să vină.
- Și uite că a venit. De ce nu ai divorțat?
- Nu am vrut să mă complic cu asta. Din acest motiv m-am și mutat fiindcă nu am vrut să mai am nici o legătură cu ea. Adevărul este că ea m-a înșelat cu cel mai bun prieten al meu din copilărie. Asta m-a făcut să fac decizia asta de a pleca, pentru a uita. De un an și ceva nu am mai vorbit cu ea și acum m-am trezit cu ea aici.
- M-am simțit la fel ca o amantă. Stai chiar asta eram.
- Nu am vrut să se întâmple asta.
- Parcă eram ultimul om. Nu exclud varianta de ai fi făcut-o din răzbunare.
- Nu te gândi la asta. Nimic nu a fost plănuit.
- Și totuși ai ales-o pe ea și nu pe mine.
- Nu am făcut asta.
- Ba da. Am lipsit ceva și totuși nici un telefon nu mi-ai dat nimic. Când aș fi avut mai mare nevoie de tine tu nu erai. Cum ai vrea să mă comport cu tine?
Își îndepărtează privirea de a mea și privește în zare. Îmi îndrept și eu privirea spre priveliștea orașului și îmi încrucișez mâinile la piept.
- Andrew vii acasă? se aude o voce din fundal și ne atrage atenția
O vedem pe Addison cum stătea în dreptul ușii și așteaptă un răspuns. Îmi îndrept privirea spre el și aștept răspunsul lui. Dacă pleacă chiar nu o să mai fie nimic.
Face contact cu ochii mei și după își lasă privirea în jos.
- Da. Vin acum.
- Mă așteptam la asta. îi zic înainte de a se ridica
Îl privesc până ce ajunge la Addison și îmi întorc privirea. Îmi apar câteva lacrimi și le îndepărtez repede. Nu trebuie să plâng. Trebuie să fiu tare și să trec peste asta.
Mă ridic de pe bancă și plec înapoi la urgențe și vizitele de seară. Când ajung la urgențe veniseră un echipaj de la salvare cu două persoane dintr-un accident rutier. Merg în rezerva 1 și era o femeie cu multiple răni la cap. O consult repede și o intubez.
- Trebuie să-i facem un CT repede. E posibil să aibă o hemoragie la cap. spun tare și pornesc cu căruțul la radiografii
Și bănuiala mea se adeverește.
- Trebuie dusă de urgență în sală de operație!! spun la câteva asistente și la un medic
- Doctorul Sloan e plecat. Îl sun acuma.
- Nu mai avem timp. Până ce ajunge o să o pierdem. spun și fug spre sala de operație
- Nu cred că e legal ceea ce faceți domnișoară!! țipă din urma mea dar eu fug în continuare
Mi se alătură rezidentul de azi și mergem să ne spălăm.
- Ești sigură ce trebuie să faci?
- Am participat la multe intervențe din astea. E ceva normal să se întâmple asta din urma unui accident.
- Sper să fie bine și să nu pățim ceva.
- Ți-e frică?
- Eu zic să-l așteptăm pe dr. Sloan.
- Până vine el ea nu o să mai fie. spun și intru în sală
O asistentă mă ajută să-mi iau halatul și mănușile și merg la locul unde de fel stă un medic.
După ce ii deschid calota craniană încep să aspir tot excesul de sânge. Iau două pensete subțiri și le introduc până la locul hemoragiei. În timp ce eram concentrată pentru a nu greși fiindcă știu consecințele pe care le poate avea pacientul după sunt strigată de mai multe ori.
- Black!!!
Îmi ridic privirea și îl văd pe Andrew
- Tocmai am pătruns la locul hemoragiei. îi zic și îmi reiau privirea
- Ce este în mintea ta de ai acționat?
- Până ajungeai tu nu mai era.
Se alătură în dreapta mea și mă privește atent la fiecare mișcare pe care o fac. După ce rezolv hemoragia scot pensetele și totul e în ordine. Îl pun pe rezident să închidă el și eu ies.
- Tu nu ești în toate mințile? începe să țipe la mine
- Te rog nu țipa. Tu nu erai aici așa că eu...
- Că tu ce? O puteai lasă paralizată.
- Dar nu am lăsat-o. Așa că cu plăcere.
- Eu sunt șeful neochirurgiei și trebuia să-ți dau aprobarea dacă poți interveni. Și pe lângă asta ești doar o rezidentă nu poți acționa de capul tău.
- Doar o rezidentă nu? Doar o rezidentă am fost și când te culcai cu mine nu? Merci mult chiar ai dat dovadă de multe prin asta.
- Exagerezi.
- Știi ce. De acuma o să fiu numai o rezidentă pentru tine. Acuma du-te și spune-mă șefului că am încălcat protocolul. De abia aștept. îi zic și mă întorc să plec dar o văd pe Addison. Acum e doar al tău ca întotdeauna. îi zic și trec pe lângă ea
Merg la salonul pacientei să-i verific starea pe care o are. În cam 2 ore ar trebui să se trezească. Când ajung acolo văd un domn într-un scaun cu rotile și cu perfuzii cum o ținea de mână.
- Bună seara sunt Doctor Black. mă prezint și încep să o consult și să-i verific pupilele cu o lanternă
- Se va face bine.
- Da. În cap două ore anestezia va trece și veți putea vorbi. Operația a decurs perfect fără complicații putem spune că e o norocoasă.
- Vă mulțumesc din suflet.
Îi zâmbesc și plec spre vestiare pentru a mă schimba și pentru a merge acasă.
